Sorin Ilfoveanu şi „Levantul după Levant”

Galeria AnnArt găzduieşte o nouă expoziţie de pictură semnată de Sorin Ilfoveanu, cu un titlu ademenitor, aparent nostalgic, Levantul după Levant, ce va fi deschisă până în 7 noiembrie.

Este a treia personală a pictorului la Galeria AnnArt, lucrările sale învestind sălile – cele vechi şi acum cele noi ale galeriei – cu lumi mereu aceleaşi şi mereu altele.

Sunt expuse cele mai recente lucrări, din 2014 şi 2015, care păstrează universul provocator cu care Sorin Ilfoveanu şi-a obişnuit admiratorii, aducând însă câteva noutăţi în figurare şi în cromatică.

Suntem din nou în lumea cu aură de sacralitate oarecum păgână, cu personajele ei hieratice şi stranii, cu păsările şi animalele prinse într-o relaţie consubstanţială cu umanitatea. Şi unele, şi altele, devenind elementele unei simbolistici personale, dar de sorginte “levantină”, termen ales de artist poate tocmai pentru precizia şi, în acelaşi timp, ambiguitatea lui. Pentru că Levantul geografic şi istoric n-a avut niciodată hotare bine precizate, dar a impus pe plan cultural o lume fabuloasă a fantasticului. Şi pentru că Levantul a desemnat de-a lungul istoriei nu numai coastele orientale ale Mediteranei, dar şi întregul Orient Mijlociu, în care Bizanţul şi Imperiul Otoman apoi au dus şi lumea românească de la gurile Dunării. O moştenire spirituală pe care Sorin Ilfoveanu şi-o aproprie şi pe care ne-o redă într-un veşmânt de indiscutabilă modernitate.

De altfel, în expoziţie, pe un ecran, apare şi o mărturisire a artistului:

“Am încercat să păstrez legătura cu un limbaj tradiţional al imaginii, ce vine din fresca – icoana bizantină, miniatura, din arta arhaică din jurul Mediteranei, pe care l-am modelat stilului meu. Tradiţia ca întoarecere la originile pe care să construieşti ceva nou; dozaj discret al vechilor semnificaţii care să ducă la semnificaţii noi. Odată intrată în stilul tău, o idee devine personală. Scufundându-te în imaginea unei miniaturi, creezi premisele unei imagini ce aparţine stilului tău: înlăturând crustele sedimentare din contextul miniaturii secolului XI – XII, produci un text nou.

Diferitele fragmente dintr-o miniatură devin fluidul care circulă în desenul tău. Eliberându-l de limitările temporale şi spaţiale, devine prezent”.

33 de lucrări introduc privitorul în noul univers “levantin” al artistului, populat şi acum de personaje mitice, de păuni, de pisici şi lupi, de păsări exotice ce par să intre sau să-şi ia zborul în şi din fiinţa omenească. Oameni şi păsări a căror identitate nu contează pentru că ei sunt, de fapt, entităţi cu substrat ancestral, sunt gânduri ale artistului devenite proiecţie vizuală.

Reîntâlnim personajele-icoane, icoane mai curând ale unei lumi păgâne, asemănătoare, dar niciodată aceleaşi. E drept, de data aceasta, ceva se schimbă în figurile pictate, apare o ambiguitate a chipurilor, o stranie asemănare a masculinului şi femininului, esenţializare a condiţiei umane şi a rosturilor ei ancestrale. Desenate clar, cu veşmintele lor cu pliuri verticale ce accentuează alungirea corpurilor, personajele se detaşează clar pe fondul somptuos valorat, în pofida acrilicului folosit, împărţind spaţiul cu nuduri sau seminuduri, prinse uneori în scene erotice din care însă sexualitatea lipseşte.

Chipurile, asemănătoare, rămân enigmatice în nemişcarea lor, efigie a unei umanităţi aflate sub semnul eternităţii. Arhetipuri ale fiinţei. Ale unei lumi suficiente sieşi, care-şi etalează cu falsă simplitate forţa inetrioară. Forţă venită din dualitatea existenţei lor: ax al unei lumi şi parte integrantă a întregii ei ţesături, miraculoasă, deşi evidentă. Nu obsesia erotică, mai apăsată sau mai ludică, este subiectul lor, ci sensul începuturilor. Cuplul poartă înţelesul dincolo de contingentul cotidian. Realismul desenului este doar vehiculul ideii de geneză, însoţită de sunetul de corn al cântăreţului, vegheată de animale sacre, ca taurul sau inorogul, de păsări. Păsările par a marca, cu ciocul lor, punctele vitale ale fiinţei, peştii adaugă un element de sacralitate creştină. Înconjurat de scene în care personajele par a participa la un banchet ceremonial, ce duce cu gândul la celebrele banchete funerare ale Antichităţii, cuplul din picturile lui Sorin Ilfoveanu devine unul întemeietor. Iar diversitatea situării lui între elementele compoziţiei îl statutează ca element al glorificării, atât în viaţă, cât şi în moarte.

O noutate apare şi la nivelul paletei, ocrurilor, galbenurilor dominante în paleta maestrului alăturându-li-se violetul, vibrant în asocierea cu brunurile şi griurile rafinate, sau punând o imaginară surdină într-o mare de roşu.

O simbolistică intelectualistă, uneori secretă, guvernează arta lui Sorin Ilfoveanu, epurată de accidental. O mitologie transpusă în figurile sale bidimensionale, fără relief, epure estetice ale unor mituri ale începuturilor şi ale esenţei.

Calofil, Sorin Ilfoveanu îşi construieşte o mitologie subiectivă în care par să-şi fi dat întâlnire toate marile culturi ale umanităţii, interiorizate, transpuse într-un univers artistic propriu, în care linie, culoare şi compoziţie, clare, nete, perfect lizibile şi, în acelaşi timp, încifrate, spun o frumoasă poveste a naşterii şi renaşterii lumii. Personajele lui poartă în ele misterul dragostei, dar şi al ascezei, într-o lume limpede, sugestivă, stăpânită de rigoarea desenului căruia culoarea i se supune, adăugându-i forţă şi expresivitate. Totul, cu o uimitoare economie de mijloace, creatoare a unui stil singular şi imediat recognoscibil.

Spuneam altădată că s-au pus peste pictura lui Sorin Ilfoveanu mai multe etichete, cel mai adesea cea de suprarealism. A fost asemănat cu Salvador Dali. De fapt, esenţa acestei arte nu are legătură cu suprarealismul, chiar dacă o parte a instrumentarului expresiv pare s-o sugereze. Nu visul, nocturn sau diurn, o patronează, ci o esenţă spirituală care transformă figura „realist” redată în veritabil suport pentru o spiritualitate cu note ancestrale.

Contemplarea picturii lui Sorin Ilfoveanu trezeşte asociaţii livreşti, probabil altele pentru fiecare privitor, şi induce în acelaşi timp o stare de calm, de suverană linişte. Sentiment dat de aura de mistic şi înţelepciune, de integrare într-un univers în care totul şi toate au fost rostuite dintotdeauna.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.