Sfaturi și idei pentru primarul Firea de la un mare critic

sfaturi firea

Ordinul Arhitecților din România – București (OARB), unul dintre cei mai vocali critici ai primarului Gabriela Firea, în special prin persoana președintelui Șerban Sturza, a prezentat șase idei reprezentantive pentru dezvoltarea Capitalei, într-un Raport pentru București 2018.

Ideile esențiale sunt: dezvoltarea urbană, spațiu public, locuire și comunitate, patrimoniu și identitate, guvernanță și calitatea arhitecturii. Raportul este un document pregătit de arhitecți pentru a evalua principalele provocări cu care se confruntă spațiul urban al Capitalei și soluțiile pentru rezolvarea acestora și dezvoltarea orașului la standarde europene. OARB propune ca, pornind de la această evaluare, administrația să pregătească soluții de dezvoltare urbană lucrând în echipă cu arhitecții, cu specialiștii din diverse domenii, cu companiile, cu cetățenii. În pregătirea lansării acestui raport, OARB a organizat trei Ateliere de intervenție urbană, tocmai pe acest model, pentru a testa un posibil model de bună practică în intervenția urbană.

Dezvoltarea urbană

Deși Bucureștiul crește, nu se dezvoltă pe baza unui plan urbanistic general actual și flexibil. Actualul Plan a fost realizat în anul 2000. Deși se știa termenul său de valabilitate (de 10 ani), timp în care primăria ar fi avut timp să pregătească următorul PUG, demersurile pentru noul plan urbanistic au început în 2012.  În octombrie 2014, elaboratorul PUG (o asociere condusă de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ʺIon Mincu”) a predat municipalității studiile de fundamentare ale primei etape de elaborare. În decembrie 2015, primarul interimar al Bucureștiului, Răzvan Sava, a declarat că noul PUG se află încă în prima fază din cele patru, principala cauză a întârzierii fiind, la momentul respectiv, absența datelor urbane deținute de sectoarele capitalei, instituții și furnizori de utilități. Soluții identificate de OARB sunt: ccelerarea finalizării primei etape de PUG și realizarea de consultări publice; analiza publică a PUZ-urilor de sector și a direcțiilor prevăzute de acestea; lista publică actualizată cu toate documentațiile de urbanism în vigoare (zone insuficient detaliate, regulamente de zonă protejată slabe) și perioada lor de valabilitate; prioritizarea intervențiilor mici și a politicilor publice care facilitează aplicarea PUG-ului; prezentarea cât mai rapidă a soluțiilor tehnice detaliate și asumarea acestora pentru a trece la nivelul etapei următoare, de realizare a regulamentului; consultări publice pentru fiecare etapă de realizare a PUG-ului organizate de PMB, elaboratorii PUG, sectorul privat, organizațiile profesionale, societatea civilă; asumarea unui calendar de lucru care să permită finalizarea PUG-ului în termenul anunțat.

Spațiu public

Conform arhitecților, plinta urbană este o alternativă la piețele publice. Plinta urbană este o resursă economică și de socializare neutilizată la potențialul său maxim. Trotuarul și plinta urbană formează spațiul public liniar al orașului. Conceptul de “plintă urbană” a apărut recent în studiile de specialitate legate de experiența locuitorului ca pieton și se bazează pe prioritizarea primului nivel al profilului stradal: parterul clădirilor. Acest instrument de urbanism „tactic” lucrează cu intervenții de frecvență joasă, precum varietatea funcțională, designul urban și spațiul public.  În centrul istoric, modificările legislative și transformările economice și urbanistice au închis multe dintre spațiile comerciale de la parter, ultima coerciție fiind exercitată asupra  spațiilor comerciale din clădirile cu „bulină roșie”. Soluțiile arhitecților sunt: cartare a plintei urbane, urmată de studii de experiență urbană a utilizatorului ca pieton; permeabilizarea plintei urbane, prin mărirea accesibilității și legăturilor între trotuar și spațiul interior; plinta urbană impune studii punctuale pentru dezvoltarea centrului istoric șipentru cartierele Bucureștiului, rămase la nivel de dormitoare urbane; modificarea legislației actuale pentru stimulare economică și culturală, care să asigure diversitatea de activități și o calitate a conținutului generator de spațiu public; realizarea unui ghid de estetică a prezentărilor comerciale și a formelor de publicitate stradală regulamentară, echilibrate ca percepție și impact la nivel de pieton; înființarea unui program integrat de promovare a magazinelor care activează online: selectarea unor spații centrale, de mici dimensiuni, ce pot oferi vizibilitate și a căror perioadă de închiriere să fie redusă la 1-3 luni, pentru o varietate cât mai crescută. Utilizările temporare, de scurtă durată, beneficiază de vizibilitate și instaurează tradiția.

