Bogdan. Rareş Bogdan. “Vocea patriotului naţionale” de la Realitatea TV, care de cinci ori pe săptămână ne spune să nu uităm să iubim România, de parcă fără acest îndemn, românii ar deveni amnezici şi ar începe să-şi renege propria ţară, a ţinut să se bage din nou în seamă, într-o chestiune care nu îl priveşte.
Pe site-ul postului de televiziune unde este director, a apărut luni următorul titlu: “Cum s-a revoltat Rareş Bogdan după ce TVR a refuzat să transmită meciul de Fed Cup”. Măi să fie!. Şi am trecut să vedem despre ce este vorba, nu de alta, dar nu i-am auzit pe teverişti să spună “Nu vrem să transmitem meciul de Fed Cup”. Şi ce am găsit. O postare de pe pagina sa de facebook, din care cităm primul şi ultimul paragraf: “Am observat anumite inadvertente in spatiul public! Sa ne lamurim.
TVR are un buget urias, mult prea mare pentru performantele ridicole ale televiziunii publice (…) Voua vi se pare normal ca TVR nu a transmis Campionatul Mondial de Handbal feminin din Danemarca si acum nici meciurile de tenis ale Romaniei din Fed Cup”. M-am frecat la ochi şi la un moment dat m-am întrebat dacă nu este vorba totuşi de un alt Rareş Bogdan, unul oarecare, cu o profesie oarecare, dar sigur fără vreo legătură cu televiziunea. Cum însă poza de pe facebook şi de pe site-ul instituţiei RTV nu lăsa loc de interpretare, a trebuit să constat că este vorba de Rareş Bogdan cel “original”.
Deci, omul de televiziune. Şi de aici, nu am mai înţeles nimic. Adică nu am înţeles cum un ditamai director de post TV nu le are cu procedurile când este vorba de achiziţionarea drepturilor TV privind (să rămânem la obiect) unele transmisiuni sportive. Să ne înţelegem. Orice televiziune, chiar şi Realitatea poate achiziţiona fără probleme meciul de fotbal CS Iernut – Unirea Jucu. Pentru că este vorba de Liga a III-a. Numai că un campionat mondial sau un meci de Fed Cup au un cu totul alt statut decât un meci de liga a III-a din România în ceea ce priveşte drepturile TV. Iar acest lucru se ştie de ani de zile.
O companie privată (de regulă de prin ţările arabe, unde petrolul curge şi la robinet), preia de la federaţiile internaţionale drepturile de televizare şi le vând la pachet cu ceva ani înainte şi termene ce variază între trei sau cinci ani. Un amănunt, le vând la preţuri destul de piperate, de multe ori peste posibilităţile postului public, care şi aşa are mari probleme financiare. Ca să fiu mai pe înţelesul lui Rareş Bogdan, cine a transmis România-Cehia NU a cumpărat doar acest meci, ci un pachet Fed Cup, şi asta prin 2014. La fel şi mondialele de handbal din decembrie 2015.
O emisiune TV care nu a ieşit cum trebue
În cursul zilei Rareş Bogdan a obţinut ce (am crezut) ca a vrut. S-a vorbit de el. Mult. Numai că nu i s-a prea dat dreptate. Şi am crezut că i-a mai trecut din “revoltă”. Surpriză. Sau nu. Rareş Bogdan a insistat şi a dedicat 90 de minute revoltei sale în talk-show-ul pe care îl moderează. Cu un Ilie Năstase în platou – da acel Ilie Năstase care vrea să dea în judecată pe “ISU, MISU sau PISU, sau cum s-or chema ăia care nu mă lasă să văd meciuri pe Arena Naţională” – care i-a cam cântat în strună, deşi se vedea că nu prea avea chef să se indindigneze la comandă, şi cu alţi invitaţi prin telefon. Dar văzând emisiunea – am sacrificat un meci interesant din 2Bundesliga ca să-i văd revolta până la capăt – am realizat care este de fapt obicetul “abscons” al revoltei.
Telespectatorilor RTV trebuia să li se inoculeze că TVR are 8 minute publicitate pe oră şi că nu este bine acest lucru. Acum să nu credeţi că Rareş al nostru care a fost cândva propus şef la TVR dar l-au picat PSD-iştii în Parlament ar milita pentru mai multe minute de publicitate. Nu. El spune că nu trebuie să aibă deloc. Mă rog, s-ar înfrupta şi el din niscaiva publicitate dacă la TVR nu ar mai exista. Şi dă-i şi luptă. Cu entuziasm l-a prins prin telefon şi pe Cătălin Tolontan.
Cum acesta se ştie, nu este un prieten al postului public, Rareş a crezut că va da lovitura. Ghinion. Lovitura a existat. Dar a încasat-o chiar el (dacă era la box, ar fi fost numărat de arbitru). Şefu de la GSP, i-a explicat cum stau lucrurile cu achiziţiile drepturilor tv şi ca să n-o lungesc trec la concluziile lui Tolontan: “nu cred că este obligatoriu, nu cred că ţine de misiunea publică a TVR să transmită chiar toate competiţiile sportive, mai ales dacă costurile sunt foarte mari, nu cred că i se poate reproşa TVR că nu a transmis de la Cluj sau mondialele de handbal”.
Şi cum o nenorocire nu vine singură, tot prin telefon, şefu de la sport de la TVR a explicat băbeşte, ca să înţeleagă totuşi şi Rareş, cum s-au făcut concret licitaţiie şi cum era imposibil ca postul publică să transmită respectivele evenimente sportive. Şi colac peste pupăză, a mai fost aapelat şi un membru al CNA, care printre altele i-a dat lui Rareş Bogdan o informaţie pe care acesta nu ar fi vrut să fie auzită pe post, şi anume zecile milioane de euro pe care TVR trebuie să le plătească radiolocatorului pentru ridicarea semnalului tv.
O zi începută promiţător pentru Rareş, dar terminată deloc cum i-ar fi convenit. Acum, sincer, îmi pare rău că PSD-iştii ăia răi nu l-au vrut director la TVR. Să fi văzut atunci, că în loc să ne spună, “nu nu uităm să iubim România”, ne spunea “să nu uităm, avem nevoie de mai multe minute de publicitate, ca şi televiziunile private”.
P.S.: Acum nu ştiu dacă Rareş Bogdan ştie, dar prin ţările UE posturile publice nu prea mai transmit competiţii sportive. Sau dacă transmit le codifică. Prin Vest, sunt posturi de nişă, dar pentru care trebuie să plăteşti ca să vezi un meci. TVR este printre ultimii mohicani care mai dau sport.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.