Adina Pintilie la „Noapte albă a filmului românesc”

Sâmbătă, 28 mai, la TVR 3 începe o nouă „Noapte albă a filmului românesc”. De la ora 22.00, telespectatorii sunt invitaţi să urmărească integrala dedicată Adinei Pintilie, care cuprinde filmele ”Touch me not” – câştigător al Ursului de Aur de la Berlin, „Nu te supăra, dar…” sau „Oxigen”, producţii care au revoluţionat cinematografia autohtonă, precum şi o serie de scurt metraje realizate sau curatoriate de cunoscuta regizoare şi scenaristă.

Seara se deschide cu un interviu cu Adina Pintilie care introduce telespectatorii în lumea creaţiilor sale, difuzate apoi cronologic, putând urmări astfel evoluţia şi dezvoltarea proiectelor sale artistice.

Prin controversa intensă pe care a stârnit-o, chiar de la premiera mondială de la Berlinală, „Touch me not” a deschis un spaţiu de autoreflecţie, trecând dincolo de cinema, în zona dezbaterii publice, şi devenind mai mult decât un film: o experienţă transformativă.

„Corpul nostru, intimitatea, sexualitatea sunt aspecte esenţiale ale vieţii şi identităţii noastre, totuşi ne este atât de greu să vorbim despre ele, fiind înconjurate de atâtea tabuuri şi blocaje. <Touch me not> este o invitaţie la dialog”, spune Adina Pintilie. „Te invită pe tine, spectatorul, să îţi pui la îndoială propriile idei despre intimitate, sexualitate, corp, să fii curios despre Celălalt, care e diferit de tine, şi să-ţi exerciţi capacitatea de empatie, de a te pune în <pielea> Celuilalt.”

În ultima parte a maratonului cinematografic de la TVR 3, sub genericul „Viitorul e fluid – Voci feminine inovatoare în cinema-ul românesc recent” va fi difuzat un slot de film experimental curatoriat de Adina Pintilie şi Oana Ghera.

„Telespectatorii sunt invitaţi să descopere vocile inovatoare ale unor regizoare şi artiste de origine română care explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. Abordând o varietate de teme, stiluri şi formate, cele 8 scurtmetraje incluse în program ilustrează viziuni profund personale asupra realităţii contemporane sau a istoriei locale. Uneori polemice, alteori poetice, uneori analitice, alteori confesive, aceste perspective feminine au în comun o privire lucidă şi totodată empatică asupra lumii şi asupra sinelui, care lasă cu generozitate spectatorului spaţiu de reflecţie şi introspecţie”, spune Oana Ghera.

În acest an, Adina Pintilie reprezintă România la Bienala de Artă de la Veneţia, cu proiectul „Tu eşti un alt eu – O catedrală a corpului”, care, alături de lungmetrajul ”Touch me not”, face parte din proiectul artistic multi-platformă „Touch Me – De Corpus Europae”, o cercetare artistică despre intimitate şi corp în lumea contemporană, începută în 2010 şi adusă treptat la cunoştinţa publicului.

Programul detaliat al „Nopţii albe a filmului românesc”, de la TVR 3, de sâmbătă, 28 mai

22:00 – interviu ADINA PINTILIE

22:30 – integrala ADINA PINTILIE:

Nea Pintea model, produs de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti

scurtmetrajul documentar, 2005, durata: 13’

Povestea lui Marin Pintea, de 82 de ani, fost model la Academia de Arte din Bucureşti este povestea unei perspective unice asupra artei şi asupra propriei existenţe. Dincolo de acestea, este un film despre încercările ratate ale fiecăruia dintre noi de a atinge „nemurirea”, despre timp şi moarte.

Man at work (partea 1): Frica domnului G

scurt metraj, ficţiune, 2008, durata: 20’

Dl. G pare să aibă o viaţă perfectă. Dar ce se întâmplă când imaginea cea mai familiară pentru el – propria reflexie în oglindă – nu îl mai ascultă?

Man at work (partea a 2-a): Balastiera

scurt metraj, ficţiune, 2008, durata: 22’

Margine de oraş industrial… o balastieră părăsită şi locatarul ei solitar. Într-o zi ca toate celelalte, în lumea lui goală de beton şi fier, apare un străin. Aparent, nimic nu se schimbă, dar nimic nu mai e la fel.

Oxigen

scurt metraj, format hibrid, mix de ficţiune şi material de arhiva, 2010, durata: 33’

O reconstruire liberă a unui caz real: un bărbat a încercat să treacă Dunărea ilegal, cu ajutorul unui tub de oxigen, pentru a evada din România comunistă. Istoria e însă reinterpretată dintr-o perspectivă profund subiectivă. Un hibrid de ficţiune, documentar şi artă vizuală, îmbinând reconstituiri stilizate şi riguros construite cu stranii materiale de arhivă, într-un univers vizual şi sonor fascinant, filmul descrie un peisaj emoţional, călătoria interioară a unui om către o lume de dincolo vindecătoare.

