Sou Fujimoto, campionul transparenţelor

Sou Fujimoto este un arhitect japonez născut în Hokaido în 1971. În 1994, a obţinut diploma de arhitectură la Universitatea din Tokyo, iar recent a devenit profesor al acestei universităţi.

Sou Fujimoto s-a făcut recunoscut în 2005, obţinând “Architectural Review Award”, la categoria tineri arhitecţi, un premiu ce i-a fost decernat trei ani consecutiv. În 2006, a fost recompensat cu “Top Prize”, în 2008, cu cu premiul JIA (Japan Institute of Architects), cea mai importantă recunoaştere a “World Architecture Festival”, în secţiunea Case private. În 2009, revista “Wallpaper” i-a conferit “Design Award”.Sou Fujimoto a publicat şi volumul „Primitive Future”, ce a devenit un adevărat bestseller.

La Montpellier, între 17 şi 22 ianuarie, a avut loc o expoziţie consacrată celebrului arhitect Sou Fujimoto. Expoziţia a pus în valoare cele mai frumoase realizări ale arhitectului nipon şi textele de arhitectură cele mai importante publicate de acesta în ultimii 10 ani.

Serpentine Gallery din Londra

Cu siguranţă, în cercul starurilor arhitecturii Fujimoto a intrat şi prin “Serpentine Gallery” din Londra, un pavilion destinat a găzdui diferite acţiuni estivale, performance-uri, lecturi, conferinţe. Mergând pe urmele eminenţilor arhitecţi Frank Gehry, Zaha Hadid sau Reem Kolhaase, a reuşit să intre în acest cerc al marilor arhitecţi la vârsta de 41 de ani. Inspirat de caracterele bucolice ale grădinilor, Fujimoto a imaginat o structură deschisă şi transparentă care ia forma unui grilaj tridimensional. Acesta este compus din tuburi de oţel vopsite în alb, asamblate într-un modul de 40 de centimetri, iar sticla şi panourile din policarbonate completează acest dispozitiv, rupând cu rigoarea matematică. Acest organism viu se revendică de la o metaforă. În această operă există o fuziune perfectă între artă şi natură, prin intermediul unei forme geometrice, în forma ondulaţiilor unui parc, cum o descrie arhitectul japonez.

Pavilionul desenat de Sou Fujimoto, destinat manifestărilor estivale

“Un nor compus din tije”, aşa este comparată arhitectura sa de către Edwin Heathcote de la “Financial Times”. Arhitectul japonez confirmă talentul său în structurile atât evanescente, cât şi arborescente.

În grădinile Kensington din Londra, pe o suprafaţă de 350 de metri pătraţi, se întinde structura delicată de la “Serpentine Gallery”, compusă din tuburi de oţel de 20 de milimetri, pictaţi în alb şi din suprafeţe de sticlă dispuse pe diferite niveluri. Descriind proiectul său, Fujimoto preciza: “Pentru acest pavilion am propus un peisaj arhitectural, un teren transparent care încurajează oamenii de a-l explora în diferite maniere, o întâlnire unică între arhitectură şi natură”. Structura delicată, semitransparentă ceează o formă geometrrică a norilor şi dă senzaţia că pluteşte în aer.

Casa N, unde se remarcă o strânsă corelaţie între interior şi exterior

Acest pavilion poetic şi paradoxal, peren, este asemănător altor creaţii ale sale. Încă din anul 2000 el nu a încetat să exploreze atât în machetele sale cât şi în operele construite frontierele mişcării între arhitectură şi mediul înconjurător. De exemplu, în 2008, a construit “Casa N”, în care interiorul se află într-o constantă interacţiune cu exteriorul, fiind formată dintr-o cutie cu trei paralelipipede, al cărei acoperiş este larg deschis, lăsând să pătrundă o lumină puternică spre inima construcţiei. Fujimoto are acest talent de a asambla spaţiile cu o imaginaţie debordantă, având ambiţia de a percepe exteriorul ca şi interior şi viceversa. El situează acest proiect radical, aproape abstract, în tradiţia caselor japoneze, revizitate de arhitectura modernistă. Această lumină indirectă şi difuză reprezintă factorul esenţial al frumuseţii locuinţelor, după cum afirmă scriitorul Junchiro Tanizaki în celebrul “Elogiu al umbrei”. De aceea am putea afirma că lumina scaldă “Casa N” parcă inspirată de lumea poeţilor.

