Elizabeth Roboz-Einstein a fost profesor universitar doctor în științele biochimie și neurologie, membru al Academiei Americane de Neurologie.
Fără cercetările sale, nu am ști care este rolul jucat de hormonii tiroidieni în dezvoltarea mielinei la nou-născuți, așa că am fi așteptat nașterea tratamentelor de substituție hormonală care ameliorează hipotiroidismul congenital. În plus față de investigarea bolilor sistemului nervos, ea a efectuat cercetări pentru a încerca să înțeleagă mai bine dezvoltarea sistemului nervos normal. La Universitatea din California, San Francisco, a condus o investigare a proteinelor din țesutul neural, în special cele formate în timpul mielinogenezei și modul în care acestea se schimbă pe tot parcursul dezvoltării.
Viața și studii
Elizabeth Roboz s-a născut în 11 aprilie 1904 la Orăștie/Broos/Szászváros, la acea vreme Transilvania, Austro-Ungaria. Tatăl ei a fost rabinul orașului și profesor de liceu. Pentru că tatăl a murit în 1914, mama sa a mutat-o pe Elizabeth, împreună cu cei cinci frați ai săi, în Nyiregyháza, Ungaria.
Talentul tinerei fete a devenit evident încă din copilărie și adolescență, pe măsură ce și-a terminat anii primare la Kis Kollegium, apoi la Kollegiul Reformat Kún din Orăștie, definindu-și studiile preuniversitare la Liceul Evanghelic din Nyiregyháza, cu notă excelentă la toate cele cinci subiecte ale examenului de maturitate. Dar, în 1920, ultimul an de colegiu, a fost adoptată Legea numerus clausus prin care parlamentul maghiar a limitat numărul studenților evrei care puteau fi acceptați la Universitatea din Budapesta.
Legea o împiedică să intre în Universitatea din Budapesta, așa că s-a înscris și a fost admisă la Universitatea din Viena, unde a obținut mai întâi o diplomă Summa cum laude. Apoi, a obținut primul doctorat, în chimie organică, tot la Universitatea din Viena, și tot cu Summa cum laude, în 1928. Ulterior, s-a întors în Ungaria, unde tânăra cercetătoare a simțit pe propria piele antisemitismul în creștere. Spre exemplu, Universitatea din Budapesta i-a cerut-o să repete examenele înainte de a-i confirma gradul.
După întoarcerea în Ungaria, în 1929, și-a început cariera de cercetător biolog, a devenit șeful laboratorului fabricii și al laboratorului de sol al Fabricii de zahăr Kaposvári, unde a lucrat cu inginerul chimist Gábor Vavrinecz.
În 1940, a emigrat singură în Statele Unite. Rămasă în Ungaria, familia sa a suferit din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial; mama ei a murit în timpul războiului, iar trei dintre frații ei au fost uciși de naziștii maghiari. După război, ceilalți frați i s-au alăturat în Statele Unite.
Carieră
Elizabeth Roboz-Einstein și-a început cariera de cercetător științific în domeniul plantelor. În calitate de student, ea a studiat biochimia plantelor în laboratorul lui Zellner din Viena. A înființat un laborator de nutriție a plantelor la compania maghiară din domeniul Agriculturii și a reprezentat compania la conferințe științifice internaționale. După ce a imigrat în SUA, ea a înființat un alt laborator de nutriție a plantelor, de data aceasta la o companie de cartofi în Stockton, California.
După încercările de înființare a unor companii private, Roboz-Einstein a trecut în mediul academic unde cariera sa a cuprins mai multe instituții. Primul a fost Institutul de Tehnologie din California „Caltech” la care s-a alăturat ca asistent de cercetare în 1942 și a studiat Aloe vera cu chimistul bio-organic Arie Jan Haagen-Smit. Urma să fie promovată ca asociat de cercetare, dar „Caltech” încă nu și-a deschis porțile pentru femeile profesor, așa că din 1945 a devenit profesor asociat și chimist cercetător la departamentul de chimie de la Universitatea din Wyoming timp de trei ani. În 1948, a părăsit statul străbătut de Munții Stâncoși și s-a întors în California, unde a devenit cercetător la Universitatea Stanford. În același timp, activa și în laboratorul de cercetare alimentară al Institutului de cercetare al Universității Stanford.
