Piteșteanul Nicolae Durdui este unul dintre puținii oameni de afaceri români pentru care banii nu sunt scop, ci doar un mijloc prin care viața lui și a celor din jurul său devine mai frumoasă și mai interesantă.
Imaginea afaceriștilor români considerați „de succes“ este legată, în marea lor majoritate, de vistieria statului. Iar sursa bogăției lor este ascunsă, de obicei, în contractele economice preferențiale derulate în cârdășie cu lumea politică și cu serviciile secrete, dar finanțate de la bugetul național. Motiv pentru care, de mulți ani încoace, vorbim despre tagma „milionarilor de carton“. Și foarte rari sunt cei pentru care „tunul“ ori „ţeapa“ nu sunt singurele metode de îmbogățire pe care le cunosc și sunt în stare să le aplice.
O firmă cu de toate
Nicolae Durdui a intrat în afaceri în anul 1992. Anterior, fusese inginer, specializat în extragerea petrolului și a gazelor naturale. Dar, pentru că tot venise „capitalismul“, a intrat și el în „joc“. Și astfel a apărut firma SEND 92. De unde a venit acel nume? O spune chiar Durdui: „Atunci s-a numărat printre primele 1.500 de firme înființate în România. Și pe atunci era dificil să găsești un nume pentru o firmă, un nume care să nu semene cu cel al altora. Numele firmei mele vine de la mine și frații mei, respectiv Sebastian, Emil și Nicolae, adică eu. D vine de la Durdui. După cum se obișnuia pe atunci, în statutul de funcționare al firmei pusesem o mulțime de domenii de activitate, inclusiv cu comerțul cu de toate. Și, inițial, chiar asta am și făcut: am vândut cafea, țigări și alte produse care se cereau pe atunci. Le cumpăram en gros și le vindeam la bucată. Nu câștigam mare lucru, dar eram «în afacere». De fapt, cam așa a apărut «capitalismul» în România. Dar pe mine nu mă interesa neapărat să mă îmbogățesc rapid, să-mi fac vilă și să-mi cumpăr mașini, așa cum făceau mai toți pe atunci. Pe mine mă interesa mai curând descoperirea unor oportunități, posibilități de a mă implica în diverse alte domenii“.
Ce oportunități ați descoperit atunci?
Pe atunci, fabrica de autoturisme din Pitești livra Dacia standard, fără niciun fel de îmbunătățiri. Pornind de la asta, noi ne-am apucat să le punem alarme, casetofoane și altele asemenea. Oamenii erau foarte mulțumiți de chestia asta, astfel că am avut din ce în ce mai mulți clienți. Am înființat un mic atelier, am angajat câțiva specialiști și, în scurt timp, treaba a început să meargă din ce în ce mai bine.
La termopane cum ați ajuns?
Ei, pe atunci la noi nu se știa mare lucru despre geamurile termopan. M-am interesat în străinătate, m-am documentat în tot ceea ce privește tehnologia de fabricație. Apoi am testat „piața“, mai întâi pe cea locală. Am văzut că aș avea succes cu ele, așa că am cumpărat utilajele necesare din străinătate. Inițial am crezut că voi face și termopanele tot cu oamenii cu care lucram pentru îmbunătățirea Daciilor. Nu s-a putut: afacerea aia mergea în continuare foarte bine, nu pridideam cu executarea comenzilor. Așa că pentru termopane a trebuit să angajez oameni noi. Apoi am făcut un atelier special pentru ele. Mereu am avut un principiu pe care nu-l încalc niciodată: oferă clienților doar marfă de cea mai bună calitate. Dacă omul este mulțumit, te mai caută și altă dată. Și deseori își trimite și prietenii la tine. Cu timpul am ajuns să produc termopane pentru toată țara. Afacerea cu geamuri termopan merge foarte bine chiar și acum.
Alte orizonturi, alte idei
După ce și-a pornit afacerile, Durdui le urmărește o vreme, ca să fie sigur că sunt „viabile“, după care iar pornește în căutarea unor idei noi, a altor „oportunități“ care-i deschid noi domenii de activitate.
Cu ce ați continuat?
La un moment dat, am fost într-o excursie în Anglia. Acolo am văzut niște limuzine lungi, de opt locuri. Mi-au plăcut foarte mult și mi-am dorit și eu. M-am dus la o expoziție de profil și am cumpărat mai întâi una. Când am ajuns acasă cu ea, lumea a rămas uimită. Am angajat un șofer, bun meseriaș, pe care l-am echipat în haine de epocă, precum la marile case. Oamenii nu mai văzuseră așa ceva decât în filme. Am avut un succes nebun cu ea, toți mirii se înghesuiau să meargă la nuntă cu limuzina mea de lux. Motiv pentru care am mai cumpărat încă una, la fel de elegantă. Le am și acum pe amândouă și lumea bună vrea să se plimbe cu ele la cele mai importante evenimente din viață.
