Prezidată de actorul Dany Boon, Gala Premiilor César a oferit, pe lângă tracul şi mulţumirile câştigătorilor, câteva momente emoţionante, cum ar fi omagiile aduse cineaştilor François Truffaut şi Alain Resnais. Acesta din urmă a fost omagiat, pe lâgă secvenţe din filmele sale, şi de actorii săi fetiş, Lambert Wilson, Pierre Arditti si Sandrine Kiberlain. Sabine Azema, partenera marelui cineast n-a reuşit să-şi reţină lacrimile.
După glumele sale privind salariile actorilor, Dany Boon, a plasat ceremonia sub semnl toleranţei. “Lumea are nevoie să i se spună poveşti frumoase pentru a putea crede în umanitatea sa”, a declarat umoristul.
Ar mai fi de relevat umorul inegal al lui Édouard Baer, maestrul de ceremonii al serii, care n-a evitat momente de plictiseală, prezenţa lui Charlize Theron, Juliette Binoche, Marion Cotillard, César-ul de Onoare oferit lui Sean Penn… dar şi prezenţa, în primul rând, a celebrului actor, regizor şi scenarist Jean Rochefort.
Primind premiu după premiu, încă de la începutul Galei, pelicula Timbuktu a regizorului Abderrahmane Sissako a fost distinsă cu şapte recompense, printre care cele pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu original, Cea mai bună muzică originală, semnată de muzicianul tunisian Amine Bouhafa, Cea mai bună imagine (Sofian El Fani), Cel mai bun sunet.
Foarte bine primită la Cannes în 2014, în cursă pentru Oscarul pentru cel mai bun film străin, Timbuktueste o cronică a rezistenţei în faţa vremurilor tulburi, o cronică a terorii jihadiste în Mali, care a găsit desigur un ecou puternic în actualitate.
Povestind viaţa unui sat căzut sub autoritatea islamiştilor, filmul a căpătat o relevanţă sporită în contextul actual. Citând Idiotul lui Dostoievski, cineastul consideră că “Frumuseţea este adesea apreciată sub aspectul ei superficial, decorativ. Frumuseţea este însă distanţa necesară când evoci violenţa (…) Trebuie să acorzi o parte de umanitate şi celui care comite fapte teribile. Asta nu înseamnă cu nu sunt realist. Când jihadiştii iau un ostatic, îi dau ochelarii şi medicamentele. Îi oferă un ceai. Dar, poate, 10 minute mai târziu, îl decapitează”, declara Abderrahmane Sissako. Întrebat de jurnalişti despre planurile de viitor, el a mărturisit că are o idee, anterioară filmului Timbuktu, despre relaţia între China şi Africa. O poveste de dragoste între Canton şi un oraş african.
În faţa acestui film emblematic, Saint Laurent de Bertrand Bonello, odiseea celebrului designer francez, care pornea ca favorită cu 10 nominalizări, a primit doar două premii: pentru Cel mai bun actor, obţinut de Pierre Niney, şi pentru Cele mai bune costume (Anaïs Romand).
Era aşteptată cu interes lupta între cele două pelicule Saint Laurent, care însă nu a avut loc. Peliculele semnate de Jalil Lespert şi de Bertrand Bonello, în pofida marelui număr de nominalizări, s-au neutralizat. Juriul l-a preferat pe Pierre Niney lui Gaspard Ulliel în rolul designerului. “Şi eu, şi Gaspard Ulliel am avut un an oarecum special. Ne-am dovedit dragostea pentru această meserie în faţa tuturor celor care voiau să ni se opună”, a mărturisit jurnaliştilor Pierre Niney, care are în agendă un rol în La promesse de l’aube, o adaptare a romanului lui Romain Gary, în care va juca alături de Audrey Tautou.
Anaïs Romand a povestit la primirea premiului ce provocare a însemnat pentru ea crearea costumelor: “Trebuia să servim viziunea unui mare cineast care dorea să facă un film foarte personal, intrând într-o aventură riscantă. Piesele au fost foarte dificil de realizat, fiind haute couture, chiar dacă am încercat să mai trişăm. Cele mai greu de confecţionat au fost rochiile, în lipsa accesului la arhive”.
