Adormirea Maicii Domnului. Un preot vorbește despre însemnătatea sărbătorii

La fel ca Sfântul Ioan Botezătorul, ea este sărbătorită nu doar la moarte, ci și în alte momente, inclusiv nașterea sa, prăznuită pe 8 septembrie, datorită rolului excepțional pe care îl are în planul mântuirii. Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul ocupă un rol excepțional în economia mântuirii. „Pentru toți sfinții data lor de pomenire este, în mod tradițional, data la care mor. Data morții este data la care ei se nasc în Împărăția Cerurilor. Pentru că toate ostenelile și toată viața lor sunt încununate de faptul că, în momentul morții, ei nu se duc la judecată, ci se duc să se întâlnească cu Mântuitorul Hristos, pe care L-au iubit și pe care L-au slujit”, spune preotul Vlad-Alexandru Mîndru, de la Biserica Șerban Vodă din Capitală. Adormirea Maicii Domnului nu este doar o moarte, ci o trecere la viața veșnică, prin care ea devine Maica tuturor credincioșilor.

Rolul Maicii Domnului

Maica Domnului a avut o rugăciune pură și o viață atât de curată încât Dumnezeu S-a întrupat prin ea, din dragoste față de firea sa umană. Sfinți precum Grigorie Palama și Paisie de la Neamț vorbesc despre legătura spirituală profund intimă dintre Maica Domnului și Iisus, Fiul ei.

„Maica Domnului a primit la Buna Vestire, de la Arhanghelul Gavriil, vestea că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt, adică vestea Întrupării Mântuitorului.

În timpul vieții Maica Domnului a fost atât de persecutată, a avut o viață foarte complicată și periculoasă. A trecut prin greutăți, prin suferințe, prin prigoană, viața i-a fost pusă în pericol. A fost marginalizată și, iată, noi astăzi o numim, în biserică, împărăteasa cerului și a pământului. Ea a venit pe lume printr-o minune, din niște părinți foarte bătrâni și a stat la templu ca nimeni altcineva. Maica Domnului ajunge la finalul vieții, moare, însă doar față de viața ei pământească, limitată, pe care a avut-o, pentru că Maica Domnului trece la cele vii, este momentul în care ea rămâne pururea cu noi, rămâne Maica noastră”, explică părintele Mîndru.

Maica Domnului este chipul desăvârșit al monahului: moare față de viața pământească și dobândește o dimensiune universală, putând să-i adopte pe toți oamenii ca fii ai săi. Mijlocește pentru oameni, oferindu-le sprijin în suferință. ”Tocmai pentru că ea moare, pentru că nu mai este legată de viața pe care a avut-o pe pământ, tocmai prin acest fapt, la adormirea ei, ea moare față de toată această viață, față de toate aceste limitări, capătă o dimensiune universală, o dimensiune generală; ea ne poate adopta pe toți ca fii ai săi. Și prin Maica Domnului descoperim că noi, în biserică, avem de fapt o nouă familie.

Când era pe cruce, Iisus i-a spus lui Ioan Evanghelistul: „Fiule, iată mama ta!”, iar Maicii Sale i-a spus: „Femeie, iată fiul tău!”, adică a dezlegat-o pe Maica Domnului, cumva, de legătura cu El, adică a încredințat-o pe Maica Domnului, prin apostolul Ioan, întregii omeniri, ca să fie și Maica noastră. Iar ea rămâne Maica noastră, pentru că este cea mai înaltă reprezentantă a firii omenești, a neamului omenesc”, a mai spus părintele.

Icoanele Maicii Domnului

”Icoanele Maicii Domnului sunt un mijloc prin care credincioșii își pot deschide sufletul. Și fiecare credincios poate găsi în modul de reprezentare al icoanelor o apropiere personală și un sprijin duhovnicesc. Relația cu icoanele Maicii Domnului aduce o liniște spirituală autentică, diferită de meditația laică. Măcar odată să ne deschidem sufletul în fața icoanei Maicii Domnului și să o lăsăm să privească în adâncul nostru și să miște ceva acolo. Cu totul altfel vom privi a doua oară către o icoană a sa.De aceea avem și icoane diferite ale Maicii Domnului.