În 1952, ea a părăsit Stanford și s-a mutat la Universitatea din Georgetown, unde a ocupat funcția de profesor asociat de biochimie, predând studenților la medicină și lecturând la spitalul administrativ al veteranilor. La Georgetown, a fost interesată de scleroza multiplă după ce a studiat neurochimia.
Ea a revenit la Universitatea Stanford în 1958 (de data aceasta, ca profesor asociat de neurologie și microbiologie medicală) și a fost selectată pentru a conduce noul laborator de Neurochimie din Koshland.
S-a mutat la Universitatea din California, la școala de Medicina din San Francisco în 1959 pentru a fi mai aproape de casa, și apoi la Campusul Universității din California din Berkeley. O mare parte din munca sa a fost susținută de Institutul National de Sănătate (NIH).
A fost membră a American Chemical Society, Societatea pentru Biologie Experimentală și Medicină, a Academiei Americane de Neurologie. În 1957, împreună cu Maynard Cohen și Donald B. Tower, a înființat o secție de neurochimie în cadrul Academiei Americane de Neurologie.
Cercetare
Elizabeth Roboz-Einstein, precum și Karian Kies de la Institutul Național de Sănătate NIMH, au identificat proteina de bază mielină (MBP) ca fiind antigenul responsabil pentru inducerea răspunsului imun în encefalomielita alergică experimentală (EAE), un sistem model utilizat pentru studiu scleroza multiplă (MS) și alte boli demielinizante. Această descoperire i-a permis lui Roboz-Einstein și altor cercetători să descopere care regiuni specifice ale proteinei au fost antigenice. Acest lucru a dus la îmbunătățirea modelului sistemului și la cercetarea potențialelor imunoterapii pentru bolile demielinizante.
În 1968, a primit o bursă în valoare de 28.405 dolari de la Societatea Națională de Scleroză Multiplă, pe care Einstein și colegii ei de la Universitatea din California, San Francisco, inclusiv Dr. Li-pen Chao, au folosit-o pentru a investiga ce a făcut această encefalitogenă proteică. A dezvoltat, de asemenea, metode pentru a măsura nivelurile de imunoglobulină și glicoproteine în componentele lichidului cefalorahidian (CSF) și a studiat modul în care modificarea lor a dus la boală.
Roboz-Einstein a fost două semestre la Universitatea din Bangkok între anii 1961-1962. Aici, a căutat cauzele encefalomielitei (encefalomielitei), care apare foarte rar după administrarea vaccinului antirabic, la Institutul Pasteur local. La întoarcerea în țara aleasă, s-a concentrat pe înțelegerea dezvoltării sistemului nervos și a creierului – a ajutat medicina în descoperirea și controlul cauzelor calcificării.
Fără ea, nu am ști rolul jucat de hormonii tiroidieni în dezvoltarea mielinei la nou-născuți. În plus față de investigarea bolilor sistemului nervos, ea a efectuat cercetări pentru a înțelege mai bine dezvoltarea sistemului nervos normal. La Universitatea din California, San Francisco, a condus o investigare a proteinelor din țesutul neural, în special cele formate în timpul mielinogenezei și modul în care acestea se schimbă pe tot parcursul dezvoltării.
La Universitatea din California, Berkeley, a colaborat cu colegul Paola S. Timiras pentru a studia interacțiunile creierului- endocrină. Mai exact, au analizat efectele hormonilor tiroidieni asupra procesului de mielinogeneză, constatând că ele influențează debutul procesului, precum și compoziția și abundența mielinei produse în timpul dezvoltării creierului. Acest lucru a ajutat la terapia de substituție hormonală pentru nou-născuții care suferă de hipotiroidism .
