Şapte trupe de punk, reggae şi dub, în ajutorul lui Ştefan

“Nişte Băieţi”, “Zob”, “Pistol cu Capse”, “Subcarpaţi”, “East Roots”, “Loungerie II” şi “Recycle Bin”. Sunt cele şapte trupe care vor urca marţi, 26 martie, de la ora 20.00, pe scena “The Silver Church”, în cadrul campaniei “Ştefan & Friends”.

Cine este Ştefan?

Ştefan (pe numele complet Ştefan Pischis) are 30 de ani şi este organizator de evenimente. În ultimii zece ani a participat la producerea majorităţii concertelor şi a evenimentelor produse până acum în România. De la cele de anvergură (“Metallica”, Madonna, “AC/DC”, “Iron Maiden”, “Muse”, “Rammstein”, “Aerosmith”, Lenny Kravitz, Ozzy Osbourne, Elton John, Cesária Évora, Bob Dylan, “Anathema”, Kylie Minogue, “Stufstock”, “B’estfest”, “SummerJam”, “Sonisphere”, “Redbull Flugtag”, “Michelin Junior Bike”, “Ursus Revolution”, “Bradul Millenium Bank” şi patinoarele Unirii şi Băneasa etc.) până la cele mici sau chiar foarte mici. Ştefan a coordonat echipe de la 5 la 500 de oameni, cum a fost cazul concertului “AC/DC”. Ştefan şi echipele lui sunt cei care se ocupă de partea de implementare din cadrul producţiei unui eveniment şi rezolvă orice ţine de zona tehnică: electrică, sunet, montaj, construcţii, alpinism utilitar etc.

În urmă cu trei ani, Ştefan a suferit un accident grav, acum fiind încă în perioada de recuperare, aproape imobilizat. În toţi aceşti trei ani a continuat să lucreze, coordonându-şi echipele de-acasă, prin telefon şi chiar deplasându-se uneori în locaţie.

Acum, Ştefan ar putea să iasă din nou pe teren, la evenimente. Pentru asta ar avea nevoie de o operaţie la şold şi de o proteză performantă pentru picior. În total, este vorba de suma de 20.000 RON. Sumă care se poate strânge cu o sală plină, marţi, 26 martie, în “Silver Church”.

De asemenea, contul campaniei este: RO80RZBR0000060015304874 (pentru RON) şi RO58RZBR0000060015304882 (pentru EUR), deschis la Raiffeisen Bank, sucursala Decebal, pe numele Ştefan Pischis.

Din culisele marilor concerte desfăşurate în România

Din culisele organizării unui concert

La cei 30 de ani ai săi, Ştefan a văzut de-aproape mai multe celebrităţi decât şi-ar putea imagina orice fan de vârsta lui. Mai mult decât atât, fără el şi băieţii din echipă, o parte din concertele ultimilor 10 ani e posibil să nu mai fi avut loc. Probleme mai mici sau mai mari apar la majoritatea evenimentelor, mai ales când condiţiile meteo sunt nefavorabile. Depinde numai de viteza de reacţie, de experienţa şi de profesionalismul unor oameni, pe care de obicei nu îi vedem, ca spectacolul respectiv să aibă loc şi protagoniştii, cei pe care de obicei îi vedem, să ajungă pe scenă.

Ce te faci atunci când, cu puţin timp înainte de începerea unui concert rock (una dintre cele mai mari formaţii din lume), managerul trupei vine şi spune: “Aveţi 30 de minute la dispoziţie să găsiţi un alt sistem de prindere al baricadelor (gardurile – n.r.) din faţa scenei! Altfel concertul se anulează!”. Sunt momente în care timpul nu permite întrebări de genul “Cine e de vină? Cine a furat şuruburile? De ce nu sunt şuruburile? De ce nu e valabil alt sistem de prindere?” etc. În cazul respectiv, soluţia câştigătoare au reprezentat-o o chetă rapidă printre băieţii din echipa tehnică, urcarea într-o maşină şi deplasarea la cel mai apropiat Bricostore, de unde s-au cumpărat şuruburi. Apoi întoarcerea la locaţie şi montarea lor la cele 150 de baricade în doar trei oameni, restul fiind ocupaţi cu restul detaliilor. Totul în cele 30 de minute cerute.

