' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
În dimineața de 10 septembrie 1989, nava de pasageri „Mogoșoaia”, plină de gălățeni și localnici din Grindu, s-a scufundat în trei minute după ce a fost lovită de un convoi bulgăresc. Lăsa în urmă peste 200 de morți și o comunitate ruptă pe veci.
Drama de la Grindu – 10 septembrie 1989
10 septembrie a picat duminică în 1989. La ora 8:10, nava de pasageri „Mogoșoaia” a plecat din Galați spre satul tulcean Grindu. Nu conta că era ceață. Era o cursă obișnuită pentru pescari, navetiști, familii întregi și muncitori din docuri. Deși vasul avea o capacitate oficială de 160 de persoane, la bord se aflau între 213 și 255 de oameni. Se pare că mulți pasageri erau neînregistrați — o practică frecventă în acea perioadă.
La Mila 79–80, în dreptul localității Grindu, tragedia s-a produs fulgerător. Din ceața groasă, a apărut convoiul bulgăresc format din împingătorul „Petar Karamincev” și șase barje încărcate cu minereu de fier. Coliziunea a fost violentă. Barjele au lovit în plin nava românească. Aceasta s-a aplecat, a revenit o clipă, dar apoi s-a răsturnat. S-a scufundat în aproximativ trei minute declarau martorii. Ţipetele pasagerilor s-au auzit până la mal.
Doar 16 oameni au supraviețuit. Printre ei, un copil de 4–5 ani, Eugen Malihin. Pruncul a fost găsit plutind pe un bidon de plastic.
Aleea Malihin
Eugen Malihin și-a pierdut atunci toată familia. Au murit în accident mama, tatăl, sora, trei veri și unchii. Ilie, Cristina, Nicoleta și Marian. Sunt numele a doar câteva dintre victime amintite de una dintre rude într-un film realizat în 1999.
Mușamalizarea comunistă
Pentru că accidentul s-a produs în plin regim Ceaușescu, informațiile au fost ascunse. Presa a publicat abia după trei zile o notiță seacă, fără numele navei, fără fotografii, fără detalii.
Familiile au aflat despre morți din rubrica de decese, unde apăreau formulări vagi precum „într-un tragic accident”. Durerea a fost dublată de tăcerea oficială.
În presa vremii a apărut doar o ştire, în partea de jos a paginii, fără să se specifice numele navei româneşti Mogoşoaia sau vreo poză. Sub titlul „Accident naval pe Dunăre“, informaţia era următoarea:
„Duminică, 10 septembrie, pe Dunăre, în condiţii de vizibilitate redusă, o navă românească de pasageri s-a ciocnit cu un remorcher ce naviga sub pavilion bulgar. Ca urmare a ciocnirii, nava românească de pasageri s-a scufundat. Din cei 169 de pasageri şi 10 membri ai echipajului, au fost salvate 18 persoane. Operaţiunile de salvare continuă. La indicaţia conducerii partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-a constituit o comisie guvernamentală pentru a cerceta la faţa locului cauzele producerii accidentului“.
O comunitate ruptă
Grindu a pierdut zeci de oameni în câteva clipe. Satul a devenit un loc al doliului continuu: părinți fără copii, copii fără părinți, familii întregi dispărute. În hala improvizată pentru identificarea cadavrelor, trupurile erau spălate, puse în sicrie și îngropate pe repede înainte.
Eugen Malihin, cel mai mic supraviețuitor al celei mai cumplite catastrofe navale din istoria României, este astăzi marinar.
Vinovat de producerea catastrofei numită „Titanicul românesc” a fost declarat comandantul împingătorului bulgăresc, Gheorghi Petrov Anghelovski. El a fost arestat în luna septembrie 1989 și a stat două luni în puşcărie. Apoi, în virtutea bunelor relații dintre două state comuniste, a fost extrădat autorităţilor bulgăreşti. Nu a mai executat nicio zi de închisoare.
