Toate documentele şi informaţiile de mai jos, oricît de incredibile vi se par, sînt exclusiv oficiale! În România există acum 57 de Universităţi care au împreună 232 de Şcoli doctorale, în care sînt 448 de domenii de studii! Drept urmare, numai în luna februarie 2016, prin Ordinul 3209/23.02.2016 al Ministrului Educaţiei, au fost atribuite 804 titluri de „doctor”!
Dar, această cifră uriaşă de TITLURI ŞTIINŢIFICE nu reprezintă decît un 20% din media ultimilor ani, cînd se făceau pe bandă rulantă peste 4.200 de doctori anual! După ce PLAGIATUL a devenit o problemă naţională, fiind demascate cazurile unor doctorate obţinute de oameni politici la cel mai înalt nivel, se pare că s-a mai stins dorinţa unora de a obţine fără merit acest titlu ştiinţific, de teama de a nu se face de rîs.
Datele statistice oficiale arată o discrepanţă uriaşă între numărul de „doctori” şi atenţia acordată cercetării ştiinţifice de la noi, dar se pare că acest „titlu ştiinţific” s-a transformat într-o floare la butoniera unora care vor să-şi împopoţoneze cărţile de vizită sau pentru a-şi justifica pretenţiile de parvenire în mediul academic.
Noi am analizat datele comunicate de Ministerul Învăţămîntului din 2009 încoace, iar rezultatele sînt de-a dreptul spectaculoase, căci arată o apetenţă incredibilă a românilor pentru nişte „lucrări ştiinţifice” care zac apoi în arhivele universităţilor, nemaifiind de folos nimănui. Cei care, totuşi, decid să-şi publice tezele de doctorat o fac doar pentru a înlocui banala carte de vizită cu o broşură pe care să acorde autografe prietenilor!
Iată cum arată statistica ultimilor ani în ceea ce priveşte numărul de doctorate validate de Ministerul Învăţămîntului prin CNATDCU:
– în 2009 au fost acordate 4.606 titluri de doctor prin 5 Ordine de Ministru (OM 3030/13.01.2009, OM 3658/10.04.2009, OM 4698/14.08.2009, OM5905/12.11.2009, OM6026/27.11.2009)
– în 2010 au fost acordate 4.153 titluri de doctor prin 4 Ordine de Ministru (OM 3492/23.03.2010, OM 4226/15.06.2010, OM 4542/28.07.2010, OM5729/24.11.2010)
– în 2011 au fost acordate 4.840 titluri de doctor prin 4 Ordine de Ministru (OM 5223/29.08.2011, OM 4387/06.06.2011, OM 6468/07.12.2011, OM 6697/21.12.2011 unde este şi doctoratul Codruţei Kovesi, dar nu poate fi accesat!)
– în anul 2012 au fost acordate 6060 titluri de doctor prin 6 Ordine de Ministru (OM 3639/27.03.2012, OM5743/12.09.2012 modificat prin OM 5927/2.10.2012, OM 3818/26.04.2012, OM6149/07.11.2012, OM 6237/14.11.2012, OM 6508/19.12.2012)
– în anul 2013 au fost acordate 2013 titluri de doctor prin 5 Ordine de Ministru (OM 3137/06.02.2013, OM 3250MD/20.02.2013 modificat de OM 3381/14.03.2013, OM 3930/20.06.2013, OM 4360/30.07.2013, OM 5581MD/3.12.2013 care nu se poate accesa)
– în 2014 au fost acordate 3.799 titluri de doctor prin 6 Ordine de Ministru (OM 20/21.04.2014, OM 165/07.04.2014, OM 377/15.07.2014, OM 441/18.08.2014, OM 634/11.11.2014, OM694/10.12.2014)
– în 2015 au fost acordate 4.406 titluri de doctor prin 6 Ordine de Ministru (OM 3181/06.02.2015, OM 3869/19.05.2015, OM 4189/05.06.2015, OM 4643/30.07.2015, OM 5304/25.09.2015, OM 5954/07.12.2015.
Aşadar, numai în perioada 2009-2015, Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului a validat prin CNATDCU un număr de 29.877 titluri ştiinţifice de doctor (la care se adaugă cele din OM 5581MD/3.12.2013 care nu se poate accesa), realizînd o medie anuală de 4.268,14 titluri!
