Muzeul Național, victima unui proces în an aniversar

Muzeul Național de Istorie a României se află acum, în acest An Centenar, la fel ca și România, într-o situație paradoxală. Pe de o parte, poate fi considerat o instituție muzeală modernă, care organizează numeroase expoziții în țară sau străinătate, inclusiv expoziții virtuale. Și aceea în care ditamai Muzeul Național este victima unei complicate situații juridice în care sediul principal, monument istoric, se zbate într-un litigiu prelungit care împiedică nu numai consolidarea, ci și extinderea spațiului menit să permită expunerea și mai amplă a patrimoniului național.

Cotidianul: Domnule director, suntem în Anul Centenar. Care este situația celui mai important muzeu al României, cu un patrimoniu de peste 600 de mii de piese, este el valorificat la maximum în prezent?

Ernest Oberländer-Târnoveanu: Anul Centenar ne găsește într-o situație destul de complicată, dar această situație vine din istoria postdecembristă, nu este un lucru care s-a întâmplat ieri și pe care să-l constatăm astăzi. În 2002, Muzeul a intrat într-un proiect de consolidare a clădirii și de refacere a expoziției, care a fost oprit în 2006. Consecința acestui eveniment, care nu a fost dus până la sfârșit, a fost aceea că o parte din spații au devenit improprii și nu mai pot fi folosite pentru activități publice. Improprii pentru anumite tipuri de activități muzeale, dar, în primul rând, fiind vorba de public, ele nu mai sunt utile sau utilizabile pentru activitățile pentru public, respectiv expoziții, activități educative sau activități culturale diverse.

Cu toate acestea, în ultimii ani s-au luat măsuri de îmbunătățire a funcționalității spațiilor existente. În holul central există cea mai modernă zonă expozițională muzeală din România, dotată cu mobilier care corespunde tuturor standardelor internaționale. De asemenea, zona este climatizată și protejată din punctul de vedere al securității exponatelor. Este un spațiu mare, de circa 1800 de metri pătrați, unde organizăm expoziții temporare de mare amploare sau expoziții temporare de dimensiuni mijlocii. Continuă să funcționeze, la parametri mult îmbunătățiți, spațiul tezaurului istoric și al lapidariumului unde este expusă și unica copie vizitabilă a Columnei lui Traian. În 2014, Muzeul a intrat în posesia spațiului fostului Muzeu Filatelic Național. Și acela este amenajat conform normelor internaționale pentru activități expoziționale. Anual am realizat în medie cam 40 de expoziții la sediu sau în străinătate. Ca să nu mai vorbesc de cele organizate la sediile partenerilor noștri din România. Tocmai pentru că o parte din patrimoniu nu poate fi expus, dar vreau să știți că niciun muzeu nu poate să-și expună tot patrimoniul, de aceea organizăm expoziții temporare, tocmai pentru că suntem într-o situație mai dificilă, mai complicată față de alte instituții din străinătate, ca să zic așa. Organizăm lunar un ciclu de expoziții care se cheamă „Exponatul lunii“ și unde piesele foarte importante din colecția noastră sunt prezentate cu întreaga lor istorie.

Majoritatea vizitatorilor nu cunosc cât de complicată și de dramatică este adesea istoria unor piese care sunt în Muzeu. Exponate celebre, cum este Tezaurul de la Pietroasele, au în spate o istorie, o poveste foarte dramatică și, pentru a prezenta publicului atât obiecte foarte importante din colecție, cât și ceea ce se leagă de viața lor, am recurs la acest gen de expoziții, iar la sfârșitul anului, tot ce s-a scris și s-a folosit ca ilustrație despre aceste piese, partea de informație științifică, este adunat într-un articol, într-un volum, care este publicat în seria „Capodopere din colecția Muzeului Național“. Sigur însă că principala noastră preocupare este organizarea de mari expoziții temporare cu subiecte foarte diverse, de la arheologie până la istorie modernă și contemporană.

Și pentru Anul Centenar ce ați pregătit?

