Documentarul unei cariere şi controversatele Turnuri Hermitage

Unul dintre cei mai străluciţi arhitecţi ai epocii sale, englezul Norman Foster a primit, de-a lungul timpului, peste 300 de recompense mondiale şi a câştigat mai mult de 60 de concursuri internaţionale.

Nenumărate sunt lucrările sale, pe toate meridianele globului, de la aeroporturile din Hong Kong, Beijing şi Londra la noul Parlament de la Berlin, trecând prin viaductul Millau din Franţa, viitorul oraş Masdar de la Abu Dhabi sau reconstruirea “Ground Zero” din New York împreună cu Fumihiko Maki şi Jean Nouvel.

Un biopic, iniţiat de fotograful, scenaristul şi comisarul de expoziţii Antonio Sanz, a fost semnat de Norberto Lopez Amado şi Carlos Carcas. Intitulat “How Much Does Your Building Weigh, Mr Foster”, documentarul riguros şi pretenţios îl prezintă pe Norman Foster vorbind cu simplitate, alături de soţia sa, Elena Ochoa, profesor de psihopatologie şi jurnalistă la televiziunea spaniolă. Regizorii reiterează viaţa şi opera creatorului.

Aeroportul Stansted din Londra

Născut în 1935 la Manchester, într-o familie foarte modestă, Norman Foster este un luptător. Faptul că imediat după ce a depăşit o boală canceroasă s-a urcat pe bicicletă pregătindu-se pentru tradiţionalul său maraton în Norvegia o dovedeşte din plin.

Prin intermediul unei călătorii prin numeroase ţări, filmul, a cărui realizare a durat doi ani, reuşeşte să capteze emoţiile ce se degajă din fiecare dintre construcţiile sale, camera investigând interiorul structurilor. Giganţii de oţel şi sticlă, îndrăzneţele arhitecturi construite de multe ori în timp record, ca în cazul imobilului HSBC din Hong Kong sau al aeroportului din Beijing, îşi livrează secretele.

În arhitectură, ca şi în viaţă, pentru Norman Foster, “mai puţin înseamnă mai mult”, aşa cum l-a învăţat unul dintre mentorii săi, vizionarul arhitect englez Buckminster Fuller.

Norman Foster, imagine din filmul How Much Does Your Building Weight

Foster şi-a început cariera cu arhitectura industrială şi proiecte “utopice din punct de vedere social”, trecând apoi la arhitectura high-tech şi dând naştere unei noi generaţii de clădiri, în care a căutat întotdeauna relaţia dintre construcţie şi mediul înconjurător. La 77 de ani, şi-a urmat reflecţiile asupra urbanismului de mâine, prin “Ground Zero” şi oraşul Masdar.

Pentru că retrasarea unei biografii exhaustive ar fi fost imposibilă în spaţiul unui film, realizatorii au ales marile linii ale carierei sale, orientările, personalitatea şi valorile pe care le preţuieşte: voinţa, hotărârea, tenacitatea, implicarea, pasiunea.

Construită în modalitate clasică, cronologia carierei alternând cu interviuri ale lui şi ale unor apropiaţi ai săi, arhitecţi, colaboratori, prieteni, şi cu imagini de arhivă, pelicula are drept scop descoperirea celui care se află în spatele construcţiilor cunoscute de toată lumea.

Domul Reichstag-ului

Noutatea filmului constă în punerea în scenă, în transformarea construcţiilor în personaje, în asociaţiile de idei. Astfel, de la primul desen al copilului Norman Foster, un avion, se trece la “American Air Museum” din Duxford, din Marea Britanie, pe care arhitectul l-a construit în 1997, apoi la un avion care decolează şi transportă spectatorul la “Viaductul Millau”…

Realizatorii au apelat la unul dintre principiile lui Foster, care afirmă că arhitectura trebuie să emoţioneze, să atingă simţurile, să pună în mişcare spiritul. Jocul de umbre şi lumini, liniile, transparenţa, unghiurile inedite de vedere, perspectivele îndrăzneţe sunt echivalate în film de cadre, de fotografii care transformă documentarul într-un obiect plastic, estetic, la fel de aerian ca şi construcţiile arhitectului.