Cercetarea noastră scoate la iveală şi un record absolut, realizat de Universitatea Bucureşti în 2012 cînd a acordat printr-un singur Ordin de Ministru (6508/19.12.2012) 303 titluri de doctor! Rector al Universităţii Bucureşti era la acea dată chiar Mircea Dumitru, actualul Ministru al Învăţămîntului, cel care vrea să pară adversarul cel mai de temut al plagiatorilor în tezele de doctorat! În acel an, Universitatea Bucureşti a acordat 813 titluri ştiinţifice de doctor!
Este de neimaginat ca rectorul Mircea Dumitru să nu-şi fi pus încă de atunci întrebarea dacă este normal ca numai Universitatea Bucureşti să acorde doar într-un an 813 titluri de doctor şi să nu-şi dea seama că este imposibil ca o singură Universitate să valideze un număr atît de mare de cercetări ştiinţifice şi, implicit, un număr atît de mare de savanţi! Iată cum arată lista-record:
Această statistică oficială cutremurătoare arată fără putinţă de tăgadă că mediul universitar s-a transformat într-o adevărată FABRICĂ DE DOCTORI care scoate pe bandă rulantă savanţi! Ulterior, cei mai mulţi dintre „doctori” îşi folosesc titlurile doar pentru a urca în ierarhia academică sau pentru a se legitima în structurile politice ca mari cercetători, deşi aproape nici unul dintre „doctori” nu-şi mai publică tezele de doctorat, ca dovadă că nici ei nu cred în valoarea ştiinţifică a acestora!
Există chiar un „REGULAMENT privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat”, elaborat chiar de Universitatea Bucureşti, în care se precizează la articolul 19, al. 1 că doctoratul se organizează pe baza unui Contract încheiat între DOCTORAND, CONDUCĂTORUL DE DOCTORAT, DIRECTORUL ŞCOLII DOCTORALE ŞI RECTOR:
Cu alte cuvinte, ceea ce ar trebui să-i responsabilizeze pe cei nominalizaţi se transformă într-o complicitate atunci cînd teza de doctorat se dovedeşte a fi un plagiat, căci, dacă universităţile ar trebui să decidă asupra retragerii titlului de doctor al unui plagiator, cei nominalizaţi mai sus la încheierea Contractului ar trebui să se acuze chiar pe ei!
Scandalul acesta imens al plagiatorilor ar trebui să reprezinte un moment zero care să salveze imaginea mediului universitar. Primul pas în acest sens ar fi decizia ca toate tezele de doctorat să fie publicate pe site-urile universităţilor unde au fost susţinute, astfel încît ele să poată fi consultate de oricine! În mod cert, amatorii de titluri de doctor ar avea o mare reţinere atunci cînd vor să devină „doctori” dacă vor constata că nu au calităţile unui cercetător ştiinţific.
P.S. 1. Am auzit din nou (Bogdan Comaroni, la Realitatea TV) aberaţia conform căreia legea prevede că într-o teză de doctorat este permis plagiatul în procent de 30-40% ! Mai spunem o dată: PLAGIATUL NU ESTE PERMIS NICI MĂCAR ÎNTR-O FRAZĂ! Ceea ce este limitată este preluarea PRIN CITAT a unor pasaje, respectîndu-se cu stricteţe regulile (ghilimele, indicarea sursei etc), acestea fiind permise în procent de 30%, nicidecum plagiatul!
2. Observăm că în ultimele zile sînt puşi la zid Sebastian Ghiţă şi Traian Băsescu pentru că aduc informaţii despre „spălarea” Laurei Codruţa Kövesi, ca şi cum nu ei ar fi, în calitate de foşti apropiaţi ai şefei DNA, cei care ştiu foarte multe lucruri despre felul în care s-a luat decizia din 2012. Nu este decît o nouă manipulare, prin care se încearcă minimalizarea acestui scandal. În acest sens, cei doi trebuie lăsaţi să spună ce ştiu, fără a fi determinaţi, prin tot felul de presiuni, să renunţe la dezvăluirile lor. Corul din spatele Codruţei Kövesi devine în aceste zile din ce în ce mai numeros, iar acest lucru este o nouă dovadă că şi acum se încearcă o nouă „spălare” a Codruţei Kövesi de păcatul plagiatului prin cozile sale de topor! În acest sens, îmi permit un sfat pentru colegii din presă: nu vreţi voi s-o lăsaţi pe Laura Codruţa Kövesi să se apere singură şi să răspundă acuzaţiilor ce i se aduc? Ştie ea mai bine decît voi dacă a fost în vie cu Sebastian Ghiţă, dacă a cerut „prietenilor” s-o spele prin fals sau dacă ea este cucuveaua mov!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.