Un „MuseumsQuartier” pentru București

Bucureștiul va recupera foarte curând una dintre clădirile-monument istoric ale centrului vechi. Este vorba de hănișorul familiei Tudorachi, devenit «Pasajul Comercial» ulterior, aflat în vecinătatea fostului han Gabroveni. «Pasajul Comercial» va deveni o instituție modernă a culturii urbane, modelând armonios variațiuni culturale precum: simeze, săli pentru conferințe și ateliere, spațiu muzeal, punct de documentare și informare, magazine destinate produselor meșteșugărești tradiționale.

Însă aici nu este vorba de o simplă „recuperare” ci de un proiect cultural urban, care–și propune să inoveze programele culturale ale capitalei. Este un proiect instituțional fără precedent pentru București, inițiat de ArCuB(prin managerul său Mihaela Păun), în colaborare cu Primăria Muncipiului București și Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Care poate fi legătura acestui proiect cu MuseumsQuartier din Viena, spațiu cultural de mari dimensiuni, organizat în anii 1980, în fostele grajduri imperiale? În primul rând este de subliniat valoarea istorică a imobilelor din București redate circuitului cultural și în al doilea rând, avem structura programelor culturale articulate în spații diferite. ArCuB organizează în prezent programe culturale în sediul său central aflat pe strada Batiștei, imobil ridicat la mijlocul secolului XX, ridicat din banii funcționarilor primăriei, pentru a fi Palat al Culturii. Imobilul din centrul vechi al orașului, va fi o extensie instituțională a ArCuB-ului, unde programele culturale vor fi aplicate necesităților specifice Centrului Vechi în particular dar și atelierelor și cursurilor de formare pe care un oraș contemporan le impune.

Perspectivă asupra culoarului de acces, dintre străzile Lipscani şi Gabroveni, după finalizarea lucrărilor

Imobilul din Centrul Vechi datează de la mijlocul secolului al XIX-lea dar trebuie subliniat că fundațiile sale(aflate pe două nivele) reprezintă structura unor imobile anterioare, din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, când aici se afla zidul de nord al Curții Domnești. Mai mult, ArCuB-ul trebuie să extindă și să completeze programele sale culturale, prin preluarea și a unui imobil industrial dezafectat, care să fie organizat în spații largi destinate proiectelor multimedia, instalații, artă contemporană, proiecții etc. Acesta ar fi elementul care nu este pe deplin pus în valoare la MuseumsQuartier din Viena, însă Bucureștiul îl poate avea fără prea mare efort administrativ, zonele industriale foarte vechi și dezafectate reprezentând o ofertă destul de bogată. Aceasta ar trebui să fie a doua extensie instituțională pe care ArCuB îl poate valorifica după Hanul Gabroveni-Pasajul Comercial din Centrul Vechi.

Plan-secţiune a viitorului centru cultural administrat de ArCuB

Dar să vedem pentru început cât de bogată este istoria acestui loc aflat între străzile Gabroveni și Lipscani.

Strada Gabroveni este relativ nouă faţă de împrejurimi. Ea apare menţionată în a doua parte a secolului al XVIII-lea cu numele de Uliţa din dosul Şelarilor în sensul unui drum aflat în spatele mahalalei Şelari, drum care ducea în afara acestei suburbii. La 1799 avea o lăţime de 6 metri şi nu este trecută cu vreun nume. La începutul secolului al XIX-lea, apare cu numele de Uliţa Cavafilor şi începând cu 1850, primeşte numele de Gabroveni, datorită aşezării aici a unei comunităţi de negustori şi comercianţi bulgari originari din orăşelul Gabrovo, la acea dată în Imperiul Otoman, astăzi Bulgaria. Iniţial s-a numit Uliţa hanurilor Gabroveni de la hanurile ridicate de negustorii amintiţi. Strada a apărut de-a lungul zidului nordic al Curţii Vechi însă odată cu dispariţia şi vânzarea perimetrului acesteia la negustori de tot felul, delimitarea(zidul) a dispărut pentru a face loc străzii. După primul război mondial, strada este redenumită Franclin Bouillon până după 1947 când, revine la vechea denumire de Gabroveni.

Strada Gabroveni a fost pavată la început cu bârne de stejar şi începând cu 1830-1831, alături de Şelari, este pavată cu bolovani de râu de Ialomiţa, Teleajen şi Prahova. Pavajul cu piatră cubică apare la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la 1914, strada a fost asfaltată.

