Noua rapsodie maghiară

Jobbik, Partidul pentru o Ungarie mai bună, condus prin GPS şi apărut din neantul istoriei cu mantia de pixeli, reprezintă fantoma noului naţionalism. Îmbrăcat în ţoale cool şi cu un discurs trendy, Gabor Vona, un Istvan Csurka, renăscut pe Pandora politicii europene, a reuşit, la nici doi ani de la înfiinţare, să ducă partidul său la uimitorul scor de 17% în alegerile recente din Ungaria. Duminică, 25 aprilie, se va desfăşura al doilea tur de scrutin, vom şti dacă FIDESZ-ul lui Orban, va guverna singur sau se va căptuşi cu haina noului naţionalism, cu un nou look, mai european.

Dar ce este Jobbik? Un partid extremist, care a readus capetele pleşuve (skin-heads) pe care le credeam uitate. Într-o Europă a convulsiilor şi a incertitudinilor, noul Haider de la Budapesta este un Führer pe stil nou. Chiar şi numele formaţiunii a fost bine gândit. În limba maghiară, Jobbik are dublu înţeles: mai bun/mai drept.

Doar parcurgând pagina de internet, realizată în condiţii grafice deosebite, într-o engleză desăvârşită, putem să ne convingem ce înseamnă profesionalismul în domeniul comunicării publice. La ei, nu la noi. Sub sloganul “Viitorul nostru luminos începe acum”, Vona, un Vadim pe invers, anunţă o revoluţie a naţionalismului est-european.

Până şi la conceptul naţionalist, Ungaria ne dă lecţii. Vorba articulată şi simbolul au învins la ei, nu la noi, cei obişnuiţi cu votul pre litra de mălai. Gugălind spaţiul internaut românesc găseşti acţiuni şi mişcări prăfuite ale nostalgicilor unor vremi apuse. Jobbik nu este o “Nouă dreaptă” în variantă maghiară. E mult mai mult. Dacă salutul cu mâna ridicată a fost folosit în întâlnirile lor electorale, dacă structura e organizată ca a unui comandament, cămăşile verzi şi Crucea lui Ştefan în grafică modernă scurmând cenuşa imperiului, există pericolul ca în cazul unui eşec al conservatorilor lui Orban să asistăm la explozia unei mişcări extrem de puternice, la graniţa de vest a României.

Politica nu se mai face azi prin discursuri sforăitoare, ci prin simboluri puternice şi carismă. Noul Haider are look, predicat şi trupă de răspândaci. Garda Maghiară, cum îşi mai spune Jobbik, urcă în sondaje, nu se predă. Aceasta pledează pentru întărirea rolului poliţiei, după modelul american. În condiţiile unei disoluţii a autorităţii unui guvern condus de un tehnocrat, nici nu e de mirare că a reuşit imposibilul în timp scurt.

Dar cine este Gabor Vona? Licenţiat în istorie şi psihologie, la 32 de ani este deja un om care a convins doi din zece maghiari printr-un discurs rasial. Este pe faţă contra ţiganilor şi luptă, aşa cum şi mărturiseşte, pentru ca “ungurii să nu mai fie pasageri de clasa a ll-a în propria ţară”. Are aerul unui europenist de anti-multinaţională.

A şi anunţat deja că în prima zi de lucru în noul parlament de la Budapesta se va îmbrăca în uniforma Gărzii pe care a condus-o pe poziţia a treia în eşichierul politic.

Naţionalismul său este periculos. Românii nu ar mai trebui să caute nu ştiu ce marote secesioniste în ţinuturile cu mai multe scaune. Nici să-i mai bage prea mult în seamă pe UDMR-işti, care deja s-au consumat politic, până şi fostul lor aliat Viktor Orban s-a dezis de ei. La o oră de zbor spre vest, Europa se radicalizează şi politicienii români caută cai verzi pe pereţi, iar instituţiile de siguranţă naţională pun microfoane în alcovurile indezirabililor în loc să se ocupe de noua rapsodie maghiară, mult mai melodioasă, cu percuţionişti stilaţi şi şcoliţi în noile academii de zăpăcit lumea. 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.