A venit un aeroplan. Uite-așa zbura. Cum a venit aeroplanul, norii s-au împrăștiat, apele s-au retras. Au apărut vajnicii liberali pe o parte. Pe partea cealaltă au apărut socialiștii. C-o fi, c-o păți.
Că să-i votăm, că vor avea ei grijă de noi, să nu ne-ndoim. Aeroplanul ne-a survolat ce ne-a survolat în tot acest timp. Am zis că face careva vreun film. Sau poate că era un spion sovietic sau unul venit de la Berlin sau de la Viena.
Spre seară, s-a auzit un păcănit și aeroplanul a venit cu nasu-n jos. S-a izbit de dealuri. S-a făcut mii fărâme. Ne-am dus cu toții, cu mic cu mare, să vedem ce s-a întâmplat. A venit și primarul cu cabrioleta. A venit și dirigintele poștei cu bicicleta. A venit și moșierul, călare. Pilotul, ia-l de unde nu-i. Păi unde să fie? Nu-i.
Poate că nici nu era vreun pilot. Poate că era o fantomă la manșă, poate un extraterestru, poate că aeroplanul zbura de unul singur prin văzduh fiind teleghidat de la Paris, de la Londra sau de la Bratislava. Aripile-i ardeau mocnit. Limba flăcărilor dădea să moară, izbucnea iar după cum adia vântul. Unul de la liberali și-a scos pălăria, socialistul nu și-a scos șapca. Nimeni nu mai scotea o vorbă.
Soarele dădea să cadă sub linia orizontului. Cometa s-a întrezărit undeva, spre Răsărit. A doua zi, nu se știe cum, au dispărut toate urmele accidentului aviatic. Parcă nici n-a fost. Liberalii și socialiștii ne-au lăsat de izbeliște. Nimeni n-a mai vrut să audă de noi. Uneori, așa, pe nepusă masă, auzeam aeroplanul învârtindu-se prin văzduh.
Nu-l vedeam însă. Îl auzeam doar. Îl auzeam cu toții, nu era doar o părere. Nu erau nori dar aeroplanul era cumva acolo. S-a auzit apoi că armata ar fi trimis niște trupe să ne înconjoare de departe, să nu mai lase pe nimeni să vină sau să plece. Nu ne-am bătut capul cu asta, ne-am văzut de treabă. Apoi, la vreo săptămână, nici un radio n-a mai funcționat. Pur și simplu n-a mai funcționat nici unul.
Am auzit aeroplanul în tot acest timp. Uneori dădea rateuri, alteori se năpustea în picaj înspre noi de parcă ar fi vrut să ne facă harcea-parcea. Nu-l vedea nimeni dar el așa venea spre noi gata, gata să ne facă una cu pământul. Pe urmă nu l-am mai auzit, pe cuvânt dacă mint. Nu l-am mai auzit și gata. Zilele trecute, nu știu care a pornit-o pe drum și a mers tot așa până când s-a îndepărtat binișor.
Când s-a întors, ne-a povestit că a dat peste camioanele armatei căzute în paragină. Soldații nicăieri. Am fi putut să plecăm cu toții acum. N-am plecat. Ne găseam așa, de lucru, ne făceam de lucru. Dădeam nas în nas cu alții, ne priveam așa, în ochi.
Uneori ne zâmbeam strâmb. Nu aveam nici un chef să pornim către depărtări. Stăteam cu toții locului așteptând să apară din nou aeroplanul prin văzduh. Eram așa, plini de speranță.
Ai invatat sa faci si tu o compunere…fara sens!