Fragmente din viața personală
Elizabeth Roboz s-a căsătorit cu Hans Albert Einstein , primul fiu al fizicianului Albert Einstein, dar gurile rele spun că între Hans Albert și Elisabeta exista o relație de lungă durată, astfel că marele fizician a avut posibilitatea de a-și cunoaște viitoarea noră. Cei doi aveau să stea împreună până în 1973, anul decesului lui Hans Albert.
Hans Albert îi călca pe urme tatălui, începând studiul la ETH, Institutul Federal de Tehnologie din Zurich. În 1926, primea, deja, diploma în inginerie civilă. O perioadă, a lucrat la Dortmund, unde a obținut și titlul de Doctor în Științe Tehnice. Apoi, a devenit profesor de inginerie hidraulică la Universitatea Berkeley din California. Despre această perioadă, Elizabeth scrie într-un material publicat în SUA cu titlul „Știința este plăcere”: „Sunt două lucruri pe care le-aș face exact la fel, din nou: munca mea și mariajul meu. Poate altfel aș vrea să fiu mai înaltă sau mai suplă, însă aceste două lucruri sunt exact cum îmi doresc”. Cei doi nu au avut copii, deși Hans avea patru din prima sa căsătorie cu Frieda Knecht.
În timpul șederii la Berkeley, a scris biografia soțului ei, profesorul de inginerie hidraulică Hans Albert Einstein. A rezultat cartea „Hans Albert Einstein: Reminiscences of his Life and our Life Together” (Hans Albert Einstein: Reminiscențele vieții sale și a vieții noastre împreună).
Fiul lui Albert Einstein a murit pe 26 iulie 1973, la Woods Hole, Massachusetts. Pe piatra funerară, stă scris: „Hans Albert Einstein, 1904 – 1973, O viață devotată studenților săi”.
Descoperirea lui Roboz-Einstein – proteinei bazice de mielină ca encefalitogen – a provocat interesul lui Jonas Salk, care era interesat de implicarea sa în scleroza multiplă . A vizitat-o în octombrie 1965 pentru a afla mai multe; au dezvoltat o prietenie și o colaborare profesională, schimbând scrisori de ani de zile. Roboz-Einstein a corespondat, de asemenea, cu microbiologul Esther Lederberg.
Roz a trecut spre eternitate pe 9 ianuarie 1995 în casa ei din Berkeley, California.
Surse:
Wolfson, Adele J „O sută de ani de femei americane în biochimie”, Biochimie și educația biologiei moleculare;
Dicționarul biografic femeilor în știință: viața de pionierat din cele mai vechi timpuri la mijlocul secolului 20, Ogilvie, Marilyn Bailey., Harvey, Joy Dorothy. New York: Routledge;
„Grant Hartford”, UCSF News 4 aprilie 1967, reluat la 13 octombrie 2018;
„Elizabeth Roboz Einstein (1904-1995)”, Instituția Smithsoniană, Adus 2018-10-07;
„Știri medicale”, Jurnalul Asociației Medicale Americane nr. 167 (10), 1958-07-05;
Timiras, Paola S. (iulie 1995). „Elizabeth Roboz Einstein, (1904 – 1995)”. Cercetare neurochimică;
„Fellowships”, Departamentul de Biologie Moleculară și Celulară. 2018-10-09;
Universitatea din California 1969, „Buletin Universitar”, „Buletin săptămânal pentru personalul Universității din California”, Oficiul de Publicații Oficiale, Universitatea din California.
iaca un DOCTOR SI UN OM DE STIINTA! nu „medicii” si oamenii de „stiintza” mengele care, acum, iau bani pentru a ucide omenirea…
Nu mai faceti atita reclama la uvrei. ca oricum au facut mai mult rau decit bine pe aceasta planeta
De aici ni se trage una din medicamentațile forțate, iodul în sare? Sarea koșer e doar sare.