Producţia Les Combattants de Thomas Cailley, care pornise pe locul al doilea, cu 9 nominalizări, a cucerit premiile pentru film de Debut şi pentru Speranţă masculină, atribuit actorului Kévin Azaïs. Iar interpreta principală, Adèle Haenel, în vârstă de 26 de ani, a cucerit Premiul pentru Cea mai bună actriţă, pentru rolul fetei rebele şi impulsive care se pregăteşte pentru apocalipsă, învingându-le pe Juliette Binoche şi Catherine Deneuve. Actriţa a reuşit un joc subtil pentru a încarna, între umor şi emoţie, o tânără hotărâtă de ajungă într-o tabără de pregătire militară.
Această poveste de dragoste pe fondul unui antrenament de comando, realizată de un regizor de 34 de ani, a concurat şi la categoriile cel mai bun film şi cel mai bun regizor.
“Treptat, mi se lipeşte eticheta de luptătoare. Nu am cu adevărat dorinţa de a mă lupta, numai că, adesea, nu am de ales”, a cometat ea la primirea premiului, venit la un an după ce obţinuse un César pentru cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Suzanne. În ritmul acesta, glumea un jurnalist, va avea un César de Onoare anul viitor.
Actorul Reda Kateb a fost recompesat cu César pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea unui medic din Hippocrate de Thomas Lilti, un film care a adus în săli peste 950 000 de spectatori.
El a mărturisit că este surprins: “Nu mă aşteptam. Au fost desigur pronosticuri şi am făcut greşeala să le citesc, ceea ce a însemnat o mare presiune… Nu-mi gândesc viaţa ca pe o carieră. Ci ca pe un drum care n-a fost întotdeauna atât de luminos ca acum, deci profit. Am început prin a traversa deşertul. Restul va fi un bonus”.
La Famille Bélier de Eric Lartigau, o comedie foarte apreciată de public, a primit şi ea o distincţie, cea pentru Speranţă feminină, obţinută de actriţa şi cântăreaţa de 18 ani, Louane Emera, care încarnează o adolescentă cu o voce de aur ce visează să cucerească Parisul.
Restul palmaresului a validat oferta abundentă a nului 2014. După Sean Penn, actriţa americană Kirsten Steward a fost recompensată pentru rolul de asistenntă din Sils Maria de Olivier Assayas cu Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar.
”Când faci ceva adevărat, trebuie să fii sincer. Să lucrezi cu oameni pe care îi iubeşti şi care te susţin este extraordinar”, a mărturisit ea.
La categoria Cel mai bun film străin, a învins Mommy, al regizorului Xavier Dolan. Premiul, primit de actriţa Suzanne Clément, n-a fost, probabil, o serioasă consolare pentru canadianul care spera să intre în cursa pentru Oscar.
Premiul pentru decor i-a revenit lui Thierry Flamand pentru pelicula La Belle et la Bête. El a profitat de ocazie pentru a o interpela pe ministrul Culturii, prezentă în sală: “Un critic a calificat La Belle et la Bête drept o mare demonstraţie vizuală dovedind savoir-faire-ul francez de clasă. Ar fi trrbuit să adauge made in Germany. Aceasta este o problemă. Decorurile sunt fabricate acolo unde taxele sunt mai mici decât ale noastre. E foarte plăcută Europa, chiar dacă, Doamnă Ministru, ar trebui ca aceste lucruri să meargă în ambele sensuri”.
Unul dintre marii câştigători al Premiilor César ar putea fi considerat Jean Labadie, patronul firmei Pacte, care este distribuitorul producţiei Timbuktu, dar şi a filmului Hippocrate, al documetarului premiat cu César, Sel de la terre, al Celui mai bun film de animaţie, Minuscule, la vallée des fourmis perdues. El poate revenica 10 trofee peste cele 6,3 milioane de spectatori pe care i-au adus aceste filme. “Cireaşa de pe tort”, cum ar spune Louane Emera.
Cu toate eforturile lui Édouard Baer, seara a cunoscut şi momente de plictiseală. Sean Penn, căruia Marion Cotillard i-a înmânat César-ul de Onoare, a fost chiar surprins picotind.
Adele Haenel, Pierre Niney şi Kirsten Stewart
Adele Haenel, Premiul pentru cea mai bună actriţă
Charlize Theron şi Sean Penn
Dany Boon Preşedintele Galei
Guillaume Canet şi Marion Cotillard
Ibrahim Malouf şi Matthieu Chedid într-un moment muzical care a ridicat sala în picioare
Kevin Azais
Lambert Wilson, Sandrine Kiberlain şi Pierre Arditti aducându-i un omagiu lui Alain Resnais
Louane Emera
Pierre Niney, Cesar pentru Cel mai bun actor
Reda Kateb
Sean Penn
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.