Adrian Năstase: Intervenţia SUA în Venezuela, o nouă înţelegere între Statele Unite şi Rusia?

”În primul rând, am început să înţeleg mai bine reproşurile  pe care JD Vance le-a făcut în urmă cu ceva timp europenilor la Munchen.

Era vorba de faptul că europenii «s-ar fi îndepărtat de la valorile şi principiile comune».

El avea în vedere – cred -, mai curând, separarea tot mai puternică între interesele americane şi cele europene.

Evidenţiate, puternic, în apariţia şi derularea războiului din Ucraina, dar şi în unele procese electorale pe continent”, a scris, duminică, pe blogul său, Adrian Năstase.

Liderii americani nu mai invocă regulile dreptului internaţional

”Sper însă că aţi înţeles, nu este vorba de regulile generale ale dreptului internaţional, acceptate de întreagă comunitate internaţională,

ci despre regulile pe care le impun marile puteri, împreună sau separat, în sferele de influenţă arondate.

Trăim, după încheierea Războiului rece şi după încheierea perioadei unipolare americane, într-o nouă paradigmă de funcţionare a lumii noastre.

Capturarea lui Maduro, dar şi alte evenimente din ultimii ani, mai ales după realegerea preşedintelui Trump,  ar trebui să ne dea de gândit şi ar trebui să ne oprim din a trăi în iluzii”, a mai scris Năstase.

Funcţionarea sistemului global se baza pe recunoaşterea sferelor de influenţă

Acesta se referă la faptul că, înainte de 1989, organizarea mondială se baza

pe Carta ONU, pe decalogul de la Helsinki, pe principiile fundamentale ale dreptului internaţional.

În realitate, funcţionarea sistemului global se baza pe recunoaşterea sferelor de influenţă între Statele Unite şi Uniunea sovietică.

”Intervenţia SUA în Venezuela face parte oare dintr-o nouă înţelegere de acest tip între Statele Unite şi Rusia?

Cumva, pe această baza, şi-au «nuanţat» Statele Unite, în ultimele luni, poziţia faţă de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei? (…)

Observăm că termenul de «agresiune», definit clar în dreptul internaţional încă din 1933, nu mai este utilizat.

(Sunt – n.r.) preferate formule eufemistice, gen «operaţiune militară specială».

Spre deosebire de ruşi în Ucraina, care se chinuie de patru ani să schimbe regimul de la Kiev pentru a-şi îndeplini obiectivele, americanii, în Venezuela,

au folosit o intervenţie «chirurgicală» (doar primul val).

O metodă mai simplă, mai rapidă, dar şi mai ieftină pentru realizarea obiectivelor lor

prin răpirea preşedintelui”, mai scris Adrian Năstase.

Potrivit acestuia, în definitiv, ”şi capturarea lui Maduro de către americani a fost tot o «operaţiune militară specială».

Unii s-ar putea încăpăţâna să considere că ar fi fost un act de agresiune împotriva unei ţări suverane”.

După 20 de ani, resursele de petrol din Irak s-au mai epuizat

”În plus, e clar, după 20 de ani, resursele de petrol din Irak s-au mai epuizat, la fel cele din unele ţări arabe…

Firmele americane au nevoie şi ele de un nou spaţiu de activitate.

De aici şi anunţul făcut de preşedintele Trump, în sensul că Venezuela «rămâne sub controlul nostru».

Probabil va fi  vorba de un fel de tutelă”, apreciază fostul lider politic.

”Unii vor spune că intervenţia în Venezuela este o aplicare a vechii doctrine Monroe, din 1823..

În esenţă (aceasta -n.r.)cerea că America să fie rezervată americanilor şi nu coloniştilor europeni.

Acum pare însă că e vorba de o doctrină adusă la zi, modernizată în SUA….

Aş numi-o «doctrina Monroe Plus», pentru că ea îi exclude pe europeni (desigur şi pe asiatici din America de sud – vezi ultimile presiuni în legătură cu canalul Panama).

Stabileşte, în plus, dreptul Statelor unite de a interveni în partea de sud a continentului”, a adăugat Năstase în postare.

Acesta apreciază că, ”poate, modelul răpirii unor lideri politici este mai simplu pentru schimbarea regimului politic…

în vederea obţinerii unor avantaje economice  şi strategice decât sprijinirea financiară şi prin servicii de informaţîi a unor formule  secesioniste sub formulă autodeterminării, precum în cazul Kosovo, Osetia, Abhazia sau, mai recent, Yemen”.

Formulă  mai ”curajoasă” în cazul Maduro

”Mi se pare interesant faptul că, după încheierea Războiului rece, o formulă privilegiată era aceea de a determina, cu presiune externă, condamnarea în propria lor ţară a liderilor incomozi.

Formulă în cazul Maduro este mai «curajoasă» – ei sunt capturaţi şi duşi în Statele Unite unde vor fi judecaţi şi vor simţi «mania justiţiei americane», pornind desigur de la prezumţia de nevinovăţie.

Să fie foarte clar, nu-mi este simpatic Maduro dar fac parte dintre cei care au citit cărţile lui Orwell, inclusiv «Fermă animalelor» şi diferitele teorii despre «egalitate».

De aceea, sper să nu fim naivi şi să considerăm că este vorba de «valori şi principii» când, în realitate, este vorba doar de interese”,  conchide Năstase.