Nici nu s-au stins bine ecourile megaconcertelor în aer liber, cât şi după excepţionalul recital al lui Nicola Piovani, de la Bucureşti, conceput ca un periplu printre cele mai cunoscute şi mai îndrăgite piese realizate de compozitorul italian, câştigător al Premiului Oscar pentru muzică de film şi realizator de coloane sonore pentru 130 de producţii cinematografice, printre care „Viaţa e frumoasă” de Roberto Benigni, „În numele tatălui”, al regizorului Marco Belocchio, „Ginger şi Fred” al lui Federico Fellini, „Dolce far niente” de Nae Caranfil, recompensat cu nenumărate premii, iar toamna muzicală se arată deosebit de bogată.
Cavalerii Felinarelor Târzii
Inegalabilul menestrel Tudor Gheorghe va dărui publicului, pe 12 octombrie, un regal muzical, intitulat „Cavalerii Felinarelor Târzii”, ce va cuprinde cele mai frumoase melodii din repertoriul a două legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc şi Jean Moscopol. Apreciatul actor Tudor Gheorghe a reuşit încă de la primul său recital cu „Menestrel la curţile dorului” (1969), pe versurile poeţilor Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi Ion Barbu, să vrăjească inimile publicului. Au urmat al doilea recital cu „Şapte balade”, numeroase spectacole de muzică şi poezie, „Pe-un franc poet”, „Anotimpurile poeziei româneşti”, maratonul „Săptămâna risipitorului de frumuseţi”, compus din şapte concerte simfonice, „Primăvara”, „Vara”, „Toamna”, „Iarna”, „Diligenţa cu păpuşi”, „Petrecere cu taraf”, „În căutarea dorului pierdut”, bucurându-se de un răsunător succes. În noiembrie 2006, artistul a ieşit la rampă în premieră cu „Calvarul unei inime pribegi”, cântece din anii ’30, interpretate de artişti de odinioară, precum Cristian Vasile şi Jean Moscopol, continuând cu „Parfumul nebunelor dorinţi”. În „La margine de imperii”, Tudor Gheorghe interpretează muzică mai puţin cunoscută, culeasă şi prelucrată, conţinând 530 de partituri muzicale şi versuri culese din Bucovina între anii 1902 şi 1916. Marin Sorescu scria despre el: „De fiecare dată când îl ascult – şi asta se întâmplă des -, Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară şi cultă – poate mişca munţii. (…) Problema mea, inhalând prin toţi porii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admiraţie şi mândrie că poate exista acest fenomen”.
Fiu al unui apreciat violonist şi ţambalagiu, Zavaidoc (pe numele său adevărat Marin Teodorescu) a fost apreciat pentru talentul şi virtuozitatea sa artistică chiar de George Enescu, alături de care a susţinut în timpul Primului Război Mondial spectacole muzicale, menite să ridice moralul soldaţilor şi ofiţerilor români. El a rămas, alături de Barbu Lăutarul, Grigoraş Dinicu, Fănică Luca, Fărâmiţă Lambru, Ionel Budişteanu, unul dintre cei mai vestiţi lăutari, multe dintre cântecele sale devenind adevărate şlagăre ale muzicii populare. Jean Moscopol, cel care a vrăjit nu numai inimile românilor, dar şi pe ale francezilor şi ale americanilor, ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine limbile franceză, italiană, engleză, germană şi greacă. S-a dedicat muzicii după studii de aeronautică, devenind un cantautor „avant la lettre”. A înregistrat peste 300 de melodii pentru gramofon, iar în 1932, la Berlin, unde a luat lecţii de canto cu profesorul Korst, a înregistrat discuri împreună cu orchestre celebre. Pe lângă cântece de dragoste sau romanţe, cum ar fi „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”, a prelucrat vechi melodii româneşti. Tudor Gheorghe, acompaniat de orchestra Arkadia, sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu, reuşeşte să transporte publicul în atmosfera Bucureştiului de altădată, prin acordurile melodiilor lui Zavaidoc şi Jean Moscopol.