La Parohia Șerban Vodă au fost aduse din Sfântul Munte, în vara aceasta, cinci icoane deosebit de frumoase, copii ale icoanelor făcătoare de minuni Maica Domnului Portărița (de la Mănăstirea Iviron), icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare „Glikofilusa” (de la Mănăstirea Filoteu), icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoarea „Gorgoepikoos” (de la Mănăstirea Dochiariu), icoana Maicii Domnului „Axion Estin” de la Biserica Protaton și Icoana Adormirea Maicii Domnului (hramul bisericii), realizată într-o manieră bizantină deosebită.

Fiecare icoană este puțin diferită și fiecare dintre noi găsește în reprezentarea Maicii Domnului icoana care îi merge mai mult la suflet. Nu e vorba despre care dintre ele este mai reușită din punct de vedere artistic și nici care a făcut mai multe minuni, este vorba despre faptul că ele ne sunt de ajutor”, mai arată părintele.

Despre dureri și nevoi, în rugăciune

”Relația cu Maica Domnului nu trebuie să fie una de complezență, ci una profundă și deschisă, asemenea unei relații de familie cu propria mamă, iar rugăciunea trebuie să fie sinceră și rostită din toată inima, exprimând neputințele, durerile și nevoile noastre. Rugăciunile sunt ascultate, însă răspunsurile lui Dumnezeu vin într-o logică ce modelează viața credinciosului spre binele său real.

Binele și ajutorul în viață nu vin, așadar, doar din efortul propriu, ci din dragostea lui Dumnezeu, care se manifestă și prin mijlocirea sfinților. Rugăciunile către Maica Domnului și către sfinți mijlocesc harul lui Dumnezeu atunci când epuizăm căile omenești. Dar redobândirea sănătății, de exemplu, presupune schimbarea vieții și asumarea responsabilității față de ceilalți, nu continuarea vechilor obiceiuri”, explică părintele Vlad-Alexandru Mîndru.

Un moment solemn

Postul dinaintea sărbătorii a fost unul mai aspru, similar cu Postul Paștelui, iar sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, numită popular și „Paștele verii”, are un tipic liturgic aparte. Maica Domnului este singura dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduială liturgică a punerii în mormânt asemănătoare cu cea a Mântuitorului Iisus Hristos.

Prohodul

Slujba Vecerniei Adormirii reactualizează în memoria credincioșilor Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor, când se cântă Prohodul, iar Epitaful este purtat în procesiune în jurul bisericii. Slujba Prohodului se oficiază în ajun, pe 14 august.

„Sigur că noi nu ne întristăm ca în Postul Paștelui, în săptămâna Pătimirilor Domnului, pentru ceea ce a pătimit Mântuitorul Hristos. Aici nu avem parte de pătimiri din partea Maicii Domnului, dar ținem un post puțin mai strict pentru ca rugăciunile noastre să ajungă la ea. Sărbătoarea Adormirii reflectă însă nu doar moartea, ci și trecerea la viața veșnică, o viață în care Maica Domnului rămâne alături de fiecare credincios”, mai spune părintele.

Maica Domnului, izvor de liniște

Participarea la slujbe și rugăciunile din această perioadă ajută la adâncirea relației spirituale cu Maica Domnului, iar rugăciunile, precum Prohodul Maicii Domnului, evocă solemnitatea acestei sărbători. „Sunt momente în viață când nu găsim răspuns, când nu găsim așezare, când nu găsim liniște în viața noastră, când suntem anxioși sau poate puțin depresivi, când lucrurile nu merg așa cum ne-am dorit. Ei bine, Maica Domnului este întotdeauna un izvor de liniște, de blândețe, de așezare, de dragoste față de noi…”, mai spune părintele. Binele pe care îl dorim pentru noi nu poate să vină de la noi sau de la natură; nu poate să vină chiar dacă nu ne străduim, muncim, învățăm, facem ceea ce trebuie, ca oameni.

E nevoie de dragoste

„Binele este doar una dintre manifestările dragostei. Este nevoie de dragoste în viața noastră. Și, uitându-ne la Maica Domnului, vedem toate aceste trăsături ca mod de viață. Venim de Adormirea Maicii Domnului nu ca la praznicul unui sfânt, nu venim ca la o slujbă de îngropare, ci venim cu dragoste către Maica noastră. Acesta este sensul plenar al acestei sărbători, așa cum noi, românii, o trăim atât de frumos…”, precizează părintele.