Locuire și comunitate

În comunitatea din București există un mic sector al inițiativelor de regenerare urbană, care refolosește clădiri neutilizate sau subutilizate pentru a le adapta la nevoile actuale. „Refolosirea” unei clădiri, odată ce aceasta și-a pierdut scopul inițial pentru care a fost construită, nu este o practică recentă, dar a luat amploare odată cu identificarea oportunității de a utiliza spații în mod neconvențional, în condiții mai avantajoase economic în intervalul de timp în care nu sunt folosite. Din punct de vedere al dezvoltării durabile, aceste acțiuni sunt sustenabile pentru oraș. Cu atât mai mult, atunci când zone urbane întinse necesită intervenții, se impune acțiunea de regenerare urbană și rezolvarea aspectelor societale aferente. Soluțiile sunt: regenerarea urbană să devină o direcție obligatorie de intervenție în zonele existente prin programe și parteneriate public – private, cu organizații emergente; programe de scutire de taxe pentru încurajarea companiilor tinere care desfășoară activități de interes public, comerciale și culturale deopotrivă; posibilitatea utilizării spațiilor deținute de administrația locală, cu titlu gratuit, pe o perioadă care să acopere investițiile de amenajare și utilizare ale spațiului; sprijinirea acestora, de către autoritatea locală, prin crearea de programe de consultanță juridică și administrativă; crearea unor mecanisme de autorizare diferențiate.

Patrimoniu și identitate

Conform Institutului Național de Statistică, prin Recensământul Populației și Locuințelor din 2011 (ultimul realizat), în București existau 132.171 imobile de locuit, cuprinzând 844.541 locuințe. Dintre acestea, 86.662 imobile de locuit (65,2% dintre imobilele din București) sunt construite înainte de 1980, iar 31.511 imobile de locuit (23,7%) au fost construite înainte de 1945. Nu există informații publice referitoare la numărul persoanelor care locuiesc în aceste imobile. OARB vine cu următoarele soluții: refacerea și completarea OG 20/1994 pentru a asigura cooperare între proprietari, asigurarea de locuințe temporare, proceduri de intervenție diversificate, proiecte integrate (corelare cu Legea nr. 153/2011 privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor), nu doar consolidări structurale; extinderea și diversificarea surselor de finanțare publice cu fonduri și creditări private, cu un control mai atent al licitațiilor publice; refacerea expertizei (ca obiect sau în bloc) cu normative actualizate și dezvoltarea unui post de cercetare a fizicii construcțiilor istorice; programe de informare și educare a publicului.

Guvernanță

Dezvoltarea urbană neplanificată, urbanismul derogatoriu, lipsa de întreținere a spațiului public și a fondului construit, precum și întârzierea finalizării unui plan urbanistic general operațional sunt câteva din efectele incapacității administrației publice de a asigura o bună guvernanță. Spre deosebire de București, capitalele europene și-au dezvoltat în timp instrumente de administrare care să își asume, profesionist, democratic și participativ, competențele specifice care decurg din strategia de dezvoltare complexă și echilibrată a orașului. În București, această instituție nu există. Acestea sunt soluțiile: introducerea obligatorie în lege a unei instituții de planificare urbană, de interes public, prin noul Cod al Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, prefigurat a fi finalizat în 2020; transparență decizională cu privire la organigrama și atribuțiilor, precum și a relației cu PMB, Instituția Arhitectului Șef, Comisia de urbanism și restul părților implicate în luare deciziilor.