Cesaria Evora, Diva desculţă
Celebra cântăreaţă din Insulele Capului Verde, atât de iubită de publicul din ţara noastră, revine pentru a cincea oară în România, cu prilejul promovării albumului „Nha Sentimento”, ce cuprinde 14 piese emoţionante, cu teme profunde, în care bucuria de a trăi învinge tristeţea şi regretul. Este supranumită „Diva desculţă”, apărând pe scenă doar în picioarele goale, în semn de solidaritate cu femeile şi copiii săraci din ţara sa, despre ale căror suferinţe cântă. La 20 de ani, Cesaria se îndrăgosteşte de Eduardo, un marinar muzician din Capul Verde, care o introduce în lumea stilurilor muzicale tradiţionale, coladeiras şi mornas – cântece melancolice, de tristeţe şi dor. Tot Eduardo o ajută să fie difuzată pe postul de radio local, Radio Mindela. Evora începe să cânte în localuri şi hoteluri, îşi perfecţionează vocea şi devine „Regina Mornas” în Capul Verde, dar rămâne relativ necunoscută la nivel internaţional. Cesaria Evora devine cea mai cunoscută cântăreaţă de „morna”, un blues specific Insulelor Capului Verde. La 47 de ani cunoaşte cu adevărat succesul datorită albumului „La Diva Aux Pieds Nuds”. A urmat „Mar Azul” (1991), cu ecouri foarte bune în presă, dar marele succes vine odată cu albumul „Miss Perfumado” (1992), discul care, la 51 de ani, i-a adus primul hit – „Sodade” – şi statutul de star internaţional. Termenul portughez „saudade”, caracteristic muzicii din Capul Verde, este asemănător „dorului” românesc, foarte greu de tradus, cuprinzând o varietate de emoţii – dor de casă, nostalgie, melancolie, tristeţe, regret. Discografia ei cuprinde „Distino Di Belita” (1990), „Cesária” (1995), „Cabo Verde” (1997), „Cafe Atlantico” (1999), „Sao Vicente di Longe” (2001), „Anthologie” (2002), „Rogamar” (2006) şi „Nha Sentimento” (2009).
Ca să ne arate că este mai bine ca oricând, după accidentul suferit în luna mai, când trebuia să vină la Bucureşti, Cesaria Evora va susţine în ţara noastră două concerte: primul în Braşov, la Sala Sporturilor, în data de 15 octombrie, iar cel de-al doilea în Bucureşti, la Sala Palatului, la 18 octombrie.
Puterea dragostei lui Jennifer Rush
Jennifer Rush, care a încântat timp de aproape 30 de ani iubitorii de muzică din întreaga lume, s-a născut la New York, pe 28 septembrie 1960, sub numele de Heidi Stern. În copilărie a luat lecţii de canto şi a studiat muzica clasică. Lansarea ei a venit odată cu anii ’80, când a înregistrat împreună cu Elton John piesa „Flames of Paradise”. Câţiva ani mai târziu ea a lansat albumul „Jennifer Rush”, care i-a adus un succes nebănuit. Single-ul „The Power of Love” a ajuns pe prima poziţie în topurile multor ţări ale lumii, beneficiind şi de numeroase remixuri, însăşi Celine Dion realizând un cover după acest hit internaţional. Piesa a fost desemnată în „Cartea Recordurilor” ca fiind „cel mai bine vândută melodie a unei artiste solo din istoria muzicii pop britanice”. Recordul a fost doborât abia 7 ani mai târziu, în 1992, de piesa „I Will Always Love You”, a lui Whitney Houston.