Royal Park Pitești
Acum, cea mai complexă afacere a lui Nicolae Durdui este Royal Park Pitești, care le înglobează parțial pe celelalte. Este o bază de agrement deosebit de rafinată, despre care el spune: „L-am numit Parcul Regal pentru că facem tot ceea ce este posibil pentru ca toți cei care vin la noi să simtă că sunt tratați regește. Oferim un grad ridicat de confort și relaxare, precum și cele mai diverse distracții“.
Pasionat de echitație
La un moment dat, Nicolae Durdui a fost într-o vizită la Complexul Muzeal din Golești. Cei de acolo aveau niște cai superbi și ofereau doritorilor ore de echitație. Iar asta l-a inspirat pentru deschiderea unei noi afaceri.
Ce era atât de special în privința acelor cai?
Erau niște cai superbi, iar oamenii de acolo ofereau ore de echitație. Am încercat și eu și mi s-a părut ceva extraordinar. De-a lungul vremii am practicat diverse sporturi, dar echitația mi s-a părut cel mai frumos și mai relaxant. Rapid am căpătat o adevărată pasiune. Și, cum niciodată nu fac ceva de mântuială, m-am apucat serios de călărie. Mi-am cumpărat echipament de cea mai bună calitate din București. Apoi, după câtva timp, am înființat, aici, acasă, un centru de echitație. Dorința mea a fost să adun copii talentați care să fie instruiți în nobila artă a echitației. Astfel că în mai puțin de doi ani aveam cel mai modern centru de echitație din țară, cu vestiare, săli de cursuri, cu instructorii cei mai calificați în domeniu. Plus pregătirea practică, în cursul căreia copii se întâlneau cu caii instruiți special pentru ei. Făcea toți banii din lume să vezi bucuria din ochii puștilor în timpul orelor de practică. Tot acolo am înființat și un manej închis, unde am organizat spectacole cu cai. Îmi place că fac lucruri frumoase și la cel mai înalt nivel de calitate. Și chiar așa au și ieșit.
Caleașca din poveste
Spre deosebire de marea majoritate a patronilor, Nicolae Durdui nu se bazează pe un „plan de afaceri“ pe care să-l urmărească pas cu pas. Acționând mai ales sub inspirația de moment, vede „oportunitățile“ de afaceri în cele mai neașteptate locuri. Pe vremea în care și-a cumpărat, din București, echipamentul de echitație, a văzut într-un magazin de specialitate imaginile unor calești. Brusc, s-a gândit că, la nuntă, oricine s-ar bucura să fie plimbat cu o caleașcă, precum prinții din povești. A aprofundat ideea, s-a documentat în acest domeniu neașteptat, apoi s-a interesat unde se produc asemenea vehicule spectaculoase. A găsit un furnizor la Viena, a negociat cu acela și a comandat mai întâi o singură caleașcă. Apoi a comandat-o și pe a doua. În așteptarea celor două atelaje, a cumpărat și patru cai de rasă, pe care urma să-i folosească doar pentru tracțiunea caleștilor. Iar pentru că „reclama este sufletul comerțului“, a anunțat publicul despre noile lui achiziții. Succesul a fost cu totul neașteptat.
Ați achiziționat cele două calești din străinătate. Probabil că „furnizorii“ au fost oarecum nedumeriți…
Nedumeriți nu au fost, căci exact acesta este domeniul lor de activitate. Mai curând eu am fost cel nedumerit: o asemenea caleașcă m-a costat cam cât o mașină de lux. Dar, sincer vorbind, investiția a fost pe deplin justificată. Nici eu nu m-am așteptat, dar am avut atât de mulți clienți doritori să fie plimbați în caleașcă, încât a fost nevoie să fac programări. Am ajuns în situația că oamenii își stabileau data nunții în raport cu data în care erau planificați pentru caleașcă. Dar oamenii erau atât de mulțumiți de serviciul oferit, încât nu protestau niciodată pentru amânarea fericitului eveniment. Și chiar că merita: plimbarea mirilor cu caleașca prin oraș rămânea pentru ei un eveniment de neuitat.
„Efectul de piramidă“ și…
Dincolo de aceste activități practice cu care își ocupă timpul orice om de afaceri, Durdui mai are niște preocupări mai rar întâlnite în lumea lor: încearcă să pună în practică, atât pentru el, cât și pentru clienți, principiile unei vieți sănătoase, așa cum sunt ele definite în foarte multe locuri din lumea largă.
La ce vă referiți când vorbiți despre principiile unei vieți sănătoase?
Tuturor celor care ne vizitează, le oferim produse din bucătăria noastră tradițională. Nu impunem nimănui absolut nimic, dar celor care doresc le oferim un regim „vegan“ sau chiar „raw vegan“, bazat mai ales pe produse vegetale crude, cât mai puțin prelucrate. Asta nu este chiar o noutate: departe de a fi doar o modă, acest tip de alimentație, care este considerat unul dintre cele mai sănătoase, începe să fie folosit pe o scară din ce în ce mai mare. Dar la noi altceva este cu adevărat unic: apa.