Pentru Centenar am pregătit în premieră, pentru că centenarul desăvârșirii unității naționale a fost precedat de o serie de evenimente legate de primul Război Mondial – iar Muzeul Național a fost cel care a realizat o mare expoziție în România cu marele război, care este încă vizitabilă –, o expoziție foarte modernă, cu elemente multifuncționale. De asemenea, în 2017 am realizat o expoziție care va fi încă scurtă vreme vizibilă și vizitabilă pentru public: „Mărăști, Mărășești, Oituz“ – 100 de ani de la acele evenimente. Și aceasta este realizată într-o cheie muzeografică neobișnuită pentru publicul nostru, bazată pe reconstituiri foarte vii ale unui câmp de luptă din 1917. Anul acesta, tot ca o avanpremieră a Centenarului, am deschis, nu demult, expoziția „Basarabia – 100 de ani de la Unirea cu România“. Este vizitabilă și va fi vizitabilă până la sfârșitul anului, când, în jurul datei de 1 Decembrie, în ultimele zile ale lunii noiembrie, deschidem marea expoziție dedicată Centenarului, care va ocupa tot holul central al Muzeului și în care, din nou, vom aduce nu numai documentele esențiale, politice ale momentului, ci și o prezentare a pregătirii Marii Uniri.

A fost un proces istoric îndelungat, în primul rând legat de crearea națiunii române, de afirmarea ei și, apoi, de unirea politică, în etape, a statului român, consolidarea acestei construcții statale ca element esențial pentru existența națiunii române. Deci va fi o expoziție mare, în care publicul sperăm să afle de ce au ajuns românii să-și dorească să trăiască într-o singură țară, să fie o singură națiune, care au fost elementele ce au susținut această construcție, în primul rând elementele culturale, pentru că o națiune este în bună măsură și un fenomen cultural bazat pe o limbă comună, pe o istorie acceptată.

Tot pentru a marca Centenarul unității naționale, Muzeul Național de Istorie a României, ca participant la marele proiect cultural „Sezonul cultural încrucișat româno-francez“, intenționează să deschidă expoziția „România în Primul Război Mondial“ și cu prelungirea ei „Desăvârșirea unității naționale“ în Franța, la Muzeul Militar Național. Pentru că, începând cu 2014, Muzeul Național de Istorie a prezentat la institute naționale românești din Belgia, Italia expoziții legate de acest eveniment și vom continua în 2018 și în anii care vin.

Care sunt aparițiile editoriale pe care le pregătiți?

Toate expozițiile noastre au fost însoțite de cataloage de mari dimensiuni, acolo sunt prinse în cataloage capodoperele Muzeului. Noi nu ne oprim doar la cataloage tipărite. Dacă urmăriţi site-ul Muzeului, o să vedeți că avem un proiect foarte important: „Muzeul virtual“. Toate expozițiile, inclusiv expoziția cu „România în marele război“, devin expoziții virtuale care vor fi accesibile în continuare publicului, nu numai din țară, ci din orice colț al lumii. Și, pe lângă exponatul lunii, care, de asemenea, se include în expoziții virtuale, organizăm expoziții special concepute pentru mediul virtual. De ce am recurs la mediul virtual? Tocmai pentru că Muzeul funcționează în condiții destul de complicate, așa cum v-am spus, nu putem funcționa la parametrii pe care ni i-am dorit. dar și pentru faptul că lumea în care trăim devine din ce în ce mai legată de comunicarea în mediul virtual. Și atunci, cum o parte din publicul tânăr este obișnuit să navigheze prin acest spațiu, am considerat foarte util să ne dezvoltăm și proiectele virtuale.

Ele ne permit să suplinim ceea ce nu putem oferi acum publicului, dar și să câștigăm o categorie de vizitatori care, altfel, probabil că nu s-ar înghesui în număr foarte mare la expozițiile cu piese bi și tridimensionale datorită deprinderilor culturale și datorită, uneori, dificultăților economice pe care le implică vizitarea unui muzeu. Nu toată lumea își permite să călătorească dintr-un capăt în altul al țării pentru a veni să vadă o expoziție, din păcate, și acest lucru am încercat să-l suplinim și prin deschiderea de expoziții ale Muzeului, deci expoziții la cheie, inclusiv cu vitrinele, nu numai cu piesele noastre, dar și cu vitrinele concepute special, în diverse muzee din țară, în orașe mari unde a existat și spațiul necesar.

Ați adus în discuție puțin mai devreme evenimentele organizate în străinătate. Vă rog să ne oferiți detalii.

În ultimii cinci ani am organizat expoziții mari în străinătate și vom continua să le dezvoltăm și 2018, în 2019 și în 2020 cel puțin. De ce ne-am gândit la spațiul din afara României? Trebuie să menționez că toate cataloagele noastre sunt bilingve, în română-engleză, dar atunci când subiectul este de așa natură, am editat cataloage și în română- franceză.