În 1987 artista a lansat albumul „Heart Over Mind”, urmând ca la numai un an mai târziu să apară încă un disc – „Passion”. Pentru acest album, artista a colaborat cu nume valoroase a industriei muzicale, cum ar fi Michael Bolton, Richie Sambora – chitaristul lui Bon Jovi. Jennifer Rush are la activ şi featuringuri cu Michael Bolton, Placido Domingo şi Brian May – chitaristul de la Queen, cel care avea să apară mai târziu într-un top al celor mai buni 100 de chitarişti ai tuturor timpurilor, realizat de revista „Rolling Stone”. Jennifer Rush a adunat, de-a lungul carierei, peste 50 de discuri de aur şi două albume duble-platinum şi a semnat peste 13 albume, printre care şi „Now Is The Hour”, lansat anul acesta, pe 5 martie. Albumul conţine 15 piese ai căror compozitori sunt nume mai mult decât sonore, ca Alex James, Natasha Bedingfield, Alan Ross şi alţii. Au fost catalogate ca fiind foarte reuşite piesele „Windows”, „Down On My Knees” şi „Betcha Never”, la a cărei compoziţie a participat Natasha Bedingfield şi care este o combinaţie inspirată de pop cu dance. Nu pierdeţi concertul de la Sala Palatului din 17 octombrie!
Japonezul şi tobele magice
Cel mai bun solist de taiko din lume va susţine două concerte extraordinare, împreună cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta maestrului Horia Andreescu, pe 20 octombrie, ora 19.00, la Sala Palatului, şi pe 23 octombrie, la Sala Thalia din Sibiu.
Eitetsu Hayashi este o legendă vie în Japonia, fiind considerat artistul care a revoluţionat modul de interpretare la acest instrument. Taiko este un stil specific de percuţie renumit pentru sonorităţile sale înălţătoare. Hayashi s-a născut în Hiroshima, în 1952, şi a crescut într-un templu budist, ascultând zilnic sutrele recitate de tatăl său. La 19 ani cânta la tobe într-o trupă de factură vestică, iar în 1972 a înfiinţat legendarul grup de taiko „Sado-Ondekoza” şi „The Demon Drummers of Japan”.
Eitetsu Hayashi, un important deschizător de drumuri atât pentru măiestria sa în „Odaiko”, cât şi datorită colaborărilor cu orchestre şi coloanelor sonore compuse pentru filme, va interpreta „Hi-Ten-Yu”, un concert pentru tobă japoneză şi orchestră, o lucrare semnată de compozitorul Isao Matshushita. Titlul compoziţiei, format din trei semne chinezeşti, Hi-Ten-Yu (Zbor – Rai – Joacă), semnifică metaforic zborul către rai pentru joacă între stele. Urmând structura titlului, lucrarea este divizată în trei părţi şi se dezvoltă dintr-un calm general către un dinamism viguros.
Tango Simfonic
Lothar Hensel
Asul bandoneonului Lothar Hensel a studiat acest instrument la Buenos Aires şi Paris, cu muzicieni celebri de tango printre care Juan Jose Mosalini, Dino Saluzzi sau Nestor Marconi. Lucrările sale pentru propriile ansambluri au devenit curând compoziţii pentru orchestre mari. Cronicarul muzical de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung” scria: „Degetele lui aleargă cu pricepere peste tot, în număr uimitor de note ale bandeonului său, uneori cu accente puternice de ritm şi virtuozitate, alteori cu linişte misterioasă, purtând audienţa în fascinanta lume a Americii de Sud”. În prezent este unul dintre cei mai căutaţi solişti de bandoneon din lumea muzicii. Prima sa compoziţie, „Tangomania”, a fost difuzată în direct de Radiodifuziunea Germană, bucurându-se de un succes extraordinar. În urma concertelor cu „Tangomania”, casa de discuri Sony a dorit să producă opera lui Lothar Hensel. CD-ul a fost înregistrat în Berlin cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii, lansat în decembrie 2003 şi nominalizat ca „CD-ul lunii”. Ulterior, a compus o operă de cameră, „Margot H’s Last Tango”, pentru Teatrul Naţional din Mecklemburg. Libretul