Apa?
Da, apa pe care o folosim peste tot în Royal Parc.
Ce este cu ea?
Este o apă deosebit de curată, pe care o extragem de la circa trei sute de metri adâncime. Dar asta nu este tot. Odată scoasă la suprafață, o trecem printr-un dispozitiv în formă de piramidă, în care apa se încarcă energetic.
Chiar credeți în existența „efectului de piramidă“?
Nu contează ce cred eu. Important este ceea ce cred nenumărate colective de savanți din toată lumea, care studiază acest „efect“. Și, mai mult decât atât, au creat nenumărate dispozitive care folosesc cu mare succes „efectul de piramidă“. Astfel încărcată cu această formă de energie, apa devine deosebit de eficientă și este cu mult mai sănătoasă decât cea obișnuită.
Cândva a existat la Pitești o clădire în formă de piramidă în care s-au cercetat aceste „efecte“. V-ați inspirat din acele studii?
Da, a existat, dar, la un moment dat, cercetările au fost oprite. Acum, din toată clădirea aceea specială s-a ales praful și s-a preschimbat într-o ruină și o grămadă diformă de fiare. Nu de acolo m-am inspirat. La fel cum am făcut de fiecare dată, am studiat toată bibliografia disponibilă și abia după aceea am creat acel dispozitiv pentru încărcarea energetică a apei. Dar asta nu este tot. Odată încărcată energetic, apa noastră este trecută printr-un dispozitiv prin care ea devine „Apă Kangen“.
Fabrica de termopane, una dintre afacerile care au stat la baza grupului SEND 92
Miraculoasa „Apă Kangen“
Apă Kan… ce?
La noi nu este prea cunoscută, abia acum începem să aflăm despre ea. Studiile medicale au descoperit faptul că majoritatea bolilor, inclusiv cele extrem de grave, se instalează atunci când fluidele din corp au un PH acid. E o chestiune ceva mai complicată, nu aș vrea să intru în detalii. În schimb, mediul intern alcalin este cel mai sănătos. Iar acest caracter poate fi crescut prin consumul de apă ușor alcalină. Japonezii au studiat aceste fenomene și au numit acest tip de lichid vital „Apă Kangen“.
De fapt, este apa a cărei alcalinitate este exact cea indicată pentru menținerea unui echilibru sănătos în interiorul corpului nostru. Tot ei au realizat un dispozitiv portabil care, pornind de la apa obișnuită, o tratează obținând astfel „Apă Kangen“. Am luat legătura cu producătorii japonezi ai acestui aparat, am tratat cu ei și astfel am devenit principalul „distribuitor“ al acestui aparat cu totul deosebit de util.
Aceasta este cea mai nouă afacere în care m-am implicat. Deocamdată… suntem doar la început. Furnizorul japonez îl oferă în condiții deosebit de avantajoase, iar cu timpul, după ce piața românească va înțelege importanța acestui obiect, și afacerea asta se va extinde.
Sunteți un om de afaceri de succes?
Da, cred că da! Dar ceea ce urmăresc nu este succesul neapărat, rapid și prin orice mijloace. În afaceri mă ghidez după un singur principiu: oferă clientului cel mai bun produs pe care ești capabil să-l creezi.
În rest… mediul concurențial nu mă interesează: nu invidiez pe nimeni, nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nu vreau să întrec pe nimeni. Și nici nu imit pe nimeni. Consider că fiecare trebuie să „alerge“ pe propriul său „culoar“. Sub Soare este loc pentru absolut toți. Și acum muncesc foarte mult, dar nu o fac cu încrâncenare: nu am nimic de demonstrat nimănui. Muncesc cu multă plăcere, iar toate vin parcă de la sine. Mai găsesc o idee, mai descopăr o „oportunitate“… Alături de familie, munca este însăși viața mea.
Sunteți un om bogat?
Bogăția… depinde ce îți dorești de la ea. Eu și familia mea avem tot ceea ce ne trebuie pentru un trai înlesnit. Singurul exces pe care l-am „comis“ a fost achiziționarea unui automobil de lux și de mare performanță. Ei, cred că mașina asta a fost expresia unui vis de copil întârziat. Probabil că fiecare dintre noi avem un asemenea vis, indiferent de natura lui. Eu, unul, am reușit să-l împlinesc.
Și totuși, vă considerați un om bogat?
Vedeți dumneavoastră, când am intrat în afaceri eram foarte tânăr. Dar, spre deosebire de majoritatea celorlalți, m-am bazat doar pe banii mei. Nu am făcut credite la bănci, nu depind de nimeni din punct de vedere financiar. În timp, majoritatea banilor câștigați i-am reinvestit, fie în utilaje, fie în deschiderea unor noi afaceri. Nu‑mi doresc să am conturi imense care să dospească prin bănci, nu visez să am bunuri pe care nu le vom utiliza nici eu, nici familia mea. Consider că ești bogat atunci când găsești în buzunare toți banii de care ai nevoie. Iar eu îi găsesc!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.