Ne-am îndreptat atenția și spre străinătate, nu numai pentru faptul că acolo, în acest moment, există un grup mare de concetățeni, de români, dar și pentru că prin cultură, prin patrimoniu, cetățenii europeni pot cunoaște mai bine România. Sigur, moștenirea ei culturală în primul rând, dar și cu capacitatea instituțiilor noastre de a realiza proiecte la nivel foarte înalt. Expoziție înseamnă o organizare extrem de riguroasă și după reguli de fier, ca să spun așa.

Unde ați fost? În ce țări?

Am fost în China, în Portugalia, în Ungaria și am participat și la alte expoziții în Franța.

E interesant că ați fost și în China, pentru că acolo se formează în ultima vreme o comunitate destul de numeroasă, alcătuită mai ales din studenți români.

Da, dar noi ne-am adresat în China în mare măsură publicului larg și comunității științifice. Din acest motiv, catalogul conține și o prezentare istorică detaliată. A fost prima expoziție de arheologie și istorie a artei realizată de România în China, sunt peste 60 de ani de când avem relații diplomatice, și a fost o expoziție de mare succes în două locuri importante: la Muzeul Național al Chinei și în provincia Shangsi, în orașul Chengdu, care este unul din polii de dezvoltare ai Chinei, cu o populație de 17 milioane de locuitori.

Aș vrea să revenim puțin la ceea ce spuneați dumneavoastră puțin mai devreme. Consolidarea clădirii s-a oprit în 2006. De ce și ce este de făcut pentru salvarea Muzeului?

S-a considerat că s-au încălcat prevederile legale și că au fost depășite atât bugetul, cât și termenul de execuție. În 2016 am organizat un concurs internațional de soluții de arhitectură. Din păcate, din motive care sunt în afara capacității de control al Muzeului, concursul a fost viciat profund de către organizatori, de către Ordinul Arhitecților, care a modificat, ca să zic așa, caietul de sarcini în limba engleză. Caietul de sarcini conceput în colaborare cu reprezentanți ai Ordinului Arhitecților prevedea acoperirea totală a curții interioare. Pentru că una dintre direcțiile importante ale noului proiect era aceea de a câștiga spațiu, iar spații posibile nu mai există decât în curtea interioară și în subsol. Cerința a fost acoperirea totală a curții interioare, iar pe site-ul concursului ținut de către Ordinul Arhitecților s-a pus o traducere modificată, care a alterat complet cerințele instituției. Muzeul are nevoie de acel spațiu, care este de peste 2000 de metri pătrați, pentru mari activități culturale.

Situația a fost agravată de faptul că proiectul considerat câștigător – sigur, a fost un vot foarte strâns, 4 la 3 – prevedea o curte interioară parțial acoperită și neînchisă, ceea ce nu permite expunerea de patrimoniu. Mai mult decât atât, generează mari probleme în întreținerea acelui spațiu. În plus, în caietul de sarcini al concursului, în tematica de concurs în limba română, care a fost pusă pe SEAP de către Muzeul Național, erau prevăzute trei nivele de depozite subterane, tot sub curtea interioară. Soluția câștigătoare are mai multe nivele, dintre care unele nu sunt destinate depozitării. Din păcate, hotărârea finală a instanțelor a fost aceea de a nu ține cont de aceste grave disfuncționalități pentru o instituție muzeală și am revenit la negocieri cu firma câștigătoare. Suntem în curs de negocieri. Noi le-am cerut să ne dea răspunsuri clare, cum găsesc ei soluții pentru ca patrimoniul să fie expus în condițiile asigurării conservării și securității așa cum cere legea.

Firma câștigătoare care este?

Firma câștigătoare se numește Star. Este din România și este firma unui vicepreședinte al Ordinului Arhitecților.

Deci în aceste condiții Ministerul Culturii cum vă poate susține?

Ministerul Culturii nu poate să intervină în acest moment până când nu se termină negocierea. Ministerul Culturii a fost angrenat în negocierea unor împrumuturi pentru acoperirea lucrărilor de consolidare și refacere ale muzeului. La nivelul anului 2016, atunci când a fost pregătit caietul de sarcini, costurile erau estimate la circa 110 milioane euro, inclusiv TVA. O sumă considerabilă şi, dacă va fi repartizată, va fi cel mai scump proiect cultural realizat de România până în prezent.

Clădirea, după mai bine de 120 de ani de la intrarea ei în funcționare, este afectată de trecerea timpului și necesită lucrări de consolidare și de reorganizare a spațiului. Această clădire a fost concepută pentru poșta centrală, la nivelul cerințelor de acum un secol și un sfert. Pentru a fi transformată în muzeu, și încă într-un muzeu perfect funcțional, trebuie făcute modificări importante în spațiul interior, păstrând ceea ce din punct de vedere arhitectural este valoros. Este un monument emblematic al României și al Bucureștiului.

