Semnat de celebrul arhitect Renzo Piano, “Muzeul Ştiinţei” din Trento, inaugurat relativ recent, este un mix între calitatea arhitectonică, conţinutul cultural şi divertisment.
Dacă termenul “ştiinţă” vă face să vă imaginaţi ceva dificil şi îndepărtat, faceţi un salt la Muzeul din Trento, din Alto Adige, din Italia, pentru a vă schimba impresia, descoperind că acolo cuvântul de ordine este lejeritatea.
Edificiul proiectat de Renzo Piano are un aer de transparenţă, cu faţadele sale vitrate care tind către cer şi evocă munţii din jur. În interior, animale, panouri şi video-uri par să plutească în gol, suspendate de fire invizibile sau aşezate pe planuri transparente.
O construcţie a viitorului care înfruntă cu strălucire transparenţa sticlei într-o fuziune a artelor, ştiinţelor.
O perlă a arhitecturii
Renzo Piano s-a inspirat după conceputul legat de elementul Pământ, declarând: “Am lucrat mai mult de zece ani la acest proiect, iar atunci când îl termini, proiectul nu-ţi mai aparţine. Adevărata provocare începe abia acum”.
Lejer este şi tonul expunerii care propune vizitatorului piese de indiscutabilă importanţă ştiinţifică, într-un mod relaxat, jucăuş şi creativ. Şi tot uşor, în sfârşit, este impactul asupra mediului înconjurător, graţie unor criterii riguroase de construcţie, marcate de eco-sustenabilitate şi de folosire judicioasă a energiei, care i-au adus muzeului un certificat Leed (Lidership in Energy and Environmental Design).
Toate acestea au atras un imediat succes de public. Depăşind cele mai roze aşteptări, în numai 55 de zile de la deschidere, muzeul a primit peste 100.000 de vizitatori, fără a număra şi cele 28 de mii de persoane care au participat la inaugurarea nonstop, 5.000 în “noaptea cercetătorilor”, 1.400 de studenţi din întreaga Italie veniţi pentru prezentarea centrului de activităţi pentru şcoli.
Ştiinţa face spectacol în Grande Vuoto
S-a remarcat mix-ul între arhitectura de calitate semnată de Renzo Piano şi conţinutul cultural, cu piese furnizate de fostul “Muzeu Tridentino de Ştiinţe Naturale”, concepute încă din start ca un tot indisociabil. Rezultatul este magic, conţinutul şi spaţiul exaltându-se reciproc.
Tema dominantă a muzeului, muntele, este declarată încă de la exterior. Edificiul pare să plutească pe o oglindă de apă şi este articulat într-o succesiune de volume diferite, cu largi suprafeţe vitrate alternând cu ziduri de “verdello”, piatra locului, şi cu marile falduri ale acoperişului cu înclinări diverse care amintesc crestele alpine. Materiale şi linii răspund edificiilor din jur, pentru că muzeul este parte a noului cartier realizat de “Renzo Piano Building Workshop”, pentru recuperarea fostei arii industriale.
Un muzeu scăldat de lumină naturală
Şi etalarea muzeală aminteşte verticalitatea munţilor: cinci niveluri, plus unul în subsol, vizita desfăşurându-se din sus în jos, într-o trecere ideală de la creste spre vale. O idee demonstrată spectaculos în Grande Vuoto (Marele Gol), spectaculoasa deschidere centrală care leagă pe verticală toate nivelurile, populat de o mulţime de animale împăiate suspendate la înăţimi diferite, conform habitatului originar: astfel, în punctul cel mai înalt zboară vulturii, mai jos se înfruntă în coarne cerbii şi iepuri aleargă să scape de lincşi, până jos, la giganticul schelet de balenă care ţine companie dinozaurilor de la demisol.