Imagine-inserţie a noii clădiri cu intrare din strada Lipscani

Strada a fot iluminată cu lumânări de seu începând cu 1813-1814, lămpi cu ulei de rapiţă începând cu 1816, lămpi cu petrol(1856) şi în sfârşit, lămpi cu gaz(1871). Canalizarea străzii apare târziu, către sfârşitul secolului al XIX-lea.

Hanul Gabroveni

Acesta apare la începutul secolului al XIX-lea iar primele menţiuni documentare le datorăm francezului Flachat, secretarul domnitorului valah de la Nicolare caragea și lui Dionisie Fotino în Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţării Munteneşti şi a Moldovei, publicată la Viena în 1818. Acest han se număra printre marile hanuri ale Bucureştilor încă din 1824 iar cu anul 1877 devine hotel. Era situat între străzile Gabroveni şi Covaci. După anul 1900 este cunoscut ca hotelul «Gabroveni-Universal». După el, tot pe Gabroveni, urma hotelul Transilvania. Construcţia iniţială era un «bezesten», adică o clădire mare cu prăvălii de jur-împrejur, ca în pieţe. Aceste prăvălii, destinate exclusiv negustorilor, erau ocupate cu precădere de negustori bulgari din Gabrovo, de unde şi numele străzii. Aşadar, Hanul Gabroveni, prezentat şi de maiorul Papasoglu pe harta lui din 1871, se afla între străzile Gabroveni şi Covaci. Modernizarea hotelului Gabroveni-Universal a fost realizată în anul 1887 de arhitectul I.I.Rosnoveanu. Hotelul se afla în anul 1911, în proprietatea lui Ruse Rusescu. Hotelul Gabroveni-Universal mai există şi astăzi pe strada Gabroveni. Nu există date care să susţină identificarea Hanului Gabroveni cu Pasajul Comercial.

Pasajul Comercial

Numit inițial Hanul Costache Hagi Tudorache, Pasajul Comercial a fost ridicat în preajma anilor 1847-1848 de negustorii Anastasie Hagi Polizu şi Dimitrie S.Popovici. Pe 21 iulie 1849 «bezestenul» va fi cumpărat de Constantin Hagi Tudorache. Hanul aflat si el pe uliţa Gabrovenilor avea două şiruri identice de prăvălii, ca şi Hanul cu Tei, cu pasaj de trecere spre Lipscani. La moartea lui C. H.Tudorachi, hanul va reveni, în anul 1855, fiicei sale Eliza. În anul 1911 lotul se afla în proprietatea lui M.S.Archer şi avea denumirea de «Pasajul Comercial», din secolul al XIX-lea final, aşa cum apare şi pe harta maiorului Papasoglu.

În ceea ce îl priveşte pe cel care este posibil să fie comanditarul şi primul proprietar al imobilului din Lipscani 84-88, Tudor Hagi Tudorache, aflăm că a fost unul dintre cei mai renumiţi negustori din prima parte a secolului al XIX-lea. El deţinea un număr destul de mare de spaţii comerciale în hanul Sf. Gheorghe Nou, pe lângă care poseda şi un „grup de prăvălii” numite Hănişorul, care se găseau pe Lipscani şi despre care ne vorbeşte, printre altele, şi Potra. Cu puţin înaintea morţii sale, care se produce în 1848, Tudor Hagi Tudorache se retrage din afaceri, lăsându-l în loc pe unul dintre fii săi, Constantin Hagi Tudorache. Trebuie spus că după toate indiciile pe care de deţinem, Hagi Kevork şi Hagi Agop, vecinii lui Hagi Tudorache, erau proprietarii imobilului identificat astăzi cu adresa poştală Lipscani 88. Această familie de negustori intrase în posesia imobilului respectiv pe la 1825, în urma unui îndelungat şir de tranzacţii consemnate în documentele vremii. Prin urmare, este posibil ca imobilul din Lipscani 84-86 să fi fost construit de Tudor Hagi Tudorache în 1847.

