Taina Adormirii Maicii Domnului. În Biserică, sărbătoarea este considerată ”al doilea Paște”

„Dintre cele patru posturi mari ale Bisericii Ortodoxe, acesta este cel mai recent ca apariție. S-a conturat începând cu secolul al V-lea, pe măsură a crescut evlavia față de Maica Domnului. Nu exista o practică unitară în primele veacuri, durata postului și chiar perioada în care era ținut erau diferite de la o regiune la alta.

Abia în anul 1166, Sinodul Local de la Constantinopol a stabilit pentru întreaga Ortodoxie ca postul să fie ținut între 1 și 15 august”, spune Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, pentru Cotidianul.

„În mod normal, lăsatul secului are loc pe 31 iulie, însă dacă această dată cade miercurea sau vinerea, începutul postului se mută cu o zi mai devreme, iar durata lui se prelungește corespunzător. În anii în care sărbătoarea Adormirii este într-o zi de miercuri sau vineri, rânduiala prevede dezlegare la pește, untdelemn și vin”, explică sociologul.

Post și rugăciune

„Această perioadă a postului îi îndeamnă pe credincioși să urmeze exemplul de smerenie, curăție și rugăciune al Maicii Domnului. Tradiția bisericească amintește că, înainte de mutarea sa la cele veșnice, Născătoarea de Dumnezeu și-a petrecut ultimele zile în post și rugăciune. Rânduiala este apropiată de cea a Postului Mare. Lunea, miercurea și vinerea se ajunează până spre seară, când se consumă hrană uscată. Marțea și joia sunt îngăduite mâncărurile fierte fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se face dezlegare la untdelemn și vin”, mai spune Ciprian Voicilă.

Satul românesc și propriile legende

”Alături de acest strat teologic, satul românesc a păstrat însă propriile legende. Sinaxarul praznicului relatează că, în timp ce se ruga pe Muntele Măslinilor, întreaga creație și-a arătat cinstirea față de ea, pomii plecându-și ramurile în chip minunat. Irina Nicolau, reputatul etnolog, spune, în <Ghidul sărbătorilor românești>, că la 6 august, de Schimbarea la Față (Probejenia), începeau să îngălbenească frunzele în pădure, cerbii spurcau apele, care începeau să se răcească.

Târâtoarele căutau ascunzișuri, berzele se pregăteau de plecare, cerul se deschidea și să se făcea <pomana de struguri>, iar când gustai prima boabă, spuneai <boabă nouă în gura veche>. La 15 august <a fost jale mare la Adormirea Maicii Domnului>, pomii cu roadele cele mai frumoase s-au întâlnit și au dat fiecare ce avea mai bun, <bostanul și porumbul au făcut un buchet din floarea-soarelui pe care l-au pus pe coșciug. De atunci, bostanul și porumbul îngălbenesc la sărbătoarea Adormirii>”, explică sociologul.

Mutarea la viața cerească

”Irina Nicolau reține, în același timp, miezul religios, pe care satul românesc l-a păstrat sub forma unei povești orale și care arată că, înainte de a o lua la Sine pe Maica Domnului, Hristos a trimis cu trei zile înainte un înger pentru a-i face cunoscută mutarea la viața cerească. Ea s-a bucurat și a urcat pe Muntele Măslinilor ca să se roage. După aceea a venit acasă, a pregătit tot ce trebuia pentru înmormântare, și-a împărțit hainele văduvelor sărace, a promis vecinilor că nu-i va uita și îi va ocroti, apoi s-a culcat în pat, s-a rugat pentru viețuirea în pace și și-a dat sufletul”, mai spune sociologul.

Apostolul Toma

”Și tot în <Ghidul sărbătorilor românești>, în aceeași cheie, Irina Nicolau pune în valoare un detaliu apocrif al Apostolului Toma, prezent și în iconografia praznicului, care <a venit peste trei zile>, fiind <dornic să vadă chipul Maicii Sfinte și mormântul a fost deschis pentru el. Dar n-a mai fost găsit decât giulgiul. Maica Domnului, cu trup cu tot, urcase la ceruri purtată de îngeri>, arată sociologul.

Momente marcante

„Teologii disting două momente marcante ale praznicului Adormirii Maicii Domnului, moartea și îngroparea, respectiv învierea și înălțarea Sa la cer, și tot ei remarcă faptul că, în Răsărit, creștinii au păstrat taina acestui moment, care, spre deosebire de Învierea lui Hristos, <nu a fost subiect de propovăduire apostolică> (Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, <Călăuziri în lumea icoanei>)”, spune sociologul.

”Al doilea Paște”

”Pe scurt, dacă Fecioara Maria L-a născut pe Iisus Hristos, Cel Înviat și Înălțat la cer, Ea însăși trebuia, <la rândul ei, să fie luată în slava Fiului ei înviat și înălțat la cer>, fiind astfel <prima dintre ființele umane care s-a făcut părtașă îndumnezeirii finale a făpturii>. Iar această trecere de la moarte la viață, de la timp la eternitate, de la condiția terestră la fericirea cerească <o pecetluiește Maica Domnului înainte de Învierea obștească și de Judecata de Apoi, înainte de a Doua Venire, care va încheia istoria lumii>.

De aceea, în Biserică, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este considerată <al doilea Paște tainic, iar Sf. Grigorie Palama arată că „de aceea și moartea ei a fost purtătoare de viață, mutând-o la o viață cerească și nemuritoare, și aducerea-aminte de ea e o sărbătoare de bucurie și un praznic a toată lumea”, explică Ciprian Voicilă.

Ziua praznicului

”În dimineața acestei zile, în ziua praznicului, pe 15 august, oamenii merg la biserică. Ei dau de pomană, pentru morți, struguri, prune, faguri de miere. În Balcani, sărbătoarea era cea mai mare: <Când toți se întorc din călătorii și fac nunți. La toți românii, legendele despre Maica Domnului sunt foarte numeroase. Temele lor sunt nașterea Fecioarei, Buna Vestire…>”. (Irina Nicolau – ”Ghidul sărbătorilor românești”)

Adormirii Maicii Domnului în iconografie

„Din punct de vedere iconografic, primele reprezentări ale Adormirii Maicii Domnului apar la începutul secolului al IV-lea pe sarcofagul Sfintei Ingracia de la Saragossa și pe un basorelief din Basilica Bolnissi-Kapanakci, Georgia, precum și pe un basorelief pe care este reprezentată Înălțarea lui Hristos.

În tipul clasic iconic, o vedem pe Maica Domnului așezată pe pat, înconjurată de Sfinții Apostoli, în vreme ce Domnul nostru Iisus Hristos primește sufletul Maicii Sale în mâinile Lui”, conchide sociologul Ciprian Voicilă.

Citește și: Maica Domnului, în sufletul satului: Legende și credințe străvechi