Câți vizitatori estimați că veți avea anul acesta față de anii trecuți? Numărul este în creștere?

Noi estimăm ca anul acesta să avem în jur de 250 de mii de vizitatori la expozițiile organizate în sediul nostru și în sediile partenere, acolo unde vom face expoziții proprii, și să avem în jur de 500 de mii de vizitatori din mediul virtual. Anul trecut am avut 250 de mii de vizitatori la expozițiile organizate la sediu și la parteneri și aproape 450 de mii de vizitatori în mediul online. Iar estimările pentru momentul când muzeul va fi pe de-a-ntregul funcțional se ridică la minimum 300 de mii de vizitatori pe an.

Oare când va fi sută la sută funcțional?

Nu vă pot spune o dată exactă, dar vă pot spune că din momentul în care proiectul va fi aprobat și va începe finanțarea, Muzeul va fi pe de-a-ntregul funcțional în cinci ani. Doi ani și jumătate – trei ani vor dura lucrările de consolidare și de amenajare interioară, după care un an și jumătate montarea expoziției de bază. Mă refer la expoziția de bază, în forma ei finală, pentru că, pe lângă expozițiile clasice, ca să zic așa, din vechiul Muzeu Național, vor fi expoziția de preistorie, de istorie, de arheologie antică, de Ev Mediu, Epoca modernă și contemporană.

În viitorul muzeu vom avea și trei expoziții care nu au încă precedente în muzeografia românească, este vorba de o expoziție dedicată istoriei copilăriei și copiilor, o expoziție dedicată românilor din afara granițelor, fie că este vorba de comunități istorice, fie că este vorba de diaspora din secolele XIX-XXI, și a treia expoziție va fi cea a istoriei comunicațiilor prin poștă, telegraf, telefon.

Când vor începe aceste lucrări de consolidare, ce se va întâmpla cu patrimoniul?

Muzeul se închide pentru că este imposibil să îndeplinim condițiile de securitate și de conservare a pieselor ținându-le în acest spațiu. Pe de altă parte, constructorul are nevoie de spații foarte largi. Vor trebui făcute lucrări foarte importante de turnare de noi planșee și așa mai departe, care necesită spații deschise. Patrimoniul va fi relocat în mai multe depozite și, de asemenea, laboratoarele vor trebui să fie funcționale foarte rapid, deoarece, pentru pregătirea expoziției noi, va trebui să restaurăm și să toaletăm minimum 8.000 de piese. Deci este vorba și de organizarea laboratoarelor. Ce vă pot spune este că, din momentul în care a început finanțarea, deci toate fazele preliminare, de la proiectare până la obținerea aprobărilor, totul ar trebui să dureze circa cinci ani până la deschiderea pentru public și șapte ani pentru forma definitivă. Vreau să vă spun că și în viitoarea expoziție, pe lângă demersul clasic – exponate, texte, puse în vitrină sau în alte spații dedicate –, Muzeul va avea și o expoziție virtuală.

În perioada restaurării, ce instituții vor găzdui expoziții temporare?

În perioada în care Muzeul este închis pentru public, noi vom dispune de spațiu unde să ne continuăm activitatea cu publicul, în sensul prezentării unui nucleu de expoziție. Imaginați-vă că în această clădire vor fi mii de muncitori care vor săpa în curtea interioară până la adâncimea de 12 metri cel puțin, cu tot ce înseamnă sprijinirea zidurilor existente, vor desface pereții și vor desface planșee și le vor reface, deci aici nu, în niciun caz. În acest moment, cele mai clare discuții sunt cu Teatrul Național, care are un spațiu superb și este foarte bine plasat, iar acesta este un criteriu esențial, și cu Biblioteca Națională. Însă nu sunt unicele locuri posibile în care ne-am dori să continuăm activitatea cu publicul și, desigur, trebuie să ne gândim și la prospectarea profilului publicului viitor al Muzeului Național. În toată perioada de organizare, noi vom întreprinde mai multe cercetări, ca să pregătim o expoziție care să fie cât mai apropiată de viziunea și de necesitățile publicului din anii când Muzeul va fi funcțional. Un muzeu nu poate să fie modificat foarte ușor, el trebuie să fie funcțional, trebuie să te gândești să fie funcțional circa 25 de ani, o generație. Cel puțin o generație. După 25 de ani există rațiuni suficient de temeinice ca să faci o nouă investiție.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.