Mai departe, potrivit studiului realizat de Cezara Mucenic și Ioana Beldiman, „este greu de spus ce se întâmplă cu clădirea după 1855, dată la care moare Constantin Hagi Tudorache. Ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că în 1871 imobilul era deja cunoscut ca fiind „Pasajul Comercial”, iar în 1877 în acest imobil funcţionau bănci ale familiei Ascher57. Planul cadastral din 1911 ne indică faptul că atât „Pasajul Comercial” cât şi clădirea învecinată (actualul Lipscani 88) erau proprietatea aceleiaşi familii Ascher. Merită remarcat faptul că Solomon Ascher, fost proprietar în Hanul cu Tei, era socrul lui Leon Manoach, asociatul lui Constantin Hagi Tudorache. Uitîndu-ne la aceste relaţii de afaceri complicate, ne întrebăm dacă Constantin Hagi Tudorache şi Solomon Ascher nu au fost asociaţi, împărţindu-şi între ei imobilul din Lipscani, fapt ce ar justifica trecerea acestei clădiri în proprietatea lui Ascher, după dispariţia lui Hagi Tudorache.

Interior cu perspectiva asupra zonei de parter

În ceea ce priveşte funcţionarea unor „instituţii bancare” în Pasajul Comercial, să amintim că în jurul anului 1900, în această clădire, a funcţionat şi banca Marmorosch-Blank59 care poate că a rămas în acest sediu până la mutarea în sediului propriu, în 1916. Albumul omagial editat de bancă în 1923 ne pune la dispoziţie un document valoros: „desenul Marmorosch Blank” în care este reprodusă faţada clădirii din Lipscani”.

Strada Gabrovenilor la 1900

Este foarte interesantă, credem, o radiografie demografică a străzii Gabroveni la 1900. Să vedem așadar cine locuia și profesa pe această stradă, originea etnică și tipul de afacere dezvoltată aici, la 1900. Pe strada Gabroveni locuiau în urmă cu mai bine de o sută de ani 35 români( un ziarist, un militar, un funcţionar public, 7 funcţionari particulari, un arendaş, un băcan, un cafegiu antreprenor, un tâmplar, 3 tipografi, un frizer, 5 comercianţi în general, 12 servitori, o prostituată, 2 antreprenori constructori, un bucătar, 7 băieţi de prăvălie); 6 albanezi ( 3 băcani, 6 servitori, un comerciant în general, 3 băieţi de prăvălie); 95 mosaici, între care ( un funcţionar particular, un tinichigiu, 2 modiste, 7 croitori, 4 comercianţi în general, 4 servitori); 23 austro-ungari, între care ( 4 funcţionari particulari, un tinichigiu, un cafegiu, un mecanic, un comerciant în general, 9 servitori, 3 bucătărese). La categoria supuși austro-ungari intrau și românii ardeleni dar și maghiarii, slovacii, cehii, croatii).

Populaţia totală a străzii Gabroveni la 1899: 169 locuitori dintre care numai 35 români.

O familie pentru București: Hagi Tudorachi

Hagi Tudorache a văzut lumina zilei în 1768, la Curtea de Argeş. Tatăl său a fost un ţăran înstărit şi fiind un om mai umblat, şi-a adus copilul la Bucureşti, oferindu-l băiat de prăvălie, jupânului Tudorache Hagiu. Acesta din urmă avea prăvălie de lipscănie în Hanul Sf.Gheorghe, aflat în vecinătatea bisericii Sf.Gheorghe Nou. Tânărul Tudor a intrat de la început în voia stăpânului său, pe care l-a servit toată viaţa cu pricepere şi devotament şi cum bătrânul negustor nu avea copii şi nici un fel de rude, la moarte, i-a lăsat prăvălia cu tot ce se afla în ea, precum şi întreaga avere ce agonisise; i-a pus însă îndatorirea ca să-i poarte numele. De un asemenea noroc se bucurau foarte puţini, iar Tudor Tudorache a continuat şi extins afacerea binefăcătorului său.

În 1805 s-a căsătorit cu Elena, fiica logofătului Fierea, cu care a vieţuit 40 de ani, până în anul 1845, când aceasta a murit. Au avut împreună nouă copii din care doi au murit de tineri, iar cei rămaşi au fost trei fete şi patru băieţi, şi anume: Costache, Ghiţă, Iancu şi Mihalache. Toţi băieţii s-au ocupat cu comerţul, după ce au făcut practică în prăvălia tatălui lor. Fiii oricărui comerciant erau puşi să înveţe meseria negustorească, începând prin a face tot serviciul, la rând cu ceilalţi băieţi de prăvălie. Lucru care nu este întâlnit astăzi decât cu rare excepţii. De aceea avem o mulţime de beizadele-cocaină, muşchi pictaţi, care se vor prăbuşi la scurtă vreme după dispariţia părinţilor lor, negustori sau bancheri. Istoria a dovedit-o fără excepţie. Iar vechii negustori ştiau foarte bine aceste lucruri. Astfel că şi-au format copii la rând cu băieţii de prăvălie, apoi i-au şcolit, învâţându-i cum se ţine o afacere, în primul rând prin câştigarea încrederii viitorilor subalterni. Psihologic, aceştia din urmă, nu pot uita că au lucrat cândva alături de mai noul lor stăpân de negustorie; au crescut alături, fără mofturi şi ifose de lux.