La alt eveniment a trebuit secată Dâmboviţa pentru ca rampa de lansare a vehiculelor “semizburătoare” să poată fi construită din albia plină de nămol. S-a construit rampa, s-a montat şi un steag mare ancorat într-un suport de ciment greu care urma să desemneze punctul fix pentru o aterizare cu paraşuta. Aterizarea a avut loc cu succes, problema era că următoarea cascadorie, respectiv “maşină de zburat”, care escalada cu viteză rampa, era un angrenaj atât de mare încât “piloţii” n-ar fi văzut steagul în suport de ciment, pe care l-ar fi propulsat în apă, la buza rampei. Iar acolo înotau câţiva scafandri din echipa de salvare. Ştefan s-a căţărat rapid pe schelă şi a reuşit să prăbuşească soclul de ciment de cîteva zeci de kilograme în lateral, într-o plasă de protecţie, chiar prin faţa “avionului” care urma să-l împingă în capul scafandrilor de sub rampă.

Sau ce te faci atunci când scena pentru o mare formaţie pop care vine pentru prima dată în România e mai lată decât zona cu buţi (stâlpii înalţi care formează poarta) a stadionului de rugby pe care urmează să se producă? Nu ai altceva de făcut decât să demontezi stâlpii cu mare atenţie, având grijă să-i pui la loc ulterior ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cele mai mari pericole apar atunci când vremea e neprielnică, mai exact plouă sau bate vântul. La concertul din Bucureşti al unei mari vedete sud-americane, vântul puternic a transformat prelata care despărţea scena de backstage într-o velă care era gata să mişte scena cu totul. Au fost alpiniştii din echipa lui Ştefan care s-au căţărat pe ea, înarmaţi cu nişte cuttere şi au sfâşiat-o în câteva locuri pentru care vântul să poată circula.

La un festival celebru din Bucureşti, ploaia a format bălţi imense care au izolat mulţimea refugiată pe mesele distribuitorilor de bere. În plus, apa prinsese în mijloc un proiector alimentat cu un cablu de curent. Ştefan a fost cel care a găsit rapid o pompă – de fapt, o vidanjă din apropiere – pe care a direcţionat-o la locul incidentului, el înlăturând cablul de curent din baltă şi apoi apa putând fi eliminată.

Când apare furtuna, cel mai mare pericol este ca vîntul puternic să prăbuşească bannerele sponsorilor peste public. Au fost nenumărate momente în care decizia rapidă de a tăia pur şi simplu stâlpii cu flexul şi de a da bannerele jos a făcut să nu existe victime.

Altă dată, scaunul unui toboşar (de la o formaţie celebră care a concertat recent pe litoral) s-a rupt, iar omul nu voia în ruptul capului să accepte alt scaun de acelaşi fel, împrumutat de la alt percuţionist. Noroc că Ştefan avea la el aparatul de sudură şi un snop de electrozi, ambele luate la inspiraţie în ziua respectivă. Toboşarului i s-a sudat scaunul pe loc, astfel încât omul a putut să-şi continue concertul pe taburetul său preferat.

Alt incident pe care nu l-aţi citit nicăieri în presa vremii a fost de la un concert din 2008 (trupă numai de fete) atunci când, chiar înaintea concertului, s-au spart două dintre oglinzile mari din backstage. Cine a dat fuga să găsească rapid un geamgiu în zona Piaţa 1 Mai – Domenii pentru a produce rapid oglinzi potrivite fix pentru ramele respective? “Ştefan et Co”, evident.

Evenimentele de acest fel sunt nenumărate, dar ele sunt ştiute doar de băieţii din echipele tehnice, cei care nu ies în faţă de obicei. Aşa cum nici despre Ştefan Pischis poate n-am fi ştiut niciodată, dacă n-ar fi fost acest eveniment.

Trupa “East Roots”, formată din Bogdan Filipeanu (Mistah B) – voce, Mihai Para – baterie, Laur Iftene – bas şi sitar, Mihai Stănescu- clape, Cristian Scurtu – chitară, Adelin Dragu – percuţie, Sorin Nicolescu – trompetă, a luat naştere la Bucureşti, în 2009. Abordând o îmbinare de Reggae, Drum&Bass, Reggae, Ska, Dubstep, Reggae, Dancehall cu pasaje de sitar (instrument tradiţional oriental), trupa a obţinut locul 3 la concursul “Stufstock 2010” şi a susţinut concerte la cele mai importante festivaluri (“Stufstock”, “Iarmaroc”, “IIFF”, “Street Delivery”, “Ursus Evolution Tour”, “Free Fest” etc.) urmate de un turneu prin toată ţara. Trupa a cântat în deschiderea unor trupe precum “Dub Incorporation”, “Gentleman”, “Alborosie”, “Dubioza Kolektiv” etc.