În timpul regimului comunist din România (1945-1989), mii de oameni şi-au riscat viaţa încercând să părăsească ţara. Disperarea i-a făcut să inventeze metode incredibile de a trece graniţa ilegal. Câţiva au reuşit să scape, dar cei mai mulţi şi-au pierdut viaţa în aceste încercări.

Nu te supăra, dar…

mediu metraj, format hibrid, mix de realitate şi ficţiune, 2007-2008, durata: 49’

Undeva, cândva… o lume în care timpul curge în ritmul în care pietrele cad implacabil peste pietre. Un univers sieşi suficient, care funcţionează după reguli care scapă logicii obişnuite şi, totuşi, perfect valabil. Zilele trec, între rutina cotidiană şi nesfârşite conversaţii despre viaţă, moarte, Dumnezeu, starea vremii: ce e divin şi ce e uman? Cine aduce şi cine opreşte ploaia? În definitiv ce e normal şi ce nu?

La graniţa fluidă dintre ficţiune şi realitate, filmul este o experienţă contemplativă, ce urmăreşte existenţa unei comunităţi de o umanitate profundă şi nealterată. Acţiuni aparent absurde capătă un sens secund, profund emoţional – singura formă de a nega absurdul de fond al existenţei este iubirea.

Jurnal #2

scurt metraj, fictiune, 2013, durata: 17’

Statement-ul Juriului Festivalului Internațional de la Oberhausen: „Gândit ca o întâlnire intimă şi surprinzătoare între actriţă şi regizor, filmul pătrunde în memoria şi corporalitatea protagonistei. Privirile, gesturile şi mirosurile se îmbină într-o naraţiune de o mare frumuseţe. Tensiunea dintre dorinţă şi împlinire se conturează prin istoria unui corp; o afirmare lentă a senzualităţii momentului prezent începe. Această mizanscenare a unei improvizaţii docuficţionale are un efect emoţional de lungă durată asupra privitorului.”

Touch me not

lung metraj, format hibrid, mix de ficţiune şi realitate, 2018, durata: 123’

Un regizor şi personajele sale pornesc împreună într-o cercetare personală despre intimitate. La graniţa fluidă dintre realitate şi ficţiune, ”Touch me not” urmăreşte călătoriile lor emoţionale cu o privire profund empatică. Prinşi între dorinţa de intimitate şi frica profundă de ea, Laura şi Tomas încearcă să depăşească vechi „scenarii”, mecanisme de apărare şi tabuuri, să taie cordonul ombilical şi să fie în sfârşit liberi.

”Touch me not” explorează modurile cu totul neaşteptate în care putem descoperi intimitatea, cum putem iubi fără să ne pierdem pe noi înşine.

Câştigător al Marelui Premiu Ursul de Aur şi al Premiului pentru Cel Mai bun Debut la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi, de asemenea, nominalizat pentru Premiul European Discovery – Prix FIPRESCI la Premiile Academiei Europene de Film (echivalentul Oscarurilor pentru industria cinematografică europeană).

Filmul s-a bucurat de o impresionantă expunere internaţională, fiind selecţionat şi premiat în cele mai importante festivaluri şi evenimente culturale ale lumii. A avut premiera în Statele Unite în ianuarie 2019 în cadrul MOMA Museum of Modern Art New York, iar în Marea Britanie, în octombrie 2018, în cadrul ICA Institute for Contemporary Art London, iar în Belgia la BOZAR Palais des Beaux Arts, în cadrul Europalia Arts Festival 2019/2020.

***

VIITORUL E FLUID – Voci feminine inovatoare în cinema-ul românesc recent

* un program curatoriat de Adina Pintilie şi Oana Ghera, durata: 123’

Eul meu bacterial mă ajută să dorm, regia Adrian Ganea & Chlorys; durata: 10’

Interesaţi de ecologia vieţii non-umane, Adrian Ganea şi Chlorys propun o lucrare care explorează şi studiază masele amorfe, mâlurile alunecoase şi alcătuirile cleioase – şabloanele tuturor fiinţelor organice şi, în cele din urmă, ale întregii gândiri de pe Pământ.

