N-a ajuns coada manifestaţiei la Universitate că tremurul pantalonilor din Piaţa Victoriei şi de la Senat a sunat ca bătutul pietrei pe un acoperiş de tablă. Luni dimineaţa, când era clar pentru toată suflarea din România că lucrurile se apropie de buza stabilităţii politice, Victor Ponta şi Crin Antonescu au întors-o ca la Ploieşti. Majoritatea zdrobitoare din Parlament, aflată sub controlul celor doi logofeţi, s-a cutremurat ca un castel de brânză dulce. Şi totul a alunecat pe fundul unei oale nespălate, mânjită cu locurile comune ale politicii româneşti. Bâlbă, teamă, aroganţă, cârpeală, improvizaţie, glumiţe şi hăhăială. Situaţia dramatică a devenit în acelaşi timp ridicolă. La o conferinţă de presă improvizată, Victor Ponta ridica prosteşte din umeri, zicând, ce să facem, respingem proiectul în Parlament, în vreme ce alături de el, la un metru, cel mult doi, zgonul de Zgonea vorbea despre deplasarea parlamentarilor la Roşia Montană şi despre ascultarea ambelor părţi pentru a pregăti un raport echilibrat, cinstit şi corect. Mai departe, la alte zeci de metri, Crin Antonescu vorbea şi el despre retragerea proiectului deşi acesta trebuie să meargă mai departe pentru a cădea la vot. Sau cazul să ajungă în ancheta unei comisii parlamentare. Care comisie, cine credeţi că se înghesuie să o conducă? Nimeni altul decât Viorel Hrebenciuc, cel care a mai clarificat şi alte afaceri încurcate cum ar fi Rafo Oneşti, Marriott Hotel şi chiar echipa Steaua împreună cu terenurile lui Gigi Becali din Pipera.
Demonstraţiile împotriva proiectului de la Roşia Montană ne-au indicat ce resurse uriaşe de spirit civic mai are România. Tot demonstraţiile (care continuă) au mai arătat şi cât de oloagă şi de cumpărată este presa din ţara noastră. Şi ce exemplare de non-caractere s-au pripăşit într-ale scrisului, derapând apoi şi prin bălăriile de pe televiziuni. Unul dintre acestea, bine plătit de cei de la Gold Corporation, e drept, pe ultima sută de metri a acestui nou calup de propagandă, s-a aruncat în valurile de sprijin, spunând că şi penicilina are niscaiva cianuri. Şi cu toate acestea este destul de bună şi de folositoare. Omul se numeşte Val Vâlcu şi joacă rolul de locotenent al lui Bogdan Chirieac la DCNews.
Contestarea proiectului de la Roşia Montană s-a rostogolit însă ca un bolovan şi peste guvernul Ponta. Şi ne-a obligat să pricepem ce putere şi ce curaj de mămăligă are acest USL, în ciuda procentelor copleşitoare din Parlament. Dar cel mai rău au ieşit bieţii ”lideri”. Adică Victor Ponta şi Crin Antonescu. Eu aş zice că şi Daniel Constantin, care, sărac în materie de idei, s-a grăbit să trimită o echipă de parlamentari la Roşia Montană, unde s-au făcut de râs şi cu largul concurs al Antenei 3.
Victor Ponta a pierdut în acest dosar cel puţin o treaptă de credibilitate. S-a aruncat în el cu prea multă lejeritate, convins fiind că îl rezolvă uşor. Trimite proiectul de lege la Parlament iar armata de votanţi va ridica mâinile pentru legalizarea şmecheriei sau împotriva ei şi o va respinge. În ambele cazuri, el, mai descurcăreţ decât toţi, ar fi câştigat oricum. Cel puţin în imaginaţia sa, căci prim-ministrul României, necopt şi lipsit de orice fel de îndoieli, nu şi-a imaginat că ţara ar putea fi altceva decât adunătura de parlamentari pe care o domină. Lejeritatea cu care prim-ministrul a abordat, inclusiv luni la amiază, acest scandal ne arată că omul se poticneşte şi că a intrat la mare încurcătură. Şi că nu este atât de abil politician pe cât se crede şi nici pe cât îl cred adepţii săi. Dimpotrivă, în momemtele de criză, improvizează şi greşeşte copilăreşte. Cum să faci greşeala cu trimiterea proiectului de lege la Parlament şi apoi să declari că vei vota împotrivă? Cum să te retragi cu coada între picioare din acest demers după ce lumea a ieşit în stradă, fără să ai curajul să întâlneşti marea de demonstranţi şi să le explici intenţia? Cum să ridici cu seninătate din umeri şi să zici, vom plăti, noi toţi la un loc, de parcă şpaga am fi luat-o cu toţii? Ca prin minune, Victor Ponta şi Crin Antonescu nu şi-au mai adus aminte de abuzurile şi ilegalităţile comise până în acest moment de cei care au semnat contractul iniţial, anexele, addendum-urile şi celelalte contracte privind diverse perimetre de resurse petroliere sau de minereuri. Dacă Victor Ponta ar fi avut putere şi ar fi fost curat, ne-ar fi anunţat că va cere investigarea tuturor celor de la MINVEST Deva care au pus la dispoziţie hărţile zăcămintelor şi au semnat diverse acte, şi până la Radu Berceanu, sub umbrela căruia s-a derulat toată tărăşenia lui Steinmetz şi Frank Timiş (în care, la un moment dat, Elan Schwartzenberg era un fel de intermediar). Şi ar fi promis că face demersuri, inclusiv comisii rogatorii pentru a afla pe numele cui sunt procentele din concesiunea zăcământului de la Certej, procente deţinute de o firmă înregistrată în paradisuri fiscale. Şi cui aparţin cele 20 de procente din Roşia Montană. Şi ne-ar mai fi promis că va cere inclusiv cercetări în legătură cu banii restituiţi din Fondul Proprietatea şi jucaţi pe bursa din Canada de un celebru deţinător de drepturi litigioase. Nimic din toate acestea n-a apărut în declaraţia lui Victor Ponta, ea încheindu-se cu un sec, merci, paaa! Un soi de ”merci, popor, sictir că m-aţi ales!”.
Trimiterea scurtă la Traian Băsescu, principalul susţinător şi avocat al acestei uriaşe afaceri făcute din corupţie şi sforărie, a fost anemică, semănând mai degrabă cu o scamă culeasă de pe reverele preşedintelui României decât cu o acuză în toată puterea cuvântului.
Victor Ponta şi Crin Antonescu (pe zi ce trece mai al doilea în USL!) s-au speriat de protestele începute în Piaţa Universităţii. De mirare că nu au dat vina pe Rovana Plumb şi Daniel Barbu, cu al său Radu Boroianu, alt mare susţinător (cu misiune politică!) a proiectului de la Roşia Montană. Mai nou, Roşia Montană Gold Corporation a devenit un soi de firmă de sprijin al acestor politicieni de paie, luaţi cu fulgi cu tot în găleata susţinătorilor.
Roşia Montană devine un alt Oltchim şi un alt CFR Marfă. Şi nimeni nu ştie încotro ne ducem! Cu Băsescu, Antonescu şi Ponta, ţara noastră merge în toate părţile.