În 2012 au lansat primul album, intitulat „From the east to the west”, o combinaţie de stiluri specifică trupei, ce rupe tiparele şi le combină sub acelaşi sound general de reggae. În toamna aceluiaşi an lansează şi primul videoclip „Just for my people”.

Formaţia punk rock “Nişte băieţi” (Albert Mihăiţeanu: voce, Niculae Barbu: bas, Gabi Georgescu: chitară, Andrei Modrea X-u: tobe) a apărut pe scena muzicală bucureşteană în 2006. Genul neoficial propus este, potrivit cantautorilor „muzică de petrecere cu distors şi final glorios”.

Ideea de la început a fost încercarea “unor băieţi” de a înveseli atmosfera într-un club prin interpretarea proprie a unor piese celebre, “de dinainte de ‘89”. Concertele ad-hoc nu presupuneau absolut nici o repetiţie sau pregătire în prealabil. Băieţii au avut surpriza ca demersul lor să fie primit neaşteptat de bine. Trupa a pornit prin turnee şi chiar a produs un prim album, apoi un al doilea. Cu aceste ocazii, mai multe generaţii de părinţi s-au luat cu mâinile de cap ascultând şlagăre precum: “Deschideţi poarta soarelui”, „Să te gândeşti din când în când la mine”, „La fereastra ta”, „Vitezomanul Gică”, „Cele mai frumoase flori”, „O lume minunată” etc. sau mai noul “Banii vorbesc”, cântate în stilul punk. Sursele de inspiraţie au fost, evident, monştrii sacri precum: Gică Petrescu, Margareta Pâslaru, Cargo, Semnal M, Compact, Mădălina Manole etc.

Succesul primului disc (“Adunate din popor şi cântate din topor”) a determinat plecarea formaţiei într-un turneu naţional, în primăvara lui 2007: 14 concerte în tot atâtea oraşe. Foarte curând formaţia avea să ajungă la peste 100 de concerte în cluburile din ţară şi din Bucuresti şi să participe la festivaluri ca “Stufstock”, “Motorrock Ploiesti Bucov”, “Zilele Bucureştiului la Viena” etc.

În primăvara lui 2011 a apărut cel de-al doilea album, numit “Fără muzichie, viatza e pustiu!”. Titlul este inspirat din celebra replică a lui Ştefan Mihăilescu-Brăila din filmul “Secretul lui Bachus” (1984): “Fără poezie… viaţa e pustiu!”.

În acelaşi an, la un concert în Timişoara, solistul formaţiei, Albert, a fost purtat pe braţe de publicul timişorean de pe scenă până la bar, unde “Nişte băiat-ul” a comandat nişte bere, în timp ce cânta şi a fost adus înapoi pe scenă, cu tot cu bere.

Grupul “Subcarpaţi”, constituit din McBean (“Şuie Paparude”), Vali Umbră, Georgiana Mănăilă, DJ Power pe vinil & VJ Andri, datează din 2010. Bean (liderul trupei, vocea şi compozitorul/textierul pieselor), caracteriza folclorul, din care se insiră frecvent: “Este o sursă de energie. Am fost genul de român care a renegat folclorul, care avea o impresie foarte proastă despre România. Până când am reînceput să ascult din nou muzică folclorică şi iniţial am zis că are legătură cu copilăria, dar începea să îmi placă din nou. Folclorul emitea către mine şi aşa a început să se formeze un soi de conştiinţă în capul meu, pentru că au fost oameni care au luptat pentru ţara asta şi care ne-au schimbat viaţa şi, pentru ei, dar şi pentru noi, trebuie să învăţăm să păstrăm valorile tradiţionale”.

“ZOB” (Vlase – bas, voce, Moşu – chitară, voce, Lonţi – chitară, voce, Forrest – tobe, voce) este cunoscută din 1993, păstrându-şi aceeaşi componeneţă până astăzi.