Imagine cu scara de acces la etaj, unde se vor afla şi spaţii destinate expoziţiilor cu caracter temporar

Hagi Tudorache a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii şi terenuri mai prin tot Bucureştiul. Deşi nu ştia carte, şi-a creat un păienjeniş negustoresc, ce cuprindea spaţiul dintre Bucureşti şi Leipzig, plus Balcanii. Peste 200 de negustori erau prezenţi în catastiful firmei. A fost chiar ingenios şi în transportul mărfurilor: „el imagină nişte căruţe cu cai, cu coviltir, pline cu marfă aşezată în rafturi ca în prăvălie, pe care le trimitea prin sate şi în care se găseau, pe lângă lucruri de lipscănie, tot felul de lucruri, de care ţărancele aveau nevoie în lucrările lor casnice, ca stambă, pânză, aţă, ace etc.” Aşadar, primele magazine ambulante au fost create la iniţiativa lui Hagi Tudorache iar afacerea a fost una de mare succes.

Hagi Tudorache a locuit în casele din mahalaua Oţetari, fiind înmormântat în curtea bisericii Oţetari, strada cu acest nume şi biserica omonimă există şi azi în Bucureşti. Ulterior, mormântul familiei a fost transferat la cimitirul Bellu. Negustorii au finanţat şi cariere politice iar familia Hagi Tudorache nu a făcut excepţie. Copii marelui negustor au ajutat băneşte pe Vasile Boierescu să-şi termine studiile de drept la Paris şi tot ei i-au înlesnit alegerea ca deputat, înscriind Hănişorul(un grup de prăvălii de pe uliţa Lipscanilor)pe numele lui, pentru a avea censul cerut de legea electorală de atunci”.

Fiul său cel mare, Costache Hagi Tudorache, era un om al schimbărilor. Purta costum evropenesc şi făcuse şcoală în Apus. După dezastrul incendiului din martie 1847(care a distrus multe averi), Costache porneşte o nouă afacere de lipscănie, pentru început în asociere cu Leon Manoach. Între 1849 şi 1852, capitalul afacerii creşte cu 120%, în ciuda vremurile tulburi ale Valahiei după înfrângerea revoluţiei bonjuriste.

Familia Tudorachi, între 1800 si 1900 a dezvoltat o adevărată investiţie imobiliară. Familia stăpânea încă din secolul al XVIII-lea final, prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi casele din mahalaua Oţetari(distruse de curând); Hănişorul devenit mai apoi «Pasajul Comercial», singura bancă românească din oraşul vechi încă din secolul al XIX-lea, “Banca Costache Tudorache”; alte prăvalii în Cavafii Vechi.

Dacă privim planul Borroczyn din 1852 şi planul cadastral din anul 1911 vom descoperi întinse proprietăţi avute de “arborele” Tudorachi în toate zonele oraşului: livezi şi vii în zona dealului Filaret şi de-a lungul Căii Şerban Vodă, dar şi de-a lungul Căii Moşilor, spre periferie.

Povestea unui proiect

Un spaţiu destinat unei simeze la primul nivel al subsolului

Clădirea Hanului Gabroveni-Pasajul Comercial, situată pe str. Lipscani nr. 84 – 90, sector 3, Bucureşti, – clădire aflată în administrarea ArCuB încă din anul 2006, – face, începând din anul 2008, obiectul unui proiect finanţat în cadrul Mecanismului Financiar Spaţiul Economic European, gestionat la nivel naţional de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, implementat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, prin Unitatea de Management a Proiectelor SEE (UMP), în colaborare cu ArCuB.

