PAC

Partidul Alianţei Civice, cunoscut sub acronimul de mai sus, a fost speranţa României democratice. Iniţial eliminând, pe nedrept, din scenă Mişcarea Alianţei Civice, adevăratul iniţiator al unei platforme civice şi morale necesare unor reforme ale momentului respectiv, PAC şi-a delimitat cu fermitate aria până la un punct şi cam atât. Diferenţele doctrinare şi strategice între mişcarea civică şi partid au rămas într-un conflict îngheţat, la orizont fiind, aparent, adversari electorali mult mai periculoşi. Vedem după aproape trei decenii, ceea ce bănuiam, că viaţa politică românească se trăgea din acelaşi sinistru laborator. Nimeni nu poate fi blamat pentru eşec electoral, însă pentru manipulare, da, discuţiile vor trebui cumva declanşate.

PAC pare a fi apărut şi dispărut cu sprijin specializat. Un partid cu o asemenea identitate, care captase atenţia întregii societăţi româneşti cultivate, nu avea cum să dispară peste noapte. PAC era chiar un partid al timpului, cu o absorbţie uriaşă de simpatie publică. Dacă astăzi România se află, în plan intern, într-o direcţie profund greşită, impropriu europeană, cu un climat perturbat, pentru acest fapt şi PAC este unul dintre marii vinovaţi. Regimul comunist nu a fost puternic prin ideologie. Manipularea i-a fost cheia de boltă. Toate partidele constituite după 1990, fără excepţie, au fost infiltrate atunci când nu au fost creaţia integrală a fostului sistem. Nici acest fapt nu ar fi fost, poate, o tragedie, în măsura în care lucrurile s-ar fi îndreptat spre reformarea ţării şi democraţie. Mişcarea civică a Anei Blandiana a fost preluată fraudulos, agresiv şi suspect de către PAC. Orice iniţiativă reformistă a luat astfel calea stilului securistic autosuficient. Însuşi PAC, precum o jucărie programată, a funcţionat pe termen limitat. Din idealurile constitutive ale PAC, valabile, fără expirare, n-a mai rămas nimic, acesta fiind cel mai şocant exemplu de deturnare a democraţiei.

Modul de funcţionare a partidelor politice şi a instituţiei liderilor acestora, în România, este, cum altfel?, al sistemului piramidal. Avem tot mai mulţi lideri care sunt simpli executanţi. Un climat iresponsabil din care nu mai există ieşire în condiţiile date face regulile. Revenirea permanentă la anii ’90, ca reper de netrecut încă, este inevitabilă şi necesară. Punerea în scenă a vieţii politice a rămas la aceleaşi manevre subterane. Ceea ce este la vedere în viaţa politică nu are legătură cu starea de fapt a mecanismelor şi intereselor personale confundate cu însuşi statul. PAC apare drept una dintre cele mai grave manipulări prin politica sa la vârf. Abandonându-se cu pasiune eşecului electoral ticluit, PAC va rămâne, alături de atâtea mistere postdecembriste, într-un registru al manipulării.

Actuala criză politică, prin care reformele sunt vădit antisociale, a ajuns specific naţional. Supravieţuirea triumfalistă în spaţiul public a acelor lideri, chiar glorificaţi până la delir, arată esenţa sistemului piramidal pus la punct imediat după 1990. Aceşti lideri de clone fac din România una dintre ţările fără nici un cuvânt real în Uniunea Europeană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.