Enumerarea cauzelor care au dus la segregarea şi decăderea morală a societăţii, în fapt vizibilitatea unui fenomen cu ramificaţii în totalitarism, din păcate insuficient acceptat, a ajuns un excedent pe care nimeni nu mai este dispus să-l invoce. Toată lumea vrea soluţii instant pentru ieşirea din această spirală lipsită de o boltă cu minime pâlpâiri morale. Ne vedem angajaţi toţi, societatea şi prea cunoscuţii ei atentatori, într-un conflict ajuns la limitele noţiunilor. Dacă nu comunismul este originea răului care nu a fost eliminat, atunci cine? Reziduurile istoriei se văd cu aceeaşi intensitate pe care o are măreţia victimelor.
Nu puţini sunt cei care se simt atinşi în amorul propriu când incriminarea tinde, din când în când, să se apropie de instaurarea altei lumi. Avem exemple de „personalităţi” care se simt în largul lor numai în ubicuitatea pe care au slujit-o, care i-a făcut fascinanţi, jucând la cele două capete, ale adevărului şi ale minciunii. Acesta a fost profilul omului de succes în vremurile a căror amiază a fost confundată cu apusul lor. Navigând nestingheriţi pe o orbită familiară lor, într-un excurs pentru care, fără doar şi poate, şi-au sacrificat viaţa, aceşti partizani ai trecutului fac încă reţetele utopicei vindecări naţionale. Angajarea lor în istorie, urmărindu-le parcursul post-decembrist, îi arată printre vinovaţii cu litere mari. Specializaţi în hărţuire, cultivarea echipei ca formulă de atac la persoană, mici sau mari exterminatori, aceste clone ale sistemului în esenţa lui torţionar şi-au regăsit în aceşti ani pârghiile vivacităţii.
Chiar dacă astăzi România este o ţară europenă, dar cu drepturi limitate, nimic nu o împiedică să funcţioneze ca în perioada anilor ’50. Dacă Europa nu vede starea de fapt, nici românii nu pot face mare lucru decât cu riscul de a fi consideraţi anarhici, lipsiţi de disciplină socială. Noul context, post-decembrist, constituit într-un paradox temporar, asemănător presiunii blocului totalitar, cere o reformă instituţională şi o acuitate legislativă. Accentul pus exclusiv pe carisma unor oameni politici reprezintă o pură aberaţie. În lipsa unor proiecte concrete va continua dualismul politrucilor de mai veac, majoritatea speranţelor provenind din spectrul acelora.
Vorbind de un stat puternic politicienii momentului se gândesc la o extindere a controlului de tip mafiot. Criteriile de performanţă concrete, nu cele iluzorii, implică o eliminare a degringoladei actuale. România încalcă tot mai mult drepturile omului, interpretând însă cu indolenţă sisteme legislative coerente, protective. Legea va trebui să triumfe prin calitatea ei, prioritar democratică, nu prin numărul exagerat al celor care o reprezintă. Politica va trebui retrasă din prestaţiile de cabaret, cam singurele în care o regăsim. La fel, umbra stalinismului, care a fost garantul delapidării ţării şi al imenselor reţele de fraude şi interese, va trebui spulberată.
Democraţia este cu totul altceva decât finanţarea unora împotriva altora, aşa cum a ajuns statul român.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.