Natură, geologie, preistorie alpină, sere tropicale
O fantastică scenografie
Ca şi animalele din “Grande Vuoto” care zboară în aer, principiul “Gravităţii zero” a inspirat scenografia interiorului muzeului: niciun fel de vitrine, niciun fel de camere şi ziduri despărţitoare, ci spaţii interactive, mari monitoare cu imagini filmate, obiecte de atins într-o călătorie senzorială şi de explorare în care ştiinţa ajunge, literalmente, în palma vizitatorului. “Am mărit cât am putut de mult dimensiunile interactive şi experimentale ale acestui muzeu în care fiecare poate să-şi construiască propriul parcurs, explică directorul Michele Lanziger. Baza este formată dintr-un serios conţinut ştiinţific, certificat de cercetători, dar totul este propus cu un ton lejer. Noi nu învăţăm pe nimeni nimic, doar povestim…”
Vizita porneşte de la terasa care oferă o panoramă spectaculoasă, apoi coboară etaj cu etaj în lumea naturii, geologiei, preistoriei alpine, evoluţiei omului până la sera tropicală unde a fost reconstruită o parte din pădurea plurială a muntelui Udzungwa din Tanzania, unde muzeul îşi dezvoltă de mai mult de 10 ani activitatea de cercetare.
Celebrul arhitect Renzo Piano
În reprezentarea Alpilor, povestirea temelor globale ale dezvoltării se îmbină cu cele ale sustenabilităţii. Fiecare argument e tratat din punct de vedere interactiv, dar şi sub forma jocului în tunelul ”Experienţa glacială”, cu filmări spectaculoase, acompaniată de o delicată învăluire a brizei reci care îţi dă iluzia că te afli la înălţimi mari. În reconstrucţia unui gheţar există un perete de gheaţă care poate fi atins şi nimeni nu rezistă tentaţiei. “Labirintul biodiversităţii”, care reconstruieşte flora şi fauna din 26 de ambienturi diverse, este o ideală coborâre a muntelui făcând vizitatorul să trăiască iluzia că, la fiecare cotitură, se va întâlni cu neaşteptate animale sălbatice. Chiar şi migraţiile păsărilor sunt monitorizate pe o imensă tabelă, identică cu cea a sosirii şi plecării avioanelor de pe aeroporturi.
Sunt inserate lângă muzeu şi elemente din natură
Secţiunea “Preistorie” conţine peste 200 de pietre pictate în ocru, cu animale, plante şi figuri umane şi îmbogăţită cu reconstrucţii din sticlă, imense, cu oameni primitivi. Şi toţi, mari şi mici, se pierd în “Sala de gimnastică a Ştiinţei”, unde se pot experimenta fenomenele fizice cu o serie de aparate. “Muzeul este o adevărată maşină pentru public care te atrage şi te uimeşte, povestind ceva nou şi neaşteptat”, conclude Lanzinger. “A pune în contact persoanele cu natura şi ştiinţa, acesta este lucrul pe care ni l-am dorit”.
Oameni, animale, păsări
Celebrul arhitect s-a axat pe sensibilitate şi respect faţă de ambient, realizând acest muzeu eco în care te pierzi printre cercetările ştiinţifice şi serele tropicale. Sistemul funcţional al edificiului se confruntă cu izvoarele energiei geotermice, solare şi datorită celulelor fotovoltaice şi panourilor solare. Renzo Piano s-a gândit la o “gravitate zero” într-o lume suspendată, deosebit de fragilă. Şi este singura lume pe care o avem. Arhitectul a vrut să explice fragilitatea Pământului nostru.
Verticalitatea alpină, desenată cu graţie, este o uniune între formele designului şi funcţia expoziţională. Muzeul este creat într-un cartier cu 11 unităţi, în care articulează între blocurile rezidenţiale, magazine şi birouri. Vechea tradiţie se uneşte cu inovaţia ştiinţifică.