Noile case din sticlă

Un apartament în stilul lui Sou Fujimoto

Un alt proiect inovator este acela de a reconsidera noţiunea de intimitate, aşa cum s-a întâmplat cu “Casa NA”, construită în 2011 într-un cartier rezidenţial din Tokyo. Aceasta este un concept frapant al ultimilor ani. Ea este dotată cu mai multe niveluri intermediare care servesc pentru mese, tacâmuri, suporturi pentru plante, paturi. Fujimoto a comparat această casă cu felul în care un copil alege o ramură pentru a se căţăra pe ea. Fiecare poziţie oferă o nouă perspectivă a structurii. Ideea de a construi o structură abstractă ca un grilaj tridimensional a fost un laitmotiv al arhitecturii radicale din anii ’60.

Casă din Tokyo, cu pereţi din sticlă, concepută de Fujimoto

Yona Friedman şi Constant Nieuwenhuys au propus diferite variante ale acestui model în care cetăţenii găsesc înăuntru o mega structură în care viaţa privată aproape că dispare.

Musashino University Library

În întregime transparentă, ea este compusă dintr-un spaţiu unic care se întinde pe verticală într-o succesiune de niveluri. Viaţa familiei se derulează la vedere. În spiritul arhitecturii, această casă invită la creativitate şi improvizaţie pentru a decora locul cu o mare varietate de plante. Fuziunea între elementele constructive şi mobilier, căruia i se adaugă vegetaţia, reprezintă o căutare a flexibilităţii. Inspirat de natură, Fujimoto compară această casă cu un arbore pe ale cărui ramuri locuitorii se aşază. În faţa unei asemenea îndrăzneli conceptuale, se pune întrebarea: Poate să fie omul expus privirii celorlalţi ca într-o vitrină?

Interiorul Bibliotecii Universitare din Tokyo

Desigur, principiul caselor de sticlă este vechi. Mies van der Rohe sau arhitecţi precum Richard Neutra şi Craig Ellwood au dat naştere unor memorabile variaţii. Dar toate aceste locuinţe au fost izolate de curioşi printr-un ecran format din plante. Plasând această colivie de sticlă într-un cartier dens din Tokyo, arhitectul dă naştere unei veritabile transgresiuni antropologice care aminteşte de coşmarul totalitar imaginat de scriitorul sovietic Eugen Zamiatine. În romanul său “Noi şi alţii”, apărut în 1920, situat într-un viitor îndepărtat, oamenii trăiesc în imobile cu pereţii transparenţi, în care planşeele şi acoperişurile sunt în întregime din sticlă, instrumente ale unui sistem de supraveghere generalizat.

Art University Library din Tokyo

Este interesant cum proprietarii se apropie de acest spaţiu insolit, care se vrea deschis din toate punctele de vedere, de fapt un spaţiu care se dovedeşte a nu fi bun la nimic: a citi, a găti, a lucra, a dormi…

În alte proiecte de case, Sou Fujimoto experimentează formule nu mai puţin surprinzătoare pentru a reprezenta un spaţiu continuu şi fluid, articulat în jurul circulaţiei verticale îndrăzneţe. Propunerile sale pentru locuinţele colective sunt marcate de aceleaşi scene ale invenţiei dezlănţuite. La Tokyo, el a construit un ansamblu de apartamente ce formează un oraş în miniatură, unde fiecare dintre apartamente este compus din două-trei camere independente şi formează un fel de căsuţă.

