Între 16 iunie şi 9 iulie se desfăşoară, la Marsilia, a şaisprezecea ediţie a „Festivalului Dansului şi artelor multiple”.
Tema centrală a reprezentaţiilor din acest an este cultura afro-americană, pentru că, spun organizatorii, „Africa este oarecum continentul tuturor suferinţelor, dar şi cel al tuturor bucuriilor. Istoria lui este agitată, complexă, variată. Oamenii lui sunt calzi şi cunosc gustul comunicării şi al dăruirii. Tot atâtea caracteristici care au influenţat creaţiile artiştilor contemporani”.
Festivalul s-a deschis aseară cu „Revelaţii”, coregrafie a afro-americanului Alvin Ailey. Directoarea evenimentului, Apolline Quintrand, a explicat motivul alegerii acestui spectacol pentru prima seară: „Deschiderea cu «Revelaţiile» lui Alvin Aileyeste un simbol, în sensul că această piesă mitică, dansată pe fondul muzicii negro spirituals, trimite la America câmpurilor de bumbac care, de la sfârşitul sclaviei la recunoaşterea drepturilor civice, a reuşit să facă să triumfe respectul pentru minorităţi”. Stilul artistic al coregrafului american combină dansul modern cu tradiţiile africane şi jazzul comediilor muzicale cu dansul classic. „Revelaţii” este marcat de sincretismul dansurilor afro-americane şi a celor contemporane. Este o piesă care încearcă să „ajungă la umanitatea ce se află în fiecare dintre noi”.
Programul festivalului cuprinde artişti internaţionali şi locali de primă mână. Nicole şi Norbert Corsino propun în „Mues” surprind prin arta şi instalaţiile lor, în care explorează posibilităţile multimedia, dansurile latino vor ocupa o bună parte a reprezentaţiilor, mai ales cu „Dolores”, care aduce pe scenă samba, forro, mambo, salsa, combinate cu rock, Daniel Lévaille abordează tema libertăţii mişcării şi a nudităţii, în „Amour, Acide et Noix”, problema femeii africane şi a istoriei ei transpare în reprezentaţiile Companiei Alvin Ailey şi în „On t’appelle Vénus”.
Chantal Loial, On t’apelle Venus
De altfel, de la crearea sa în 1996, Festivalul de la Marsilia a dovedit capacitatea de reflecţie asupra lumii prin stabilirea unor conexiuni inedite între arte, între trecut şi viitor. Cu atât mai mult o face la această ediţie, care doreşte să transforme cu adevărat oraşul, pe care Léopold Sédar Senghor îl numea „Polis universal şi metis”, şi care va deveni în curând „Capitală Europeană a Culturii”, într-un punct de întâlnire a artelor moderne, inovatoare cu toleranţa.
Festivalul se desfăşoară şi în spaţii atipice, cum ar fi sala de sport „Vallier”, care îşi relevă, graţie scenografiei ingenioase semnate de Frédéric Casanova, frumuseţea arhitecturii ei din lemn, metal şi sticlă, concepută de André Stern. Spaţiile interioare au fost transformate pentru a putea găzdui instalaţii şi filme, dar şi întâlnirile publicului cu artiştii.
Astăzi şi mâine, Compania „Alvin Ailey II” oferă publicului „Highlights” „Splendid Isolation II”, „The Hunt”, „Shards”, şi „The Corner”. Marele coregraf a luptat de-a lungul întregii sale vieţi împotriva oricăror forme de segregare. Urmaşii săi, tineri dansatori uimitori, asigură astăzi transmiterea repertoriului său mitic.
„Highlights”, format din secvenţe din opere create de el între 1958 şi 1983, relevă dimensiunile şi evoluţia paletei pline de căldură, caracterizate printr-o tehnică precisă, a coregrafului dispărut îm 1989. „Splendid Isolation II” este un solo interpretat pe muzică medievală, iar baletul „The Hunt” explorează relaţiile între sport şi ritualurile tribale, pe muzica „Tobelor din Bronx”.
„Shards”, piesă abstractă, complexă, combină pasiunea şi formalismul. „The Corner” este un omagiu adus forţei creatoare a străzii.
Compania „N+N Corsino” propune, în „Mues” într-o instalaţie scenică compusă din cinci ecrane, un dans al nudurilor de o extremă senzualitate, cu adevărate „şocuri estetice şi poetice, cu o mişcare de o libertate fascinantă”, după părerea criticilor. Nicole şi Norbert Corsino, cunoscuţi drept coregrafi ai imaginii şi mişcării, folosesc multe mijloace multimedia, dând dansului un efect de puzzle.