este un omagiu adus lui Margot Honecker, soţia lui Erich Honecker, bine cunoscut fost lider politic german. Lucrul în echipă cu Ingo Wazserka, care a scris libretul, a beneficiat de o apreciere atât de mare încât o altă lucrare pentru scenă a fost creată la scurt timp: „Das Grosse Welttheater” de Calderon de la Barca. Cea mai mare provocare pentru el a fost însă „Concertul pentru bandoneon”, scris special pentru propria interpretare, unde îmbină în mod armonios elementele tradiţionale de tango cu muzică modernă. Lothar Hensel a colaborat cu orchestre simfonice renumite, printre care Orchestra Filarmonicii din Berlin sau Filarmonica Jenaer şi a interpretat deja celebrul „Concierto para bandoneon” de Astor Piazzolla mai des decât compozitorul însuşi. Presa este întotdeauna fascinată de virtuozitatea sa şi de modul de interpretare expresiv. Acum, alături de noua sa orchestră de tango „Septisimo”, umple de entuziasm publicul de concert clasic, dar şi pe pasionaţii tangoului. Spectatorii, împătimiţi de incitantul tangou, dar şi de bandoneon, sunt invitaţi la Sala Palatului, pe 10 octombrie, la acest minunat concert, pe care vă recomandăm să nu-l pierdeţi.
Festival Verdi
Scenă din Rigoletto de Verdi, la Parma
Lumea muzicală se apropie de marea întâlnire a bicentenarului verdian. Imaginile, cuvintele, locurile în care marele Maestru s-a născut povestesc despre el. Teatrul Reggio din Parma, dar şi pieţele oraşului sunt invadate în toată luna octombrie de muzica geniului verdian, care se dovedeşte în afara spaţiului şi timpului. Pe lângă nenumăratele concerte din Auditorium, cu „Divertimento Ansamble”, grupul italian cel mai longeviv în panorama muzicii contemporane, Ansamblul „Recherche”, care propune o paralelă fascinantă înte Schubert şi Morton Feldman, „Arditti Quartet” şi „MDI Ensemble”, unul dintre cele mai tinere ansambluri italiene, cu un program Franco Donatoni, Lisa Lim şi Emanuele Casale, miercuri 13 octombrie, la ora 20.30, va avea loc finala Concursului Internaţional „Arturo Toscanini”. Dirijori care au câştigat acest concurs au devenit nume de referinţă în lumea muzicii simfonice, precum György Rath, Kazushi Ono, Vincent Barthe, Carlo Rizzi. Candidatul Premiului „Giuseppe Sinopoli”, din această ediţie, va dirija Filarmonica „Arturo Toscanini”. Vor putea fi aplaudate spectacole de operă precum „Vecerniile siciliene”, în regia lui Pier Luigi Pizzi, cu celebrii Leo Nucci, Fabio Armiliato, Daniela Dessi, „Trubadurul”, sub bagheta lui Yuri Temirkanov, în rolul titular Claudio Sgura, alături de Marcelo Alvarez, Norma Fantini şi Marianna Tarasova, în regia lui Lorenzo Mariani, „Traviata”, „Simone Boccanegra”, „Bal mascat”, „Forţa Destinului”, „Otello”, „Falstaff”, „Attila”, în acompaniamentul Orchestrei şi Corului Teatrului Reggio din Parma.
Oraşul muzicii
Cu peste 150 de concerte pe an, îmbrăţişând toate formaţiile şi toate genurile, „Cité de la Musique” a devenit deja un sinonim cu oraşul ideal pentru numeroşii melomani parizieni. Locul a fost parcă desemnat pentru a strânge un program variat, construit în jurul temei „Utopiei”. „Accentus” şi „Ensemble Intercontemporain”, Jordi Savall şi „Hesperion XXI” fac parte din ghizii privilegiaţi ai parcursului pe un pământ necunoscut, unde himerele lui Don Quijote reîntâlnesc cântecele profetice ale Sibyllei. Oraşul muzicii aminteşte totodată şi destinul tumultuos al artei ruseşti sub Lenin şi Stalin. Retrospectiva muzicală a Rusiei sovietice, „Lenin, Stalin şi muzica”, ilustrează trecerea de la visul utopic la coşmarul totalitar. Exotismul şi miraculosul vor locui în acest oraş alături de „Indian” şi „Fairy Queen” de Purcell, invitate de „Les Arts Florissante” şi „New London Consort”.
