Cea mai gravă restaurare a climatului totalitar de dinainte de 1989 nu s-a petrecut în viaţa politică, ci în jurnalistica noastră. La început a fost nevoie de partizanat jurnalistic pentru că forţele FSN erau copleşitoare şi nu aveau tendinţe democratice autentice. A apărut, prin urmare, după 1990, ca de la sine, aproape natural, o falie “geologică” în presă: pe de o parte partizanii de stânga ai FSN-ului, pe de altă parte partizanii de dreapta ai unei opoziţii anti-FSN (care, în Parlament, a fost mai puţin eficientă, mai puţin vocală, mai puţin critică).
Vocile celor care au căutat, atunci, stilistica obiectivităţii imparţiale (Andrei Pleşu, Alina Mungiu) au fost prea puţin auzite, ipocrit respectate. Nu s-a putut consolida nicio tendinţă publicistică de stil BBC în presa noastră, adică un curent de gândire care să-şi propună, în neutralitate atitudinală, să descifreze legitimităţi: ce era legitim în interesele politice ale dreptei.
Astfel că, iată, după 25 de ani, presa noastră nu cunoaşte grila comentariilor care descifrează pentru public interese politice legitime, ci numai măciuca partizanatelor care se războiesc cu partizanatele opuse.
Între timp, peisajul s-a mai diversificat: interesele politice sunt tot mai slab reprezentate de opinia jurnaliştilor. În schimb, sunt reprezentate, acum, cu asupra de măsură, interesele oamenilor de afaceri, ori interesele seviciilor de informaţii. Cum a apărut, prin consolidarea DNA, un conflict vizibil între magnaţii banilor corupţi şi interesele de securitate (mai ales după ce corupţia din Ucraina a dus la războiul civil caracteristic unui stat eşuat), iată că presa noastră prezintă, acum, o nouă falie “geologică”: pe de o parte partizanii unui DNA dezlănţuit, pe de altă parte partizanii unui DNA prins în lanţurile unor noi reglementări legale care să diminueze forţa armelor anticorupţie (arestul preventiv, de pildă).
Ce nu a dezvoltat presa românească în aceşti 25 de ani? 1.) Cultul independenţei opiniei; 2.) Discernământul cultural al opiniei; 3.) Continuitatea formării profesionale a liderilor de opinie; 4.) Sindicalizarea profesională antipatronat a producătorilor de opinie.
Când tragi linie, ce ai? Un peisaj publicistic care, vreme de 25 de ani, nu a format personalităţi capabile să reprezinte prin ele însele repere morale ale societăţii ori modele de analiză obiectivă, imparţială. Conştiinţa de sine a breslei profesionale a jurnaliştilor este nulă. Organizarea de breaslă a eşuat şi a rămas în eşec. Jurnalistul român nu beneficiază de protecţia pe care i-ar fi dat-o un contract colectiv de muncă ce ar fi trebuit să fie negociat nonindividual, ci chiar aşa, colectiv, sindicalizat. Atomizarea intereselor de conştiinţă a jurnaliştilor din România este, acum, maximă, supusă tuturor presiunilor economice, politice şi… oculte. În loc să fi asistat la înţelegerea forţei sociale a unor profesionişti sindicalizaţi de interesele breslei, am asistat şi asistăm la aservirea individuală a jurnaliştilor pe cele mai corupte căi ale unor finanţări care fac praf şi pulbere principiile concurenţei libere a opiniilor şi a competenţelor.
Normal ar fi fost, după 25 de ani, să fi avut două mari publicaţii cotidiene care să se concureze liber în preferinţele publicului. Ce avem, în fapt? Zeci de ziare în insolvenţă. Mii de ziarişti care împuşcă francul. Niciun grup de personalităţi care să se bucure de respectul public indiferent de opinia lor. Niciun gazetar român care să poată fi invitat să-şi prezinte opinia în marile publicaţii străine.
Presa românească de azi (cea scrisă şi cea a televiziunilor de ştiri) nu va mai fi niciodată ceea ce ar avea nevoie societatea să fie această a patra putere în stat dacă nu va apărea undeva forţa morală (nu politică!) a unui strigăt ce ar trebui să răsune pe întinsurile acestui pustiu în care de 25 de ani totul s-a transformat în nisip şi nicio cărămidă n-a prins formă şi consistenţă: domnilor, treziţi-vă, luaţi-vă conştiinţele înapoi, organizaţi-vă breasla sau începeţi să lucraţi la o formă de lege care să garanteze în viitor demnitatea profesională a comunităţii de jurnalişti şi independeţa economică a conştiinţelor voastre!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.