Calitatea arhitecturii

În București, concursurile de arhitectură au fost sporadice, organizate cu mari dificultăți și, de regulă, fără consecințe. Dezvoltarea urbană durabilă presupune crearea și promovarea unor modele de bună practică, care să acționeze ca exemple pentru comunitate. Concursul de soluții în domeniul arhitecturii şi urbanismului este o procedură unanim acceptată în Europa pentru creșterii calității arhitecturii și a mediului urban în general. În practica achizițiilor publice, concursul de soluții primează̆ ca procedură asupra licitațiilor deschise sau altor modalități prevăzute în lege. La acest capitol, soluțiile sunt: din 2016, noua Lege a achizițiilor publice aduce îmbunătățiri, adăugând mai multe criterii precum și cel de analiză cost – calitate, dar fără să încurajeze administrația locală spre preluarea acestui model. Este necesar un Ghid, în cadrul Legii Achiziției Publice, pentru administrația locală, în care să fie explicate procedura de concurs; stabilirea unui procent și categorii din lucrările publice, care necesită proceduri de achiziții publice și care se pot face prin concurs; modificarea legislației actuale pentru a facilita accesul echipelor tinere de arhitecți pe piața de arhitectură; caietele de sarcini și documentațiile pentru concursurile de soluţii şi temele de proiectare să impună un standard minim de calitate, luând în consideraţie și costul total de-a lungul duratei de viață.

Principii

În urma Atelierelor, OAR Bucureşti a formulat câteva principii pe care le va aduce în atenţia administraţiei, în vederea asumării lor ca principii directoare ale politicilor publice de patrimoniu.

 

  1. Oraşul istoric este cea mai credibilă formă de educaţie urbană şi de arhitectură. Zonele istorice trebuie să beneficieze de abordare integrată şi de politici proprii, dedicate specificului lor.Regenerarea urbană începe cu regenerarea comunitară. În raport cu patrimoniul construit, bucureştenii reprezintă astăzi în foarte mare măsură o populaţie alogenă, străină sau indiferentă faţă de sensul identitar al arhitecturii. Oraşul istoric este tratat fie ca un produs exclusiv turistic, repopulat artificial şi supus astfel unei rapide eroziuni, în absenţa unei comunităţi urbane asociate lui, fie ca un obstacol în calea dezvoltării urbane formulate în termeni de profit imobiliar şi infrastructură rutieră. De aceea, înainte de formularea soluţiilor, se impune sprijinirea coagulării grupurilor de inițiativă civică – beneficiarul direct al intervenţiilor urbane, singurul în măsură să fundamenteze şi să revendice utilitatea publică a acestor demersuri. O comunitate puternică, articulată, poate şi trebuie  să impună administrației teme şi direcţii de acţiune corecte.

 

  1. Strada și trotuarul trebuie înţelese ca un instrument esenţial al regenerării urbane „în interes public”, ca teritoriu de drept al spaţiului public, comunitar, ca liant al relaţiilor de vecinătate şi de cartier. Astfel, cartierele istorice devin, din canale de tranzit urban, destinaţii în sine. Lărgirea arterelor rutiere s-a dovedit, în experienţa europeană a anilor 1950-60, un model inoportun şi nociv: străzile mai largi au avut ca efect mai multe maşini în oraş şi amplificarea congestiei traficului. Calea Călăraşilor nu se referă la o stradă, ci la o zonă martor a oraşului, în care au supravieţuit modele de locuire specifice sfârşitului secolului 19, care astăzi reprezintă mult mai mult decât nişte curiozităţi tipologice arhitecturale. Aceste case, curţi şi faţade degradate nu ar trebui să constituie un muzeu incomod pentru locuitori şi autorităţi, ci însăşi identitatea lor urbană. A alege „în interes public” exclude categoric implementarea unui model anacronic, care presupune desfiinţarea memoriei culturale şi comunitare a oraşului prin demolarea zidurilor istorice, pentru falsul obiectiv al decongestionării traficului auto.

