Iowa – patria porumbului, a porcilor și ovăzului din Statele Unite, statul care are o economie bazată covârșitor pe agricultură. Aici a decis Hillary Clinton să-și înceapă campania pentru alegerile primare din Partidul Democrat, primul pas către continuarea ”dinastiei” Clinton la Casa Albă.
O serie de publicații americane au catalogat deja discursurile ținute de Clinton drept populiste și însoțite de o coregrafie electorală pe măsură. Totul la polul opus față de campania din 2008, atunci când fosta prima doamna a fost respinsă dur de fermierii din Iowa, unde a suferit o înfrângere usturătoare.
”Nu e în regulă ca fiecare CEO să câștige de 300 de ori mai mult decât un angajat obișnuit, nu e în regulă că muncitorii din America încearcă mereu și mereu să devină mai competitivi, dar această competitivitatenu se vede și în buzunarele lor, când managerii fondurilor cu capital de risc plătesc mai putine taxe decât asistentele medicale sau șoferii pe care i-am văzut conducând spre Iowa”, sună discursul lui Clinton. Și a mai spus Clinton că ea va construi ”economia de mâine”, o economie care să întărească legăturile familiale și ale comunității locale, o economie care să ferească țara de amenințările venite din exterior.
Foarte pe gustul fermierului din ”heartland-ul” Americii, care însă poate nu știe că abia începuta campanie a lui Hillary Clinton va fi finanțată cu sute de milioane de dolari de către sas-numitele super-PAC (comitete de actiune politică) – o găselniță menită să sporească presiunea finanțatorilor asupra politicienilor. Până în 2010, legea nu le permitea celor circa 400 de miliardari din SUA să finanţeze campaniile electorale. Alături de lobby-işti, ei încercau să-şi „cumpere” un post de ambasador. Lucrurile s-au schimbat însă radical în 2010, când cursa pentru fonduri electorale a fost total „liberalizată” de Curtea Suprema a SUA, care a permis aşa-numitelor Comitete Politice de Acţiune (PAC) să colecteze fonduri nelimitate. Teoretic, aceste comitete trebuie să fie independente faţă de candidaţi. Suma maximă cu care un individ poate contribui pentru un candidat este de 5.000 de dolari, insa in cazul unui PAC, un individ poate contribui cu milioane de dolari.
Clinton spune că una dintre marile bătălii pe care le va da ca președinte va fi cea cu ”sistemul politic disfuncțional”, un sistem care ”primește bani necontabilizați”. Va duce această luptă ”o dată pentru totdeauna, chiar dacă va fi nevoie de un amendament constituțional”.
Așa le-a vorbit Clinton unor elevi, profesori și părinți adunați într-un atelier auto. Iar când i-a cerut unui profesor să explice cum colaborează liceul cu universitatea din Iowa și acesta i-a spus ca i-ar trebui câteva ore să o facă, fosta primă doamnă i-a spus ”Am timp”.
Hillary Clinton are și timpul de a discuta cu americanul mediu atunci când interesul politic i-o cere și are și dispoziția necesară. Călătorește prin Statele Unite într-un automobil ce se vrea popular – Chevrolet. Însă constructorii nu au ratat ocazia de a-și face reclamă și au arătat ca este vorba despre un exemplar fabricat la comandă pentru Secret Service. Costă circa 70.000 de dolari și în interior are o canapea, televizor, sisteme de comunicație ultramoderne, totul este îmbrăcat în piele, iar Hillary Clinton are spațiu suficient pentru a sta în picioare în interiorul mașinii. Acesta este Chevroletul Explorer al lui Hillary Clinton, botezat ”Scooby”.
Debutul campaniei lui Clinton a impresionat un număr surprinzator de mare de politiceni republicani, care o văd deja furându-le o parte din electorat. ”A fost considerată mereu o persoană rece. Cred că asta o ajută să devină mai caldă, în vederea alegerilor. Și pe deasupra îi asigura și o lansare bună în campanie”, spune un politician republican din Iowa, intervievat de site-ul Politico.com.
Însă americanul de rând este sceptic în privința modului în care-i va reprezenta Hillary Clinton. ”În 2008 Obama a petrecut 89 de zile in Iowa. V-o puteți imagina pe Hillary Clinton stând 89 de zile in Iowa mergând de la un târg la altul. Eu nu mi-o imaginez. Toată lumea o știe pe Hillary. Nu ne va surprinde cu nimic”.
Tot efortul fizic și financiar de campanie nu face decât să demonstreze că statul este pe cale de a deveni o afacere de familie în America, dar și în Europa, scrie site-ul Atlantico.fr. Spre exemplu, este foarte posibil ca în alegerile prezidențiale de anul viitor fosta primă doamnă să candideze împotriva lui Jebb Bush, fratele președintelui George W. Bush si fiul președintelui George H.W. Bush. Iar aceasta după ce fiica lui Hillary Clinton – Chelsea – s-a căsătorit cu descendentul unei alte dinastii politice democrate – Marc Mezvinsky.
Relațiile de familie la nivel inalt, în mediile financiare, în lumea buna și experimentată în ale politicii oferă șanse mult mai mari pentru învățarea codurilor, a rețelelor de influență și a combinațiilor atât de necesare pentru a duce o campanie electorală deseori perfect identica cu un asediu. Acest lucru este valabil nu numai pentru Hillary Rodham Clinton, ci și pentru Jean Sarkozy de Nagy-Bocsa(care la nici 25 de ani era parașutat într-o funcție extrem de importantă în cadrul agenției petru dezvoltarea zonei La Defense din Paris, o mare afacere imobiliară, și apoi devenea consilier municipal în cea mai bogată suburbie a capitalei), penru Ed și David Miliband (fiii unui important reper al marxismului britanic- Ralph Miliband – care și-au disputat șefia Partidului Laburist și ministerele din guvernul lui Gordon Brown). La fel și în cazul Marinei Le Pen, lidera naționaliștilor din Frontul National din Franța și fiica lui Jean-Marie Le Pen, cea care duce mai departe – prin finanțări venite de la bănci dubioase din Rusia – tradiția de a conduce al doilea partid ca populatitate din Franta ca pe un IMM. La fel și în cazul Angelei Merkel, tânăra din RDG protejată de ramura din estul Germaniei a familiei de hughenoți francezi de Maiziere și apoi de membrii din vest ai acestei importante dinastii politice germane, influente încă din perioada regimului nazist.
Alegerile primare din SUA nu fac decât să demosntreze că politica economica și financiară este în continuare sub influența unor dinastii. În țările sărăcite aceste dinastii sunt de fapt clanuri care acționează în rețele și mizează pe câștiguri materiale uriașe. În țările dezvoltate, dinastiile politice cauta să-și asigure nu câștigurile materiale, ci mai degrabă reciprocitate din partea rețelelor rivale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.