Într-o vreme când revolta elitelor culturale împotriva maneliştilor se manifesta aprig, Radu Muntean l-a adus în distribuţia filmului „Furia” – primul său lungmetraj şi unul dintre primele filmele care au atras atenţia industriei de cinema din toată lumea asupra regizorilor români – pe Adrian Copilul Minune. În plus, a filmat bătălii între dinamovişti şi stelişti. Și mai mult, fanii lui Dinamo au jucat şi rolurile steliştilor. Filmul a fost unul dintre primele realizate cu finanţare de stat, în conformitate cu Legea Cinematografiei, care intrase în vigoare cu doar câteva luni în urmă (1998). A fost timpul ”Occidentului”, regizat de Cristi Mungiu, şi al controversatului, atunci, ”Marfa şi Banii”, regizat de Cristi Puiu după un scenariu pe care l-a creat împreună cu Răzvan Rădulescu. În timpul facultăţii, Radu Muntean a devenit cunoscut prin videoclipurile pentru Viţa de Vie şi Timpuri Noi. Și pentru un număr incredibil de reclame. După “Furia”, Radu Muntean a mai realizat ”Hârtia albastră”, “Boogie”, ”Marţi după Crăciun” şi ”Vorbitor”, un documentar. Filmele lui au primit zeci de premii valoroase, au intrat în selecţii oficiale la Cannes şi au rămas în topurile ultimilor 15 ani realizate de criticii de film din toată lumea. Cel mai recent film al său, “Un etaj mai jos”, proiectat în premieră mondială, în 2015, la Cannes, în secţiunea “Un certain Regard”, este singurul film românesc care a primit o menţiune specială din partea Societăţii Naţionale a Criticilor de film din Statele Unite. Recent, Matthew Sorentto, pentru revista ”Film International”, comenta că filigranul filmului lui Radu Muntean l-a mai perceput doar la Kurosawa.
Campania de comunicare pentru ”Un etaj mai jos” a fost organizată după proiecţia de la Cannes?
N-a fost nevoie de un efort deosebit de comunicare, prezenţa în selecţia oficială de la Cannes îţi asigură suficientă vizibilitate încât să fii sigur că ziarişti ai celor mai importante publicaţii îţi vor vedea filmul şi vor comenta despre el. Sigur, am fost bucuros de primirea în general bună, de care s-a bucurat filmul, de fapt asta contează cel mai mult la premieră. Dacă are cronici bune, filmul se vinde în mai multe teritorii şi devine vizibil. De asta ne bucurăm că putem lansa filmul la Cannes, şi nu la Slobozia (presupunând că Slobozia ar avea un cinematograf…). Cu premiile e altă poveste. Poţi spera la acest bonus, să-i zicem, dar nu cred că e normal să te superi că nu l-ai luat. Depinde de judecata subiectivă a unui grup de cineaşti, de cele mai multe ori eterogen.
Am avut câteva experienţe de jurat în ultimii ani şi-ţi pot spune că sunt destul de rare cazurile de consens. Oamenii au gusturi diverse, aşteptări diferite de la cinema şi-ţi trebuie o doză de noroc să pici pe gustul majorităţii. În orice caz, nu e ceva ce ai putea controla sau anticipa, deci logic, n-ai avea de ce să te superi dacă n-ai luat premiu. Acum sigur, în practică, se mai întâmplă ca raţiunea să intre în oarece conflict cu orgoliul, dar cu vârsta gestionezi mai bine situaţia.
Diferenţele dintre noi ne întăresc
Te simţi dezavantajat în faţa juriilor din festivalurile internaţionale pentru că filmele tale sunt despre situaţii din viaţa de zi cu zi, despre oameni cu care ne intersectăm pe stradă?
Eu mă bucur să remarc că tot mai mulţi critici serioşi de cinema observă diferenţele dintre filmele noastre din ultimii ani, după ce mult timp le-au băgat în acelaşi sertar. E un semn că a venit momentul să se vorbească mai mult despre autori, decât să se discute în termeni generali despre valuri şi influenţe. Cei mai serioşi critici străini şi unul-doi din ţară deja o fac de ceva vreme.
Ai avea răgaz să povesteşti despre invitaţia Cannes-ului, despre zilele acolo ca membru în juriul Cinefondation, la ediţia din 2016?
