Criza mondială, pe care analiștii independenți au anunțat-o cu insistență, își arată întruchiparea în gherila urbană de pe străzile Parisului. Finanțist de top, lipsit de mijloace de acțiune și expresie în asemenea împrejurări nefaste, președintele Emmanuel Macron, fost asistent al marelui filosof și profesor Paul Ricoeur, promite îmbunătățirea vieții cu 100 de euro, aprinzând și mai mult focul revoltei. Mituirea se transformă în operațiunea publică a reprezentantului statului însuși, ca în prag de revoluție. Ceea ce nu se știe foarte clar este cine sunt cei purtând accesoriul din trusa obligatorie a autoturismului, de-acum celebra vestă galbenă fosforescentă. Anunțul președintelui Macron, așteptat cu destul interes, este jalnic, el pare fabricat de un mic dictator din fostele colonii.
Franța egalității, fraternității și farmecului social, se prăbușește acum cu fiecare secundă, fără capacitatea cuiva de a opri degringolada. Nici poliția, nici serviciile, nici jandarmeria nu pot face față unei asemenea situații. Omul politic de acum, sau cel care îi va urma este singurul care poate aduce lucrurile într-un punct acceptabil. Criza se anunță apocaliptică și se va multiplica. Organizarea și strategia manifestanților din Franța arată fața unei revoluții tulburi. Se poate citi în oglinda evenimentelor un șir care a culminat cu revolta din 1968, însă se poate descifra și complicatul colaboraționism cu Moscova al vârfurilor intelectualității, transferat spre elita care deține acum Coasta de Azur.
Destabilizarea politică și socială a Franței înseamnă destabilizarea Europei și mult mai mult. Se pare că nu există o altă soluție pentru cei care nu sunt dispuși să cedeze sau să urmeze un protest previzibil. Solidaritatea în acțiune a celor ieșiți să clatine ordinea de drept este totuși una neliniștitoare. Franța postbelică a parcurs etape care au avut nevoie de oameni cu adevărat implicați. De la președintele Charles de Gaulle până la François Hollande au fost prea multe contradicții soluționate însă miraculos, printr-un fel de rețetă specifică geniului francez.
De la criza prețului benzinei s-a ajuns la sediul crizei, respectiv promisiunea deloc experimentatului președinte Macron. Întreaga clasă franceză, începând cu Adunare Națională și Guvern, până la oamenii politici, pare momentan scoasă din perspectiva unui dialog și chiar paralizată. În Franța, acum nu se mai poate negocia nimic, nu se mai poate găsi o îndreptare a situației. Cei care afirmă că o forță din exterior s-ar afla la originea haosului pot avea dreptate, însă acest fapt nu mai are nici o importanță. A fi de partea unei revoluții este firesc, însă ceea ce se întâmplă acum la Paris nu mi se pare a fi revoluție.
100 de euro din partea președintelui Macron sunt semnul decăderii clasei politice din Hexagon și trista concluzie că sărmanul titular de la Palatul Élysée crede că adunarea și scăderea sunt totul când se anunță un decont al istoriei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.