Credință și smerenie

”Cozile lungi la icoanele făcătoare de minuni arată că oamenii vin în căutarea unui beneficiu spiritual, chiar dacă uneori nu-l pot cuantifica. Rugăciunea autentică, smerenia și deschiderea sufletească sunt însă esențiale pentru a primi ajutorul Maicii Domnului. A fi smerit înseamnă <arta de a sta la locul tău>, adică a-ți recunoaște limitele și a te așeza cu respect în fața lui Dumnezeu. Viața spirituală creștină este una comunitară și sacramentală, nu una redusă doar la lectura Sfintelor Scripturi.

Dacă noi coborâm în adâncul inimii, în durerea noastră, în neputința noastră, în patima noastră, și reușim să ne deschidem inima, să venim în fața icoanei Maicii Domnului, să îngenunchem și să cerem ajutor acolo unde noi înșine am eșuat, atunci vom vedea că vom înțelege, ușor-ușor, cum anume trebuie să facem și cum trebuie să ne raportăm la Maica Domnului. Biserica face din spațiul sacru o <casă a sufletului>, unde credincioșii găsesc echilibru, liniște și sprijin”, explică părintele.

Cum lucrează sfinții

”Un cuvânt foarte frumos amintește de Sfântul Dumitru Stăniloae. Ultima carte, <Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae>, convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, un volum scris spre finalul vieții acestuia, la Mănăstirea Cernica, se încheie cu o mărturie deosebită.

Academicianul Sorin Dumitrescu îl întreba foarte insistent pe Părintele Stăniloae despre îngeri; voia să știe ce sunt, cum lucrează, cum le simțim prezența, ca o cale de a înțelege și lucrarea sfinților și a Maicii Domnului. Iar Părintele Stăniloae, care era reținut în răspunsuri, temperat, l-a sunat într-o dimineață pe Sorin Dumitrescu și i-a spus că a fost <cercetat> de un înger în vis, cu care a purtat un dialog. <Răspunsul ăla este de la înger, că nu l-am muncit eu>, i-a mai spus Părintele Stăniloae. Or, tocmai această discreție, manifestarea tăcută prin lucruri care <vin de la sine> și aduc liniște și bucurie <fără trudă>, este, prin urmare, calea de a înțelege lucrarea sfinților și a Maicii Domnului.

Întâlnirea cu Maica Domnului…

”La prezența Maicii Domnului din icoană contează ca și tu să fii prezent, pentru că atunci când ești prezent simți și ajutorul pe care Maica Domnului ți-l dă. Poate să fie o icoană foarte frumoasă, cum spuneam, poleită cu aur, care să-ți producă o anumită emoție artistică, dar ceea ce contează este ca și tu să fii prezent, pentru că adevărata valoare a întâlnirii stă în interiorul tău, nu în hainele cu care vii la biserică, nu în veșmântul tău, nu în trupul tău.

Nu contează dacă ești slab sau plinuț sau dacă ai haine într-un fel sau în altul. Contează ca în fața lui Dumnezeu și a Maicii Domnului să vii și să te deschizi, să fii prezent și să cauți ajutor. Iar Maica Domnului face un lucru minunat: face ca biserica să ni se pară familiară, face ca biserica să ni se pară acasă, iar venirea noastră la praznicul Adormirii sale să fie un lucru firesc, un lucru familiar. Pentru că întotdeauna în biserică nu suntem singuri, ci avem o prezență discretă, tainică în icoană, prezența Maicii Domnului”, conchide părintele Vlad-Alexandru Mîndru.

În bisericile și mănăstirile din întreaga țară sunt oficiate slujbe speciale, unde mii de credincioși participă la procesiuni și pelerinaje organizate la lăcașurile de cult care poartă hramul Maicii Domnului, dar nu numai. Vineri, în ajunul sărbătorii, și la Biserica Șerban Vodă a fost oficiată slujba Privegherii, în cadrul slujbei a fost cântat Prohodul Maicii Domnului, iar la final a avut loc o procesiune în jurul bisericii, după cum este tradiția.

Un domnitor și moșia sa

Parohia Șerban Vodă poartă numele domnitorului Radu Șerban, iar comunitatea s-a format pe fosta moșie a acestuia. A trecut prin etape succesive de organizare administrativă și bisericească, iar ea astăzi funcționează cu un lăcaș de cult nou. Are un centru social, programe educaționale și misionare.