Radu Lupu
Sala Pleyel, unul dintre locurile cele mai prestigioase ale muzicii din lume, celebrează dubla aniversare a lui Mahler cu „Integrala Simfoniilor”, încredinţate dirijorului Valery Gergiev, care conduce atât Orchestra Marrinski, cât şi London Symphony. La pupitrul Orchestrei Festivalului de la Lucerna, cât şi al Orchestrei Los Angeles Philharmonic, dirijorii Claudio Abbado (care revine după îndelungata sa boală) şi Gustavo Dudamel propun fiecare o viziune proprie a „Simfoniei nr. 9”. Două alte cicluri readuc în atenţie muzica de cameră: unul este consacrat marilor cvintete cu Yuja Wang şi cu soliştii Orchestrei Filarmonice din Berlin. Altul, paginilor lui Fauré, Franck şi Debussy, de către Eric Le Sage. Iubitorii de pian vor fi fericiţi să asculte recitalurile lui Radu Lupu, Maurizio Pollini şi Evgeny Kissin.
Clasic, jazz & more la superlativ
Odată cu debutul stagiunilor muzicale, Radio România Muzical vine cu noi programe dedicate muzicii clasice şi de jazz. Pentru că anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Gustav Mahler, iar în 2011 se vor împlini 100 de ani de la moartea celebrului compozitor austriac, RRM îi dedică o serie de emisiuni: „Gustav Mahler – premoniţie şi destin”, propusă de Ruxandra Arzoiu, dialoguri purtate cu regretatul compozitor Aurel Stroe (difuzate în premieră în 2001), dar şi în contemporaneitate, cu muzicologul Alexandru Leahu. Emisiunea se difuzează duminica, de la ora 16.05, în alternanţă cu prezentarea integrală a lucrărilor mahleriene.
Căutaţi actualitatea şi evenimente noi din lumea muzicală internaţională? Vi se oferă o nouă provocare: „Tema cu… variaţiuni”, o emisiune de Liliana Staicu, difuzată în premieră duminica, de la ora 10.00, şi în reluare joi, de la ora 20.00. Cei care preferă jazzul primesc o oră prin filiera Uniunii Europene de Radio: „Eurojazz” cu Veronica Orha Canelea, duminica, ora 12.00. Interferenţele artistice şi culturale sunt subiectul noii emisiuni „Agora” (sâmbătă, ora 23.00), propunere a dirijorului Camil Marinescu. Transmisiunile în direct sau concerte înregistrate în marile săli ale lumii rămân o constantă pentru emisiunile „Europa muzicală azi” (luni-vineri, 21.00-23.30) şi „Concerte pe mapamond” (sâmbătă şi duminică, 13.20-15.00). Permanentă este şi preocuparea pentru promovarea creaţiei şi a interpretărilor autohtone prin: „Univers muzical românesc” (marţi-vineri, 14.30-15.30) şi „Muzica românească la timpul prezent” (luni-vineri, 0.15-1.00). Dialoguri memorabile, agrementate cu multă muzică, fac subiectul consacratelor „În universul muzicii” (sâmbătă, 16.05-18.00) şi „Poveşti de succes ale muzicii” (duminica, orele 10.30-11.00, în reluare 22.00-22.30). Bineînţeles, nici copiii nu sunt lăsaţi deoparte: „Lecţia micului meloman” începe sâmbăta, de la ora 11.00.
