Cele din urmă cadre de valoare ale PSD-ului au fost scoase din viaţa politică de DNA-Kovesi, după ce mulţi pesedişti cu foarte bune calificări profesionale au plecat la Banca Mondială, la BNR etc. Mulţi cunoscători ai culiselor pesediste spun, acum, că DNA-Kovesi a lucrat, în 2012 – 2014, după o listă întocmită de Ponta (şi cu… ponturi de la el).
Cert este că ultimele trei propuneri de premier ale PSD fac dovada clară a unei lipse de cadre cu un CV demn de această funcţie. Ponta îşi pregătise partidul pentru o lungă eră pontistă. N-a fost să fie aşa. După cum şi preparativele lui Năstase pentru o lungă eră năstasiană au căzut pe mâna altui preşedinte de ţară, şi preparativele lui Ponta (cam radicale, pare-se) au căzut pe mâna altui preşedinte…
N-ar fi fost vorba decât de reforma unui partid greu de reformat dacă Dragnea, noul şef al PSD, n-ar fi trebuit să facă uitată condamnarea sa penală. În acest scop, Dragnea a venit cu un program de guvernare fără precedent: vom încerca să trecem la dezvoltarea ţării pe baza unui fond de investiţii creat din capital autohton.
Excelentă idee. Cu cine o pui în practică? Ai nevoie de cadre (miniştri) cu mare autoritate politică şi profesională. Ia-i de unde nu mai sunt…
Guvernul Grindeanu a fost o primă dovadă că PSD a intrat în epoca lipsei unor cadre de valoare exact în vremea celor mai mari ambiţii ale acestui partid. La alegerea următoarei propuneri de premier (Mihai Tudose) a devenit şi mai clar că, deşi a câştigat alegerile în baza unui program păstorit de el însuşi, Dragnea nu are puterea politică de a implementa acest program dacă nu acceptă să o pună sub supravegherea Sistemului.
Dacă Grindeanu putea fi bănuit că are şi unele relaţii de obedienţă faţă de Sistem, Mihai Tudose, dimpotrivă, poate fi bănuit că ar avea şi unele relaţii de libertate faţă de Sistem.
E vremea să ne întrebăm de ce Sistemul trebuie, la noi, să fie mai presus de decizia politică aşa-zicând liberă? Părerea mea este că avem de-a face cu o problemă de încredere. Clasa noastră politică este (din pricina sărăciei generale din ţară şi din pricina carenţelor noastre de occidentalism) prea uşor coruptibilă de interese anti-NATO. Poate că este doar o percepţie şi poate că percepţia este nejustificată. Dar nu te joci cu chestia asta! Aşadar, Sistemul, la noi, este o necesitate dictată de interesele de securitate NATO. Da, în numele acestei necesităţi, Sistemul a comis abuzuri în Justiţie. Dar cheia de boltă n-a fost niciodată compromisă: securitatea secretelor NATO.
E vremea să înţelegem, aşadar, că premierii României nu mai pot fi persoane asupra cărora Sistemul să nu poată da garanţii de loialitate faţă de NATO. Pe vremea fostului premier Tăriceanu, România a creat un grav incident de loialitate faţă de NATO. Atunci, a devenit necesară formatarea unui Sistem de control asupra loialităţii demnitarilor care vor face parte din CSAT.
Avem a separa planurile: abuzurile Sistemului în domeniul Justiţiei au fost (sunt) abominabile şi aici există mult teren de luptă anti-Sistem. Dar în privinţa desemnării premierilor noştri, avem a accepta ca justificate neîncrederea NATO în clasa noastră politică şi delegarea încrederii sale către aşa-zisul Sistem.
Din păcate, PSD nu mai are, azi, decât cadre care pot fi garantate de Sistem, dar care nu mai pot garanta prin competenţa lor nimic important pentru o bună guvernare a ţării. Probabil că în PNL lucrurile stau şi mai rău. Se cheamă că, iată, culegem primele rezultate (dezastruoase) ale prăbuşirii calităţii învăţământului post-comunist.
Dragnea ştia mai bine ca oricine ce criză de cadre de valoare este în PSD. Ca să nu-i fie respinsă propunerea de premier, a vrut să aibă OK-ul prezidenţial înaintea şedinţei CEx. Iohannis şi-a dat acordul asupra lui Mihai Tudose. Ceilalţi cinci nominalizaţi la Oscarul pesedist s-au retras din cursă. Le-a fost lehamite de escaladarea conflictului cu preşedintele? Nu. Ei cunosc importanţa Sistemului, deşi nu sunt capabili să o explice publicului.
Problema, acum, aici, în România, este că Sistemul, ca râma, se separă în două: o parte mai naţionalistă în chestiunile de guvernare, o altă parte mai neoliberală. Grindeanu era tras de fire neoliberale. Tudose, zice-se, e tras de fire naţionaliste.
În cele cinci luni ale guvernării Grindeanu, partea naţionalistă a Sitemului a câştigat meciul cu partea neoliberală şi a impus înlocuirea premierului.
Acum, o parte din coaliţia PSD-ALDE are îndoieli cu privire la noul premier.
Când ne-am despărţit de mizeria din comunism, am aruncat şi copilul din copaie (buna şcolarizare din epoca aceea). Când ne-am despărţit de industrializarea pe care o moşteneam, am distrus şi o parte viabilă a acelei industrializări.
Acum, când vrem să ne despărţim de influenţa toxică a Sistemului, riscăm să nu înţelegem care este partea netoxică din copaia aceasta.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.