Iniţial, înainte de formarea propriu-zisă, s-a numit “Rock Didactic” (1988). După Revoluţie s-a numit “Trafic” (1990), apoi “Puzzle” (1991), apoi “Jad” (1992). Debutul oficial “Zob” s-a petrecut la Tehnic Club, alături de “Dog on a rope”, “Ura de după uşă”, “Şuie Paparude”, “Tectonic”.

În 1998 a lansat primul videoclip, “Telenovele”, piesă aleasă cea mai bună melodie a anului.

Din discografia lor amintim “Parodisiac” (1996), “Telenovelas” (1998), “Albumul III” (2000), “Printre Nori” (2004), “ZuluOscarBravo” (2009).

Vlad Staricu – chitară şi voce, Dan Cozmuţa – chitară, Adi Nicolaide – bass, Andrei Petrescu – tobe formează trupa punk-rock “Pistol cu capse”, formată în 2003.

Deşi fără contract cu o casă de discuri şi neimpresariată de nimeni, formaţia se bucura de o oarecare notorietate pe scena underground românească. Anul 2008 a marcat lansarea primului LP al formaţiei, “Pistol Cu Capse”, disc ce conţine 15 piese.

În 2010, PCC a lansat cel de-al doilea album: “Unplugged”. Discul conţine atât piese existente pe albumul “Pistol Cu Capse”, dar şi piese noi. Toate cântecele sunt rescrise special pentru varianta acustică având un sound cu totul nou faţă de înregistrările anterioare. La acest album au colaborat Lucian Filip (Vântu), care a preluat tobele, George Siia (Bazooka), care a creat partea de clape, Bogdan (de la formaţia Chester), care cântă împreună cu Vlad pe unele piese. În reprezentările live, clapele sunt stăpânite de Mădălina Ene.

De la înfiinţare, formaţia nu şi-a schimbat componenţa şi a susţinut peste 150 de concerte atât în ţară, cât şi în străinătate (Austria, Sampling Bucharest 2007), având ocazia de a cânta pe aceeaşi scenă cu nume sonore ale genului precum: “NOFX”, “No Use for a Name”, “Strike Anywhere”, “3 Feet Smaller”, Marky Ramone (de la “The Ramones”), Jaya The Cat, La Plebe…

“Loungerie II” (Andreea Tincea – voce, Cătălin Lungu – chitară, Dan Michiu Dinescu – chitară, Doru Ioan Boeriu – bas, Daniel Iliescu – tobe,

Andrei Bucureci – spoken word), cu un fusion punk jazz, este una dintre expresiile muzicale pe care le produc tinerii din colectivul muzical “Abator Industries”. “LOUNGERIE II” este fuziunea dintre lounge, punk, experimental music şi noire jazz. Începând cu 2011, trupa este activată de o chimie de fuziune: păstrează un miez de muzică lounge jazzy, pe care îl completează doar polul schizoid al experimentului punk şi infuziile de noise, spoken word, rock. Muzica produsă de acest proiect nu îşi propune să reconforteze, ci să traverseze emoţii. În decursul primului an de la lansare, trupa a reuşit să se autosusţină prin concerte şi evenimente săptămânale, în spaţii cu o deschidere culturală cât mai diversificată, a lansat primele două videoclipuri (cu ajutorul artistului vizual Emanuel Dobrincu) şi a produs independent primul EP al trupei.

În sfârşit, “Recycle Bin” (Bitză – guitar & vocal, Grim – bass, George – guitar and backing vocal, X-u – drums & backing vocal) are peste 150 de concerte susţinute alături de diferite trupe din ţară şi străinătate.

“Recycle Bin” a avut onoarea să apară pe aceeaşi scenă alături de trupe mai mult sau mai puţin cunoscute din ţară şi de peste hotare. Printre cele mai importante, se numără: “La Plebe” (USA), “The Toasters” (USA), “Sick on the Buss” (UK), “Molotov Cocktail” (USA-RO), “Silver Shine” (HU), “Anti-Cockwise” (FRA), “Otake” (FR), “Daemon 340” (UK), “Daily O.D.” (FR), “Under Authority Of” (BELGIA), “Bibi Ribozo & The Banditos” (PL), “3 Feet Smaller” (AU).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.