Comuna Valea Mare din judeţul Covasna a fost înconjurată prin tehnica retrocedărilor „cu cântec” de composesorate ungureşti. Pe baza unor foi de avere de la 1871, fără a se ţine cont de Reforma Agrară din 1921, prin care fuseseră împroprietăriţi ţăranii români, se acordă acum titluri de proprietate, în ordine: urmaşilor grofilor şi conţilor, composesoratelor, iar ce rămâne, dacă mai rămâne, ţăranilor români. Totul, cu o suspectă lipsă de reacţie din partea primarului român, fost primar în Vâlcele, alungat cu pietre la revoluţie de oamenii din localitate.
Spre deosebire de cazul Nadăş, luat cu totul, în Valea Mare, tehnica este mai subtilă. Pentru a nu mai exista procese prin care să se dovedească ilegalităţile, se profită de naivitatea locuitorilor comunei şi de faptul nu au acte pe terenurile primite din moşi-strămoşi.
Cum? Prin abuzurile unor poliţişti. Iată şi declaraţiile sătenilor lăsaţi „în izmene”:
„Ne-o chemat agentul Mihai, câte doi, câte trei, în comuna vecină Boroşneu, şi ne-o zis că dacă nu vrem să plătim despăgubiri pentru pământul nostru, că oricum îl pierdem. Ai acte pe terenul ăsta? N-am! Apăi îl ştii pe Joos (n.r. – a se citi Ioş)? A fost pământul rudelor lui, uite-aici – şi ne-o arătat o hartă -, e intabulat pe Joos Tibor. Semnează aici că n-ai pretenţii la terenul ăla. Da’ noi n-avem niciun drept? l-am întrebat. Ne-o zis că noi avem drepturi peste deal, dincolo de graniţă! (n.r. – graniţa stabilită prin Diktatul de la Viena). Apoi ne-or venit hârtiile că am fost scoşi de sub urmărirea penală, tot noi, că i-am fi tulburat posesia. Toţi sunt împotriva noastră, nu ne-ajută nimeni. Şi uite-aşa o intrat Ioş pe terenurile noastre.”
Valea Mare, o comună de moşneni români, nu a fost colectivizată, însă pe vremea comuniştilor s-au făcut translatări de terenuri, luîndu-li-se oamenilor din terenul agricol, pentru constituirea CAP Boroşneu, la schimb cu păşuni şi fâneţe. Acum sunt puşi în situaţia în care două composesorate ungureşti – Pădurea Mică şi Urbaliştii, primul, al cărui preşedinte era (aţi ghicit) Joos Tibor) – au intrat în păduri, în terenul fostului CAP, dar şi în păşuni şi fâneţe. Comuna este deocamdată cu sute de hectare mai mică, pădurile obştii (200 de hectare), printr-o concesionare cu „cântec”, se taie de zor, iar cererile de retrocedare nu s-au oprit aici.
Dar cine este acest Joos? Actualmente ocupă funcţia de secretar la Primăria Ghidfalău. Urmaş de grof, a cerut şi mai cere sute de hectare, deşi mai are fraţi care n-au revendicat nimic ştiind că terenurile au fost vândute, o dată prin expropriere, apoi, după expropriere (!?), parte, unei nemţoaice. Şi dacă a mai rămas ceva în urma administraţiei ungureşti din perioada războiului unui anume Joos Andrei-Andor (declarat criminal criminal de război), dacă persoanele sunt aceleaşi, Joos Tibor nu ar mai fi avut dreptul să revendice nici măcar aceste terenuri.
Cine îi protejează pe „domnii Ioş” pe filiera retrocedărilor ilegale din justiţie, din comisiile judeţene şi locale, via partide, Romsilva şi Cadastru? Vom afla în curând.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.