Casa de sticlă NA, cu pereţi transparenţi

Dacă viaţa domestică ocupă o bună parte din reflecţiile sale, arhitectul nipon are la activ unele reuşite în reînnoirea unor tipologii. Aşa este Biblioteca Universităţii de Artă din Musashino. El nu ignoră faptul că substantivul bibliotecă desemnează în acelaşi timp şi o piesă de mobilier, dar tocmai acestă polisemie trimite la concepţia arhitectului. Acesta imaginează clădirea ca o succesiune de rafturi înalte, un fel de etajeră străpunsă de treceri largi care se articulează în spirală. Fujimoto a văzut prin aceasta o pădure infinită de cărţi înconjurate de nori, copaci, păduri, munţi. El este obsedat de imaginile din natură în realizările sale şi caută mereu să reînnoiască originile mitice ale artei locuinţei. Dar, în acelaşi timp, el pare să exprime inconştienţa nostalgiei, imposibila reîntoarcere a omului la o viaţă în armonie cu lumea.

Serpentine Gallery Pavillion în transparenţele apusului de soare

Musashino este o şcoală de artă şi de design care grupează mai multe filiere, precum arhitectura, pictura japoneză, sculptura, scenografia, grafismul… Biblioteca de la Musashino este de asemenea ca un muzeu, propunând o nouă relaţie între utilizator şi cărţi. Scopul a fost acela de a integra biblioteca şi o galerie de artă în acelaşi loc. Biblioteca este ca un imens arc, a cărui suprafaţă este deschisă către cer, iar cealaltă jumătate constituie un circuit ferm între cele două etaje, pe o suprafaţă de 2.500 de metri pătraţi. Pereţii sunt fabricaţi din etajere şi biblioteci. El şi-a imaginat biblioteca sub forma unei spirale infinite. O pădure infinită de cărţi se întinde pe o verticală de 9 metri, cu mari deschideri.

Casa din Humamoto, creată în 2008

La sud de Barcelona, Fujimoto a primit aprobarea de a construi în libertate Casele din Matarranya, o rezidenţă în care invită la un dialog cu peisajul natural grandios. El a propus de a construi în jurul unui nucleu din piatră şi sticlă o structură geometrică din lemn brut, cu neregularităţi, aşa cum este şi natura.

Ansamblu de apartamente în Tokio

Într-un interviu, acordat lui Jean-François Lasnier, Sou Fujimoto mărturiseşte: “Proiectul meu este bazat pe asocierea între natură şi obiectele artificiale, pentru a da viaţă unei noi expresii. Titlul este «Crystallised Wind». Vântul simbolizează natura, o maşină Lexus, în timp ce termenul cristalizat trimite la ideea de a da formă vântului. Am utilizat materiale acrilice pentru a da formă mobilelor pe care le-am proiectat, de o extraordinară transparenţă. Este aceeaşi filosofie care mi se pare că animă grădinile japoneze tradiţionale care sunt cu pietre, caracterizate prin motive geometrice riguroase, dar care amintesc de apa care curge printre ele. Ansamblul se prezintă sub forma unui dualism fundamental: mişcare şi linişte, natură şi artificiu. Aceste asociaţii contrastante formează principalul factor al inspiraţiei proiectelor mele. Transparenţele îmi permit de a observa simultaneitatea mai multor aspecte, între caracterul incisiv plat şi suprafeţele ondulate suple”.

Serpentine Pavillion în care natura se îmbină cu transparenţele arhitectonice

Materialele folosite de Fujimoto sunt în general cele tradiţionale, precum lemnul, cimentul şi oţelul.

“Future primitive” reprezintă filosofia arhitecturală a acestuia. El crede că primitivismul reprezintă viitorul, ilustrând contrastul care există între cuib şi grotă. Pentru el, cuibul este un spaţiu foarte funcţional şi confortabil. Dimpotrivă, grota este un spaţiu nefuncţional în care îţi poţi crea însă un spaţiu personal.

Fujimoto este influenţat de cultura orientală şi de interacţiunea dintre exterior şi interior, între arhitectura tradiţională şi cea modernă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.