Nearly 90, al Companiei Merce Cunningham
Ultima creaţie a lui Merce Cunningham, coregraful dispărut în iulie 2009, „Nearly 90²”, este şi cea mai sculpturală. 13 dansatori sunt prinşi într-o succesiune fluidă de mişcări ce se desfăşoară pe traiectorii lineare clare, configurând noi stări ale corpului. De la un capăt la altul al piesei, dansatorii, bărbaţi şi femei, se observă şi se apropie, se sprijină unii pe ceilalţi în surprinzătoare duete calme şi voluptuoase, înainte de a fi prinşi în vârtejul unui dans din ce în ce mai viu, pe măsură ce lumina se intensifică până la a ajunge orbitoare în final.
Ravel şi ritmurile latino-amercane
Akram Khan, Vertical Road
„Vertical Road” este creaţia unui alt coregraf excepţional, Akram Khan. Şapte dansatori parcurg un drum trasat ca într-o spirală care îi conduce de la uman la bolta cerească. Inspirată de prezenţa îngerilor în diferitele legende, compoziţia, care reuneşte dansatori veniţi de pe continente diferite, întrupează mai multe viziuni cosmogonice. Pentru coregraful britanic originar din Bangladesh, trupurile umane devin un vector al comunicării, al memoriei culturale şi al poveştilor personale în acelaşi timp.
Compania de dans „Mimulus”, a brazilianului Jomar Mesquita, evoluează în ritmuri latino-americane cu un stil nervos şi dinamic, combinând tehnicile clasice cu cele contemporane, pentru a „scrie o poveste voluptuoasă în „Dolores”. Estetica este pop, amintind în acelaşi timp de cineastul Pedro Almodovar. Bărbaţi foarte macho şi femei provocatoare desfăşoară o întreagă strategie a seducţiei. O coregrafie la limita bunului şi prostului gust, după aprecierea specialiştilor, în care frumosul şi urâtul, eleganţa kitschului, comedia şi tragedia se întretaie.
Jomar Maesquita, Dolores
Un tânăr coregraf de numai 26 de ani, din Malaga, Rocío Molina, a imaginat un spectacol, „Oro Viejo”, ce vorbeşte despre curgerea timpului. Senzuală şi elegantă, inspirată din creaţiile flamenco de la începutul secolului al XX-lea, reprezentaţia combină cabaretul, dansul, video-ul şi muzica într-o succesiune de istorii intime, „spuse” prin solouri, duete sau triouri dansate şi cântate cu parteneri muzicieni.
Un solo voluptuos al coregrafei şi dansatoarei din Guadalupe, Chantal Loïal, se inspiră din legenda lui Venus hontentotă, sclavă sud-africană care, din 1810 până în 1815, a trăit infernul târgurilor europene, expusă privirilor oamenilor ca un animal exotic. Dansul, misterios şi senzual, este un omagiu adus femeii africane.
La 10 ani după ce au studiat cu Anne Teresa De Keersmaeker, sud-africanii Gregory Maqoma şi Shanell Winlock şi belgianul de origine marocană Sidi Larbi Cherkaoui au adus la Marsilia o creaţie comună, „Southern Comfort”. Concepută în 2001 de Gregory Maqoma pentru Shanell Winlock, coregrafia tratează cu umor raporturile, uneori stereotipe, dintre sexe. „Bound” de Sidi Larbi Cherkaoui prelungeşte interogaţia aplecându-se asupra naturii relaţiei, a motivelor întâlnirii şi despărţirii. Gregory Maqoma şi Shanell Winlock dansează pe muzica scrisă şi interpretată de violoncelistul Stefan Knapik, percuţionistul Manjunath B.C. şi Soumik Datta (sarod).
Maqoma şi Sidi Larbi Cgerkaoui, Southern Comfort
Pe obsedantul „Bolero” al lui Ravel, coregraful Olivier Dubois şi-a conceput spectacolul „Révolution”, în care dansatoarele evoluează în jurul barei de dans verticale. Olivier Dubois propune un manifest politic şi senzual: „Mersul pare să fi apărut acum o mie de ani şi va dispărea, poate, peste altă mie de ani. Am vrut să creez impresia că dacă mişcarea se opreşte, totul se opreşte”, explica Dubois.
Să mai amintim creaţia „Amour, acide et noix” a lui Daniel Léveillé, din Québec, cunoscut pentru capacitatea sa de a căuta extremele, un cvartet prezentat pentru prima dată la Marsilia, pe muzică rock, combinată cu Vivaldi. Un dans expresionist al trupurilor nude.
Cu coregrafi şi companii de primă mărime ale dansului contemporan, cu provocări vizuale şi conceptuale, Festivalul de la Marsilia pare să fi dorit crearea unei imagini de ansamblu a creaţiei actuale, oferind, timp de patru săptămâni, spectacole, multe dintre ele, probabil, adevărate regaluri estetice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.