Mare ghinion pe capul românilor. Nu ajunge un Traian Băsescu la Cotroceni. Au mai rămas pe margine două partide incompatibile. Socialiştii şi liberalii. Ca doctrină, cele două partide sunt ca avionul cu racheta sol-aer. Ca şoarecele cu pisica. Dacă privim în trecutul imediat al celor două partide, ele s-au aflat într-o continuă opoziţie. Lupta dintre Coposu şi Câmpeanu pe de o parte şi Ion Iliescu şi neocomunişti, de cealaltă, a fost tema fundamentală a politicii româneşti. CDR a luptat împotriva PSD aproape la fel cum au făcut-o partizanii în Munţii Făgăraş. Din 1990 până în 2004 a fost un fel de prelungire a anilor de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cei 15 ani de anticomunism au marcat toată tranziţia politică a României. Asta a şi făcut ca reconcilierea naţională (petrecută în mai toate ţările europene după momentele de mare sciziune şi tensiune internă) să se amâne până astăzi. S-ar putea ca ea să nu aibă loc niciodată!
A venit vremea regimului Băsescu şi a marii Crize româneşti. Iar acum, după atâţia ani de înfruntare, cele două mari aripi ale gândirii şi existenţei româneşti, socialiştii şi liberalii, să fie în situaţia de a se înţelege pentru a putea pune la cale un proiect de salvare a ţării. Se pot înţelege cele două direcţii antagonice din politica românească? Nimeni nu poate spune că ambele partide nu şi-au dat seama că o cooperare între ele ar reprezenta singura alternativă la tupeul, agresiunea şi impostura dreptei băsiste. Şi totuşi, nenumăratele încercări, declaraţiile de prietenie şi înţelegere între cei doi juni conducători au sfârşit prin a se termina cu noi propoziţii de război. Numai în acest an am asistat la cel puţin 4-5 reconcilieri şi neînţelegeri între Ponta şi Antonescu. Săptămâna trecută, întâlnirea Ponta-Năstase şi Ion Iliescu a aruncat în aer ultima înţelegere. După depunerea moţiunii, dar înainte de dezbaterea ei, noi încă nu ştim dacă socialiştii se vor înţelege cu liberalii. Un tratat între ei încă nu există şi s-ar putea să nu funcţioneze niciodată. Asta reduce cu mult şi miza moţiunii de cenzură. Probabil că aceste continue frecuşuri dintre cele două partide au redus şi speranţa multora în prăbuşirea guvernului Boc. Asta scade şi şansa moţiunii şi tot neîncrederea într-o cooperare dintre socialişti şi liberali va aduce în stradă mult mai puţină lume decât ar cere-o dificultăţile populaţiei.
Când vom avea un tratat de prietenie şi cooperare între şoarece şi pisică? Din păcate, eu unul nu pot să găsesc un răspuns!