 

  1. Extinderea Capitalei trebuie să ţină cont de principiul dezvoltării metropolitane pluricentrice şi al abordării integrate a noilor cartiere. Zona aflată la malul Lacului Străulești și la marginea cartierelor Bucureștii Noi și Chitila este una dintre zonele care fac obiectul PUZ-urilor recente şi care ridică o serie de probleme specifice și reale: suprasolicitarea infrastructurilor urbane, inclusiv a celei de circulații, riscul de blocare a accesului liber la salba de lacuri și la vegetația malurilor, lipsa dotărilor publice și a serviciilor în zonă, dar și presiunea imobiliară care amenință caracterul cartierelor vecine, cu precădere în parcelarea Bazilescu, monument istoric. Pentru a fi corect implementate, PUZ-urile pentru cartiere noi au nevoie (1) de formularea şi comunicarea transparentă a unei viziuni cu obiective strategice şi (2) de monitorizare, printr-un comitet civic și profesional (steering commitee) alcătuit din membri ai societății civile și ai asociațiilor profesionale.

 

  1. Concursul public de idei şi soluţii trebuie promovat ca modalitate transparentă şi democratică de identificare şi explorare a temelor urbane cu potenţial. Spaţiul public este prin excelenţă locul de întâlnire şi dialog între locuitori, arhitecţi şi administraţie. Amenajarea unor spaţii publice cu puternică identitate istorică, precum Parcul Romniceanu, nu se poate face unilateral, de către primărie, şi aborda ca o problemă tehnică. Concursul de soluţii este singurul în măsură să pună problema din mai multe unghiuri, acordând toată atenţia cuvenită unui demers complex, cu semnificaţie culturală. Astfel, tema fundamentată prin studiu istoric şi prin participarea comunităţii locale – în cazul Romniceanu extrem de energică şi articulată – are şanse reale să genereze, din partea specialiştilor, soluţii pentru creşterea valorii arhitecturale a zonei şi implicit a calităţii vieţii.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Cosmin Pam Matei 4596 Articole
Author

7 Comentarii

  1. o doare-n bustieră pe firica de OARB, fetiţa se gândeşte la votis multis pentru 2019 şi face orice ca să le obţină, pomeni, paranghelii, d’astea…ce urbanism visaţi, bă nebunilor, sau poate vă credeţi la Paris…

  2. Firea e primar de mahala, precum Vanghelie, ce lagatura mai vreti cu „principiile urbanistice”… Penru ea este de-ajuns concursul cu premii „cel mai frumos balcon”.

  3. Daca le da niste bani gravidelor de la OARB, le fidelizeaza?

  4. Cat timp nu-si fac treaba sau o fac prost, arhitectii sa taca din gura. Nu au a da sfaturi altora. Arhitectii au facut planurile urbanistice, nu primarii. Si tot arhitectii au dat aprobarile pentru constructii. Rezultatul? Un dezastru arhitectonic in Bucuresti. Nici macar nu pretindeam incadrarea arhitectonica a noii constructii in specificul zonei, cum se face in tarile civilizate. Dar la noi s-a sfidat si bunul simt: avem blocuri inalte construite in zone de case, blocuri lipite de case, constructii care ocupa 100% terenul, care intra cu un colt in drumul public, constructii in parcuri, trotuare de juma de metru etc. O mizerie! Asta au produs arhitectii! Cetatenii orasului judeca dupa fapte, nu dupa vorbe.

    • Un comentariu pertinent!
      Nimeni nu-si face treaba lui dar are pretentia ca altii sa si-o faca.
      Arhitectii si-au batut joc de Bucuresti cand ei ar fi trebuit sa reziste in fata spagilor si sa apere arhitectura orasului.
      Si cu sufletul in rai si cu spaga in buzunare nu se poate.

    • Primarii numesc arhitectul sef si comisiile care dau avize. Ii numesc in asa fel incat sa dea avizele de care au ei nevoie. Daca nu dau avizele, sunt schimbati „prin concurs” cu unii mai obedienti. Primaria corupta angajeaza arhitecti corupti.

  5. Pentru evitarea aglomerarii zonelor de centru si invecinate ale oraselor, primariile ar trebui sa investeasca in construirea de retele de canalizare, apa, gaze, electricitate la periferii si dincolo de ele. Zonele centrale si apropiate sunt la mare cautare, deci ajung aglomerate cu constructii, pentru ca firmele care construiesc vor profit maxim si nu vor sa cheltuiasca pt drumuri de acces si retele de utilitati.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.