Radu Șerban, domnitor al Țării Românești între 1601 și 1612, avea moșie la sud-est de Turnul lui Vlad Țepeș, în zona actualului Parc Carol. Pe această moșie a construit Podul Șerban Vodă peste Dâmbovița, a amenajat heleșteul din Parcul Carol și a deschis Calea Șerban Vodă, folosită pentru schimburile comerciale și diplomatice cu popoarele de la sud de Dunăre.

Potrivit lucrării lui Nicolae Iorga, „Studii și Documente cu privire la Istoria Românilor” (VII), testamentul lui Radu Șerban, scris la Viena și datat 28 februarie 1620, este al doilea testament românesc din istoria literaturii române. Domnia sa a fost marcată de artizanatul Păcii de la Sitvatorok (1606), prin care Țara Românească și-a păstrat autonomia, și de continuarea idealurilor lui Mihai Viteazul, al cărui paharnic și succesor la tron a fost, conform „Istoriei militare a poporului român” (vol. III, Editura Militară, 1987).

De la sat la comună

Satul Șerban Vodă se întindea de la Turnul lui Vlad Țepeș până în zona actualului Cimitir Belu și așezarea Ferentarilor, fiind mărginit de satul Jilava, cu Calea Giurgiului și Calea Olteniței drept principale căi de comunicație de o parte și de alta. A devenit comună la 1 aprilie 1914, și cuprindea satele Belu și Progresu. În 1948 a fost declarat comună suburbană, inclusă în Raionul Urban III – Nicolae Bălcescu. La marginea comunei, pe Drumul Găzarului, a locuit poetul George Bacovia.

Recensământul din 1930 arăta peste douăzeci de mii de locuitori, însă zona a cunoscut două creșteri demografice: prima în timpul lui Mihai Viteazul, când Radu Șerban a pus moșia la dispoziția ferentarilor, care au dezvoltat aici ateliere de armament, iar a doua după 1877, când veteranii războiului împotriva turcilor au fost împroprietăriți în satul Belu.

Primele lăcașuri de cult

Documentele arată că, pe locul actualei biserici Cuțitul de Argint, exista deja pe la 1796 o bisericuță ridicată de Radu Balasache, Pavel și Stanca Udrea, cu hramul Schimbarea la Față, cunoscută și ca Barbătescu Nou – construită, potrivit lui G.I. Ionnescu-Gion în „Istoria Bucureștilor”, pe locul uneia și mai vechi. În 1911, cătunul Belu a cerut organizare bisericească proprie și a înființat Comitetul pentru zidirea bisericii; în același an s-a ridicat un paraclis pe Șoseaua Giurgiului nr. 23, demolat în 1958.

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită între 1943 și 1964. Parohia Șerban Vodă s-a înființat, ca parohie de sine stătătoare, în 1940, desprinzându-se din Parohia Bună Vestire – Belu, iar târnosirea noului lăcaș a avut loc la 10 mai 1970.

Lăcașul de azi

Viața liturgică a făcut ca biserica din 1970 să devină însă neîncăpătoare, astfel că din toamna anului 2001 au început lucrările la o nouă fundație. La 6 septembrie 2003 a fost pusă piatra de temelie la pridvorul bisericii, iar la baza turlelor a fost așezată o cărămidă din ruinele Bisericii din Philadelphia, menționată în Apocalipsa Sfântului Ioan.Din 2002, părinții Alexandru Niculescu, Alexandru Ristache, Dinu Pompiliu și Eugen Moraru au coordonat, împreună cu adunarea parohială, atât lucrările de construcție, cât și îndeplinirea prevederilor testamentare privind așezământul social. În 2008 s-au obținut autorizațiile pentru un așezământ social, o grădiniță și o casă parohială, alături de planul unei capele mortuare.

Biserica Șerban Vodă are trei hramuri

Arhitectul bisericii, Voicu Florea, a folosit stilul brâncovenesc, cu elemente inspirate din mănăstirea Cașin, biserica Sfânta Maria – Miron Patriarhul și Biserica Sfântul Elefterie. Elementele de piatră, în piatră vulcanică de Viștea, au fost lucrate de meșterul Constantin Marinete. Pictura, începută în 2009, este realizată de Daniel Codrescu după normele Erminiei Bizantine. Biserica are trei hramuri: Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Paisie de la Neamț. (Sursă: bisericaserbanvoda.ro)