Consumul de sare iodată are efecte negative asupra organismului uman, dintre care cele mai grave sunt următoarele :
suprasolicitarea rinichilor și a altor organe interne;
disfuncții tiroidiene la persoanele sensibile;
încetinirea proceselor metabolice și apariția obezității;
slăbirea sistemului imunitar;
cancer de tiroidă, în special cancerul papilar
senzații permanente de cald (ce au ca efect intoleranța la cald)
tulburări ale somnului, hipertensiune, anxietate și nervozitate;
tireotoxicoză (citat)
orice este in exces este daunator. ca lipsa iodului dar si supraiodarea… sarea romaneasca din salina, vanduta in cutiiare urme de cianuri – cea mai ieftina – pentru ca, in rest, nu gasesti decat „sare de mare greceasca”, 5-8 lei recipientul. absolut tot ce cumperi atat de la „tarani” cat si din magazine este OTRAVA! nitriti, cianuri etc.. ati vazut ce frumos arata rosiile, ardeii rosii, castravetii, fructele, toate in coaja tare si lucioasa, de „tratate” ce sunt… pana si merele au coaja tare. unde sunt merele de voinesti de acum 15 ani, care erau extraordinare, cu coaja subtire, textura crocanta, dulce-acrisoara…mancai mere, nu-ti mai trebuia nimic. daca aveai si o bucatica de branza, faceai un amestec extraordinar.
„Fără cercetările sale, nu am ști care este rolul jucat de hormonii tiroidieni în dezvoltarea mielinei la nou-născuți ”
-tiroidă, iod,
iod adăugat obligatoriu in sarea de masă?
-AVEM DOVADA INTENTIEI DE GENOCID,
dna. einstein a clarificat asta!
„mielina” e un fel de plastic pe nervi
care altfel fac scurt-circuit,
intelegi?
(mielina=good,
iod=baaad;
poate exista si excess de mielina,
e altceva)
Daca nu a luat premiul Nobel, dijaba vorbim aici. Mai de pretz este istoria medicinii romaneshti, ex. unde precum un Paulescu a fost scos din concurs shi blamat pana in ziua de azi ca el a facut HO. Sunt multe cazuri de care nu se mai aminteshte, ex.primul zbor real cu avionul, samd. ca doar totul este inventat pe vremea copilariei de Rusia, iar acum de anglo-saxonei, ca de Nobel pentru unul ca (editat) Weisel,cetatzean HU, dovedit shi de eBreii oneshti, ce sa mai vorbim? Ar trebui ca la dopingul la Olimpiade, sau alte sporturi, reanalizat modul asta de premiere, mai ales ca suedezii se dau cei mai corectzi, shi chiar la cei care nu au fost autorii reali, cum este cazul insulinei, medaliile sa fie redirectzionate pe merit. In SUA, un roman cetatzean american shi avand brevetul pentru putzul de extractzie/foraj al petrolului, s-a ales cu praful de pe toba. Asha ca se poate vorbi de o conspiratzie, mai ales ca cele> Nobeluri pleaca doar la unii, se shtie care.
O zi buna.
Con
Tot respectul.Sa o omagieze e.vreii, maghiarii, austriecii.
Ce merit sau tangenta au romanii aici? Ca s a nascut intr un oras care azi e, doar geografic, in Colonia Romanika??
@Con
-premiul nobel se ia/se da DOAR PENTRU MINCIUNI,
unde e azi gaura din stratul de ozon?
-e la locul ei
desi nu mai e freon!
The 2023 Antarctic ozone hole finally closed on 20 December,
becoming the 7th latest closing observed, according to our data.
-gaura căscată
s-a inchis pt. a 7a oara,
ce sa vezi!!!!!!!