A fost primul meu Cannes fără presiunea unei premiere, deci am fost mai relaxat, am putut să observ mai obiectiv şi mai din interior cum funcţionează festivalul. În plus, mie-mi place să jurizez, mi se pare interesant să-mi asum decizii şi să lupt pentru ele. Seamănă într-un fel cu experienţa de la filmare.
Esti regizor. Ai şi abilităţi ca antreprenor?
Îmi doresc să fiu fericit, într-un fel care să nu-i încurce prea mult pe alţii. Nu, nu sunt antreprenor şi nici nu-mi doresc să fiu. Sunt o catastrofă la afaceri.
Va urma ”Alice T”
Următorul tău film, ”Alice T”, şi-a asigurat întregul buget? Banii de la CNC îmi par foarte puţini… Are şi un plan avansat de distribuţie?
Sper că voi filma la anul pe vremea asta. Am deja un co-producător francez, acelaşi ca la filmul anterior, şi aplicăm împreună la diferite fonduri europene. Între timp, încercăm să strângem bani şi din ţară. Sunt destul de optimist.
Ai multă experienţă de creaţie, adaptabilă situaţiilor concrete ale bugetelor. Este filmul tău rentabil? E rentabilitatea un criteriu?
Nu e rentabil. Eu fac film subvenţionat de statul român prin CNC, beneficiez de facilităţi legale care permit anumitor firme să investească în producţia pe care o filmez şi eventual încerc să adun bani din alte fonduri europene. Pe scurt, fac filme de autor, care nu se intersectează decât întâmplător cu comerţul, devenind un fel de produs. Ca filme pot fi valabile, la fel ca produse de export, contribuind la imaginea ţării în lume, dar ca produse comerciale, aproape că nu există. De altfel, în România, şi filmele care îşi propun doar succesul comercial sunt la fel de puţin rentabile. Nu există sistemul, infrastructura sau cererea care să facă din film o afacere profitabilă.
Sunt filmele tale şi filmele româneşti în general, distribuite internaţional? Ce / cum se mai poate îmbunătăţi?
Ultimele trei filme pe care le-am făcut au avut agent de vânzări şi distribuţie internaţională. Succesul acestei distribuţii depinde de mai mulţi factori. Premiera la un festival important, predilecţia distribuitorilor pentru un anumit subiect, sau o zonă de interes social, eventual un premiu. Oricum, lucruri pe care nu-mi doresc să le premeditez şi nici n-aş prea avea cum s-o fac.
Sprijinul financiar al CNC a rămas rambursabil? Sau a fost amendată legea?
Încă se discută, din câte am înţeles.
Cum se întâmplă cu organizarea dinaintea realizării unui film – concret: întâi concursul CNC şi ulterior alţi parteneri? Ori invers?
Fără bani de la CNC e foarte greu să începi finanţarea. Nu primeşti bani din ţară, din publicitate şi nici nu poţi aplica la alte fonduri naţionale sau regionale. Fără CNC poţi face doar filme independente, cu bugete minuscule. Genul de producţie la care toată lumea participă pe gratis.
Nu avem industrie de cinema. Avem maxim 10 producţii într-un an… faţă de Polonia, Ungaria…. Vezi realizabilă o transformare?
E o discuţie lungă care începe de la statistica tristă a sălilor de cinema. În orice caz, pentru mine e mai importantă calitatea filmelor decât numărul lor.
Un etaj mai jos
Regia: Radu Muntean; Scenariul: Alexandru Baciu, Radu Muntean, Răzvan Rădulescu, Camera: Tudor Lucaciu; Editor: Alexandru Radu; Muzica: Electic Brother; Scenografia: Sorin Dima; Costumele: Eliza Frone; Sunetul: Andre Rigaut, Alexandru Radu
Distribuţia: Teodor Corban, Iulian Postelnicu, Oxana Moravec, Ionuţ Bora, Tatiana Iekel, Vlad Ivanov, Mihaela Sârbu, Ioana Flora, Maria Popistaşu, Liviu Cheloiu
Distribuitor internaţional: Films Boutique,Paris
Producător: Dragoş Vilcu; producător delegat: Oana Kelemen; co-producători: Francois D’Artemare, Alexander Ris, Christine Haupt, Anna Croneman; co-producători executivi: Jessica Ask, Fredrick Zander, Frank Evers, Helge Neubronner, Andreas Eicher
Multi Media Est, Les Films d’Apres Midi, Neue Mediopolis Filmproduktion, Bleck Film & TV production, cu participarea CNC, Institutului Francez, HBO România, Cofinova 11, Cine Plus, Chimney
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.