Iohannis a fost belicos, în a doua confruntare directă cu Ponta, cea de la postul de televiziune B1, de acum două seri, pentru ca ieri să devină delicios, când, într-o conferinţă de presă, i-a cerut premierului, cu vorba ardelenească, tărăgănat, „să-l scoată din ralenti pe Teodor Meleşcanu şi să-l bage în vi…te…z…ă…”
Parcă vorbea despre melci, un somnambul.
Omul are o zi întârziere, a spus ieri ce trebuia să spună alaltăieri.
A doua confruntare, de fapt, nu a mai fost necesară, Iohannis fusese învins din prima.
Nu de Ponta.
De el însuşi.
Iohannis ne-a arătat că poate exista un candidat la preşedinţie chiar mai prost decât Geoană, pentru că el nici nu a fost necesar să-i facă vreo vizită lui Vântu.
Ar trebui să ne bucurăm de prezent – după cum merg lucrurile, se pare că, peste cinci ani, vom avea candidaţi mai proşti decât Iohannis.
Ponta şi Iohannis devin un simbol al ruşinii noastre, suntem siliţi să alegem între ceva de neales.
Nu avem soluţie.
Drum înfundat.
Oare cum priveşte Băsescu situaţia?
Râde?
N-ar trebui să râdă.
Este rezultatul regimului său.
Unul dintre obiectivele preşedinţiei sale a fost „reformarea clasei politice”.
Ce s-a gândit să facă?
Parlament unicameral?
Da, Referendumul a trecut şi decizia populară nu a fost aplicată, dar nu asta este explicaţia pentru care, astăzi, nu avem un candidat la Preşedinţie verosimil: micşorarea numărului de parlamentari şi restructurarea instituţiei reprezentanţilor poporului nu ar fi înrâurit nicidecum moralitatea şi competenţa lor, nu i-ar fi determinat să devină exponenţi reali ai intereselor cetăţeneşti, nu ar fi condus la revizuirea mecanismelor interne ale partidelor, pentru filtrarea şi promovarea politicienilor, astfel ca, astăzi, să nu ne fie propuşi Ponta şi Iohannis, pentru Preşedinţie.
„Reformarea clasei politice” este un eşec strategic al celor zece ani de preşedinţie a lui Traian Băsescu.
Eşecul este vizibil, astăzi, pe micile ecrane, în confruntările dintre candidaţi.
Eşecul este trăit dureros de o mare parte din electorat.
Partizanii lui Băsescu vor spune că „nu a fost lăsat” să reformeze clasa politică, a fost suspendat de două ori…
Frate, nu poţi, nu promiţi!
La ce te aşteptai?!
Să îngenunchieze „clasa politică” şi să te roage „reformează-mă, Doamne!”?
Bineînţeles că politicienii s-au răsculat, când le-ai zis „la ţepe, băieţi!”
De ce n-ai făcut-o în 2005?
Ai aşteptat reformarea Justiţiei…
În 2006?
Justiţia….