Cornel Dinicu, patronul complexului turistic „Ferma Dacilor”, va fi eliberat sub control judiciar. Tribunalul Prahova a respins definitiv, solicitarea procurorilor de prelungire a arestului la domiciliu.
Solicitarea procurorilor a fost respinsă inițial, pe 25 martie, de Judecătoria Ploiești. Procurorii au contestat decizia, iar vineri Tribunalul Prahova a decis definitiv că Dinicu poate fi eliberat, înlocuind măsura arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.
Iniţial, Cornel Dinicu, acuzat de distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru, a fost arestat preventiv la începutul lunii ianuarie, iar de la data de 1 februarie se află în arest la domiciliu.
Mișcare neașteptată la Ferma Dacilor
Locul în care și-au pierdut viața nu mai puțin de opt persoane în a doua zi de Crăciun a anului trecut se va anima mâine.
O acţiune de plantare va avea loc, sâmbătă, pe domeniul Ferma Dacilor din satul Tohani, în memoria victimelor. Acţiunea va începe la ora 9,00, se preciza pe pagina de FB a complexului.
„Cu paşi mici încercăm să aducem puţin sens şi continuitate vieţilor noastre. Simţim că e momentul să vă chemăm alături de noi. Sâmbătă, 30 martie, începând cu ora 9,00 vom planta pe domeniul Ferma Dacilor câteva sute de arbori în amintirea oamenilor dragi şi foarte iubiţi care nu mai sunt printre noi. Dacă rezonaţi cu noi, cu povestea noastră, vă aşteptăm să-i plantăm împreună”, arată sursa citată.
Printre victime s-a aflat şi fiul patronului acestei unităţi, Cornel Dinicu. La începutul lunii martie, acesta scria pe FB:
CRUNT…DUR…NEDREPT
Nimic, dar nimic pe lumea asta nu poate fi mai crunt ca pierderea propriului copil!
Nimic nu poate fi mai dur ca pierderea familiei!
Nimic nu poate fi mai nedrept ca moartea unor nevinovați!
E crunt, dur și total nedrept!
Astăzi, când am ales să ies să-mi strig durerea, cu toate consecințele, chiar nu mai contează nimic. Poate să-i mai întoarcă cineva pe cei dragi, acum plecați!? Poate cineva să-i mai strângă în brațe pe ei? Pe Anca…pe Vlad…pe Luca…pe Petre…pe Adrian…pe Andrei…pe Piff…pe Victoraș al meu!?
Doar când închid ochii mai pot face asta. Atunci când o fac însă aud doar țipete. Simt mirosul de fum. Arsura flăcărilor. Trosnituri de lemn. Urlete. Nenorocirea…O simt în oase, în piele, în tot sufletul.
Și, negreșit, îmi zic: mai bine mureai și tu Cornele! Ardeai cu ei! Și gata!
Când deschid ochii e iarăși dimineață. Și sunt aici. Cu oameni în jur. Restul familiei, restul prietenilor, oameni pe care îi știu și care plâng cu mine, oameni care mă acuză, oameni care îmi arată că am pentru ce să trăiesc, oameni care îmi arată iubire, oameni care mă anchetează, oameni care mă încurajează, oameni care mă caută, oameni care mă judecă, oameni care încearcă să mă ajute….Toți oamenii ăștia îmi arată un singur lucru.
Că asta mi-e CRUCEA! Și nu, nu am încotro, trebuie să mi-o duc.
Recunosc că, pentru prima oară în viață, am simțit cât de jos poate ajunge ființa umană. Cât de aproape este iadul…Dar ce pot face?
Acum, în fața voastră, simt că nu mai are chiar niciun rost să strig că e nedrept, că nu-i corect, că am făcut tot ce era omenește posibil să nu se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Asta o să o facă, de aici înainte, cei care știu și au putere să se lupte cu legile. Eu nu mai am puterea să o fac.
Ani de zile am făcut imposibilul posibil. Am visat cu ochii deschiși și n-am simțit când mi-au trecut anii muncind ca un rob pentru familia mea din ce în ce mai mare. Atât de mare încât, la momentul tragediei, acum realizez, a fost cea care m-a ținut în viață.
Și nu știu cum aș fi rezistat fără miile de suflete care nu m-au lăsat să cad în infern.
Familia mea, familia Ferma Dacilor.
Da! Pentru ea am intrat în foc. Ca să mi-o salvez.
Am făcut-o pentru toți cei care mi-au trecut pragul casei, acum scrum. Dar și pentru cei care și-au petrecut în casa noastră cele mai importante momente ale vieții, ori pur și simplu ne-au bucurat vizitându-ne. Pe toți i-am considerat ca pe ai mei. Și i-am tratat ca pe familia mea. Iar când am văzut, abia zilele astea, miile de reacții ale oamenilor, în care își arătau susținerea pentru mine și toți cei de la Fermă, m-a cutremurat și am realizat mai puternic că niciodată că tot ceea ce am făcut din inimă a ajuns la inimă.
Acum, când scriu rândurile astea, încerc să redevin OM.
Să trăiesc cât de cât normal, să respir normal și, mai ales, să privesc la orizontal. Nu numai în pământ, de parcă aș căuta în cenușă, sau către cer, către îngerii plecați și către Dumnezeu.
Mă uit în jur și văd câtă lume suferă împreună cu mine. Iar asta e o tortură zilnică.
În același timp, tot ei vin și-mi cer să fac ceva. Să ies din starea asta. Să nu le omor speranța că tatăl lor, prietenul lor, amicul lor de la Tohani renunță.
Știu, dar îmi e greu!
Mă uit în oglindă și văd un om prins într-o cușcă. Nu însă de cușca fizică îmi este mie frică. Instinctul de supraviețuitor m-a ajutat toată viața, și o face în continuare. Sunt un om care nu se dă ușor bătut. Mai ales când știu că am dreptate.
Astăzi mi-e teamă de un singur lucru. Să nu cumva să fi murit în mine puterea de a visa!
Pentru că abia atunci voi fi cu adevărat mort.
De aceea mă agăț de singurul lucru care mi-a mai rămas. Speranța că tot ce am scris va ajunge la inimile voastre, așa cum a plecat din inima mea. Sincer, curat și înlăcrimat.
Mă rog la Cel de sus să mă puteți ierta, dar și să mă pot ierta că v-am făcut să suferiți alături de mine și de familia mea, că n-am putut salva tot locul minunat pe care îl creasem, că au rămas pe drumuri zeci de oameni cu familie lor cu tot și, mai ales, că n-am putut opri frângerea aripilor unor îngeri!
Vreau să mulțumesc, în primul rând, celor care m-au susținut și în continuare o fac, celor care nu au renunțat să creadă în mine și în nevinovăția mea și mai ales celor care m-au făcut să simt că mi-au îmbrățișat suferința.
Iar celor care, necunoscându-mă, au găsit de cuviință să lovească într-un om căzut la pământ, le mulțumesc pentru că m-au ajutat să devin mai bun.
Vă mulțumesc tuturor!
Mai ales că mă ajutați să cred că mai pot visa și că sfârșitul nu este aici!
Cornel Dinicu
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Ministrul Cătălin Predoiu a moștenit de la predecesorul Bode niște reglementări la Codul rutier cel puțin neconstituționale, dacă nu absurde de-a dreptul. […]
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.