Viaductul Millau din Franţa

Norberto López Amado este regizor de televiziune din 1992, iar Carlos Carcas, născut la Miami, este cunoscut pentru montajele sale la documentarele muzicale ale lui Fernando Trueba şi ca director de imagine la “Après Béjart, le cœur et le courage”, de Arantxa Aguirre (2010).

Legătura dintre cei doi o face Antonio Sanz, care este şi directorul Societăţii “Art Commissionners”, specializată în promovarea artiştilor, societate care colaborează frecvent cu Editura “Ivory Press”, condusă de Elena Ochoa.

În timpul filmărilor la documentarul Norman Foster

Cu acest documentar, “Art Commissionners” inaugurează o serie de producţii despre figuri emblematice ale culturii secolului al XXI-lea.

În 2007, Carcas l-a însoţit pe Norman Foster la inaugurarea Aeroportului din Beijing şi la primirea Premiului “Aga Khan” pentru arhitectură, la Kuala Lumpur. Atunci a prins contur ideea acestui film, a cărui realizare a început în 2010, şi pe care un critic l-a numit “hagiografia unui monument al arhitecturii”.

Mediateca din Nîmes

Spectatorul descoperă şi omul care ştie ce vrea şi nu este niciodată mulţumit de creaţiile sale. Traseul său profesional este drept şi inspiră încredere celor aproximativ 500 de personae care lucrează în agenţiile sale din Londra, Berlin şi Hong Kong. De la crearea, în 1963 a “Team 4”, împreună cu Richard Rogers, Wendy Cheesman Foster şi Su Rogers, evoluţia a fost fulgerătoare.

În 1967, cei doi arhitecţi s-au despărţit. Rogers a început să lucreze cu Renzo Piano, iar Foster a creat, împreună cu soţia sa, “Foster Associates”, devenit “Foster + Partners”. În 1981, el a înfiinţat un al doilea cabinet de arhitectură.

Dar acest laureat al prestigiosului “Premiu Pritzker”, devenit în 1999 Pair al Marii Britanii, cu titlul de Baron Foster of Thames Bank, a rămas un personaj modest. Doreşte să ofere imaginea unui tată liniştit, îşi face timp să construiască un vaporaş pentru unul dintre cei doi copii ai săi şi să-l lanseze în piscina casei lor…

Turnurile realizate în Alma-Ata din Kazahstan

Documentarul a fost lansat la puţin timp după ce, s-ar părea, s-a clarificat situaţia lucrărilor la cel mai ambiţios proiect arhitectural parizian, “Turnurile gemene Hermitage” din cartierul de afaceri La Defense, desenate de Norman Foster, ce urmează să fie cele mai înalte din Franţa şi care sunt finanţate aproape exclusiv de grupul rus Hermitage. Protocolul de intenţie a fost semnat, în iunie 2010, la Sankt Petersburg, de preşedinţii Dmitri Medvedev şi Nicolas Sarkozy.

Cu o înălţime de 320 de metri, cu patru mai puţin decât Turnul Eiffel, cu un deviz de două miliarde de euro, ele vor fi primul exemplu francez de complex “à l’americain”, adăpostind locuinţe, birouri, un hotel de cinci stele, magazine şi un centru de relaxare, o galerie de artă contemporană, o sală de spectacole de 1.300 de locuri.

Proiect pentru oraşul Masdar, Abu Dhabi

Preţul de vânzare a spaţiilor este estimat la 12.000 de euro pe metru pătrat.

Unul dintre turnuri, cu 86 de etaje, urmează să adăpostească hotelul, un centru de thalassoterapie şi apartamente panoramice. Cel de al doilea, de 85 de etaje, va conţine birouri şi apartamente.

Proiectul a suscitat polemici, care nu s-au terminat încă, ce păreau să pună sub semnul întrebării realizarea lui, şi din cauza nevoii de a rezolva problema locatarilor din imobilele ce trebuie demolate. Dar, în 6 martie 2012, deputatul de Courbevoie, Jacques Kossowski, după avizul favorabil al Prefectului de Hauts de Seine, Pierre-André Peyvel, a semnat permisul de construire.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.