O lume post-apocaliptică nu foarte îndepărtată de a noastră e invadată de creaturi vâscoase în lucrarea eseistică asupra posibilităţilor unei noi geneze şi ontologii semnată de Adrian Ganea şi Chlorys şi inspirată de ideile Octaviei E. Butler şi ale lui Paul B. Preciado. Imagini realiste cu locuri ale exploatării şi poluării extreme, cu mediile lor înconjurătoare alterate şi ruinele lor în descompunere, sunt infiltrate de organisme speculative cu forme schimbătoare şi răspândire rapidă, redate prin animație 3D. Odinioară gonite către marginile gândirii şi ale existenţei umane, viscozităţile amorfe care se scurg acum prin pereţii şi crăpăturile iadului creat de om ajung să întruchipeze speranţa, în timp ce un narator imaterial e alinat de promisiunea perenă a unei noi ere bacteriene. (Georgiana Vrăjitoru)

Sunt aici, regia Alina Manolache

experimental scurt metraj, durata 15’

O lume adormită, în carantină, văzută prin lentila observatorilor săi invizibili. Camere de supraveghere, o dronă de poliţie, o vedere futuristă a soarelui cu telescop, toate combinate în perspectiva artificială a unui omniprezent kino-ochi care cercetează neîncetat un peisaj post-uman de proporţii globale.

Mama mea e numai una, regia Teona Galgotiu

experimental scurt metraj, durata: 6’

O adolescentă organizează un picnic pentru iubitul şi mama ei, moment care îi declanşează gândurile pe care le are în legătură cu aceştia.

Above the Weather, regia The Bureau of Melodramatic Research (Irina Gheorghe şi Alina Popa’)

experimental scurt metraj, durata: 11’

Într-un Mercedes decapotabil de epocă se poartă nişte discuţii despre vreme. Radioul completează atmosfera cu informaţii care nu par să aibă legătură cu nimic. Apoi se aude hitul Eurovision din anii 80 – Pet’r Oil, o melodie despre influenţa omniprezentă a petrolului. E doar o discuţie despre vreme?

When Night meets Dawn, regia Andreea Bortun

experimental scurt metraj, durata: 20’

În lumina mângâietor-tăioasă a nopţilor toropitoare din Bucureşti, un adolescent pare în sfârşit să facă pace cu sine. La fel ca identitatea lui nocturnă, clandestină, mai e o lume pitulată, a plantelor şi vietăților pe care lumina nu le poate cuprinde cu privirea.

The Salt Boulder, regia Eliza Mureşan

experimental scurt metraj, durata: 21’

Criza locuinţelor a fost acută la începutul regimului comunist românesc. Trei arhitecţi fără adăpost, rătăcind în căutarea unui loc de dormit, se gândesc la cum să înghesuie oamenii în noi proiecte de locuinţe mandatate de guvern.

Filmele mele nefăcute (My Undone School Films), regia Eva Pervolovici

experimental scurt metraj, durata: 15’

„Tuturor acelor personaje care au ratat şansa de a fi surprinşi în film.”

Mai multe personaje de film se află într-o cursă contra cronometru pentru a fi surprinse pe peliculă, dar destinaţia pe care o au nu va avea finalitatea la care aspiră.

Hotel California – Noblesse oblige, regia Carmen Lidia Vidu

experimental scurt metraj, durata: 9’

Întunecat şi senzual, „Hotel California” este un fascinant colaj foto-video în alb-negru, care spune o poveste complexă despre relaţii toxice, o privire prin gaura cheii în amintirile intime ale protagonistului. Acompaniată de vocea seducătoare a solistei de la Noblesse Oblige, în acest cover al celebrului cântec al The Eagles, regizoarea vizualizează, cu o creativitate debordantă, tulburarea interioară a tânărului erou, a cărui memorie e bântuită de o femme fatale fermecătoare şi distructivă, într-un colaj de trecut şi prezent, vulnerabilitate şi demoni interiori. Cu o atmosferă aparte de film noir, „Hotel California” nu vorbeşte despre un loc precis; infernul nu e un spaţiu anume unde poţi merge, ci e ceva ce porţi mereu cu tine.

 Adina Pintilie

Adina Pintilie intră în lumea marii cinematografii înainte să termine UNATC-ul. După o serie de scurt metraje, filmul său de mediu metraj „Nu te supara, dar…” este selecţionat la numeroase festivaluri, precum cele de la Locarno, Sarajevo,  Cracovia etc şi premiat la Leipzig, Amsterdam sau Mexic. În 2018, ”Touch me not” îi aduce Marele Premiu Ursul de Aur şi Premiul pentru Cel Mai bun Debut la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, Premiul pentru cel mai bun film de debut în cadrul Premiilor GOPO 2020 şi Premiul Special al Juriului, în cadrul Premiilor UCIN 2019 şi este nominalizat pentru Premiul European Discovery – Prix FIPRESCI la Premiile Academiei Europene de Film.
Până pe 27 noiembrie, proiectul său „Tu eşti un alt Eu: O catedrala a corpului/ You are another Me: A cathedral of the body” poate fi văzut la cea de-a 59-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia. Proiectul creat de Adina Pintilie şi curatoriat de Cosmin Costinaş şi Viktor Neumann a fost selectat să reprezinte România la acest prestigios eveniment în urma Concursului naţional organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.