Proiectul a debutat prin asocierea celor două instituţii, ArCuB şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în anul 2008, în vederea accesării unor fonduri europene ce urma să ducă la declanşarea proiectului de Restaurare şi Extindere a Hanului Gabroveni-Pasajul Comercial.

Proiectul a fost declarat eligibil la data de 2 iunie 2009. La data de 17 august 2009 a fost lansat Concursul pentru Restaurarea, extinderea şi remodelarea funcţională a „Hanului Gabroveni”, din cadrul Centrului istoric al Municipiului Bucureşti, Strada Lipscani numerele 84-86, 88, iar în perioada 18 – 20 decembrie 2009 a avut loc jurizarea proiectelor depuse în cadrul acestui concurs; au fost depuse 80 de proiecte dintre care 42 au ramas în concurs. Dintre aceste proiecte a fost desemnat castigător cel al SC META CONCEPT DESIGN SRL, propunând o valoare totală a investiţiei de 4.200.000 Euro.

Semnarea Contractului pentru Proiectul Tehnic de restaurare şi consolidare cu echipa câştigătoare a Concursului a avut loc în februarie 2010.

Imagine nocturnă cu faţada luminată dinspre strada Lipscani

În prezent, după elaborarea proiectului tehnic, efectuarea tuturor studiilor necesare si după obţinerea autorizaţiei de construcţie, au început şi se desfăşoară lucrările de restaurare şi extindere a clădirii Hanului Gabroveni-Pasajul Comercial, fiind executate de către SC Aedificia Carpaţi SA, societate desemnată câştigătoare ca urmare a licitaţiei organizată de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în asociere cu ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, pe parcursul anului 2011.

Valoarea investiţiei este de 17.000.000 lei (fără TVA), din care 11.390.000 lei vor fi asiguraţi de Primăria Municipiului Bucureşti, prin ArCuB, iar 5.610.000 de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National, prin Unitatea sa de Management al Proiectului.

Conform contractului încheiat cu societatea amintită mai sus, lucrările se vor finaliza la sfârşitul anului 2013.
Astfel, fostul Han Gabroveni-Pasajul Comercial va fi transformat într-un centru cultural complex deschis publicului, modern, atractiv, cu diverse activităţi pentru toate categoriile de vârstă, readucând, astfel, la viaţă un spaţiu părăsit şi deteriorat.

Centrul cultural, odată creat, va atrage mulţi vizitatori prin oferta sa, din mai multe puncte de vedere: spaţial (combinând vechiul cu noul, amintind de Bucureştiul vechi, dar oferind, în acelaşi timp, un exemplu de modernitate, în conformitate cu standardele europene); operaţional (o amenajare logică a spaţiilor); cultural (reprezentaţii de teatru modern, dans contemporan, concerte, expoziţii, cursuri de dans etc.), adresându-se publicului de diferite categorii: copii, tineri, adulţi; comercial (cărţi, artă, o cafenea, un bistro); informaţional (un punct de informare asupra activităţilor culturale ale Centrului, unde se vor pune la dispoziţie materiale cu caracter informativ reprezentative pentru Bucureşti şi se vor vinde produse promoţionale pe post de suveniruri).

Prin realizarea obiectivului «Hanul Gabroveni» sunt urmărite următoarele obiective:

– Introducerea în circuitul cultural al Municipiului Bucureşti a unei noi săli de spectacol cu o capacitate de aprox 200 de locuri;
– Realizarea unui centru cultural cu funcţiuni moderne (săli de conferinţe, spaţii expoziţionale, spaţiu comercial pentru valorificarea şi promovarea brandului de oraş – magazin de suveniruri – şi punct de informare turistică), într-o zonă foarte frecventată de turişti străini;
– dezvoltarea în zona centrului istoric a unui important spaţiu cultural care va revitaliza zona şi din acest punct de vedere;
– va fi redată Bucureştiului o clădire importantă, cu valoare istorică;
– Consolidarea şi diversificarea activităţii Centrului de Proiecte Culturale al Bucurestiului – ArCuB, devenind astfel un important catalizator al vieții culturale a oraşului, un centru cultural de nivel european organizat pe modelul Centrului Cultural Barbican de la Londra;
– Realizarea acestui centru poate constitui un pas important spre punerea în practică la nivelul municipalităţii a unei politici culturale coerente, concentrate şi eficiente;
– Detaşarea în plan cultural la nivelul Bucureştiului a unui important partener de dialog cu centre culturale importante din alte orașe culturale ale lumii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.