O spectaculoasă arhitectură
Am putea spune că nu este un muzeu clasic în care vizitatorul trece prin faţa diferitelor vitrine. Renzo Piano a aplicat, aşa cum spuneam, conceptul “Zero gravity”, în care obiectele expuse sunt suspendate, oferind un aspect scenografic excepţional: mese, panouri, monitoare şi fotografii alternează cu alte obiecte “zburătoare”, agăţate de tavan, în alternanţă cu cele de pe sol ce dau senzaţia că plutesc în aer. Şi totul este îmbogăţit cu efecte sonore.
Un edificiu verde
La etajul al patrulea întâlneşti marele tunel “Experienţa glacială”, lung de 10 metri, în care vizitatorul trăieşte senzaţia că pluteşte deasupra Alpilor. Mai mult, aceea că coboară pe pereţii extremi ai unui gheţar, datorită filmărilor de 360 de grade îmbogăţite cu efecte “dolby surround”.
Alături de tunele, tot la etajul IV, vizitatorul întâlneşte un pod care leagă muntele de gheaţă adevărată de muzeu, o experienţă care-ţi “înfierbântă” toate simţurile.
Muzeul din Trento se integrează perfect peisajului
La cel de al treilea etaj, pătrunzi în “Labirintul biodiversităţii”, dedicat pădurii, cu diverse panorame alpine pe care poţi să le atingi cu mâna şi cu diversele eco-sisteme care o caracterizează. Aici, cei mici, în “Discovery Room”, vor descoperi diversitatea lumii naturale.
La etajul I, “Maşina Timpului” este formată dintr-o grotă multimedia în care se poate coborî în preistorie, iluminată de un sugestiv foc, unde este recreat mitul şamanic al sitului preistoric, Riparo Dalmeri, sanctuar datând de peste 13.000 de ani.
Şi tot la primul etaj există “Fab Lab”, un laborator în care sunt stampate în 3D, cu cutter cu laser, de la jucării la produse alimentare, de la mobile la instrumente muzicale.
Succesiunea volumelor diferite
La parter, e necesară o vizită în spaţiul “Maxi Ooh!”, animat de prezenţa celor mici.
Dar nu evitaţi a intra şi în numeroasele laboratoare de cercetare în care veţi descoperi fenomene ştiinţifice naturale.
Sera tropicală cu pereţii ei vitraţi din sticlă coboară în apropierea “Palatului Delle Albere”, ce datează din secolul al XVI-lea, care găzduieşte acum expoziţii temporare.
Un muzeu prieten cu mediul înconjurător
Noul Muzeu al Ştiinţei cu imense faţade vitrate
Renzo Piano, numit de curând senator pe viaţă al Republicii Italiene, este unul dintre cei mai cotaţi arhitecţi ai lumii, celebru printre altele pentru “Centrul Pompidou” din Paris, noua “Postdamer Platz” din Berlin, reabilitarea “Porto Antico” din Genova şi “Parco della Musica” din Roma. La Trento, a semnat proiectul de reabilitare urbană a fostei Michelin, o arie industrială transformată într-un nou cartier de locuinţe, magazine şi birouri, al cărui edificiu de vârf este Muzeul. “Un muzeu al ştiinţei trebuie, prin definiţie, să celebreze complexitatea şi fragilitatea Pământului. Edificiul a fost realizat cu mare atenţie la principiile eco-sustenabilităţii: are capacitatea de a economisi energia şi de a o produce prin intermediul unui sistem de panouri solare şi puţuri geotermice care coboară la 100 de metri adâncime”. Dar cea mai mare atenţie a fost acordată elementului uman, “o dimensiune fundamentală a acestei arhitecturi, alături de lumină, bucurie, veselie”, potrivit părerii lui Renzo Piano. “Arhitectura trebuie să provoace bucurie, trebuie să cultive, în mod tenace, ideea că locurile de cultură sunt locuri ale civilităţii şi ale întâlnirii, în care să te regăseşti şi să participi la bucurie”, conclude el.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.