Agenția care strânge bani de la corupți, copleșită de probleme

Un document guvernamental arată că procesul de recuperare a creanțelor provenite din infracțiuni, prin intermediul Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), manifestă o serie de aspecte negative, funcționarea în ansamblu a acestui sistem nefiind una deplină.

Conform notei de fundamentare a actului normativ pentru modificarea și completarea Legii nr. 318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, deficiențele se manifestă pregnant pe următoarele planuri:
– cadru legal interpretabil și insuficient, inclusiv prin prisma unei armonizări incomplete cu legislația europeană;
– interpretarea neunitară a cadrului legal existent, neorientată pe finalitatea măsurilor asigurătorii – recuperarea efectivă de prejudicii și a produsului infracțiunii;
– suport tehnic și logistic insuficient din partea instituțiilor și entităților publice sau regiilor autonome care dețin infrastructura sau au atribuții în gestionarea bunurilor cu regim juridic special. În prezent, există o cooperare fragmentată cu alte instituții/entități publice sau regii autonome care dețin atribuții privind administrarea bunurilor cu regimuri juridice speciale sau infrastructuri necesare depozitării temporare a bunurilor atipice indisponibilizate (ex. Garda de Mediu, Ocoale Silvice etc);
– prin invocarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2017 s-a generalizat o practică de luare a măsurilor asigurătorii asupra „bunurilor prezente și viitoare”, fiind necesară însă o intensificare a măsurilor subsecvente pentru identificarea, inventarierea și sechestrarea efectivă. În practică, aceasta se traduce prin pronunțarea de hotărâri de confiscare în echivalent. Aceste tipuri de confiscări nu pot fi aduse eficient la îndeplinire de către ANAF, a cărei competență este limitată la nivel național;
– competențe limitate ale ANABI în ceea ce privește administrarea bunurilor mobile. În prezent, administrarea simplă a bunurilor este limitată la preluarea unor bunuri a căror valoare individuală depășește la momentul dispunerii măsurii asigurătorii, echivalentul în lei al sumei de 15.000 euro. În practică însă, sunt întâlnite situații precum cea a stocurilor de bunuri în care,
deși bunurile privite individual nu au valoare care depășește suma de 15.000 euro, valoarea lor cumulată este superioară acestui prag, iar administrarea simplă de către ANABI a întregului stoc ar fi justificată, întrucât ar îndeplini criteriile de economicitate, eficiență și eficacitate;
– mandatul limitat al Agenției de a proceda la valorificarea anticipate a bunurilor mobile sechestrate în cazurile prevăzute de art. 2521 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare. În prezent, ANABI valorifică, din dispoziția organelor judiciare, pe parcursul procesului penal, doar bunurile mobile sechestrate, neexistând un cadru legal care să permită valorificarea anticipată a bunurilor cu valoare ridicată certă, imobilele, cu respectarea tuturor garanțiilor constituționale;
– necesitatea regândirii cazurilor speciale de valorificare anticipată prevăzute de art. 2521 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, în sensul includerii unor bunuri cu regim juridic special, precum masă și materiale lemnoase, produse farmaceutice și materialele sanitare determinată de condițiile speciale de depozitare a bunurilor sechestrate, fie costuri disproporționate față de valoarea bunurilor în cauză;
– absența unui mecanism care să permită ca sumele confiscate în procedurile penale și sumele rezultate din valorificarea bunurilor mobile și imobile, după rămânerea definitivă a hotărârii de confiscare, să fie alocate pentru susținerea proiectelor în domeniul educației juridice, al prevenirii criminalității și al asistenței și protecției victimelor infracțiunilor, precum și pentru alte proiecte de interes public, respectiv consolidarea capacității administrative, inclusiv logistice, a instituțiilor abilitate cu identificarea, administrarea sau valorificarea bunurilor sechestrate. În anul 2018, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, această posibilitate a fost eliminată, prin abrogarea de către acest nou act normativ a art. 37 din Legea nr. 318/2015, cu modificările ulterioare, și până în prezent nu a mai fost reintrodusă în legislație;
– necesitatea introducerii unui sistem facil de compensare, sub formă de vouchere, utilizate exclusiv pentru sprijinirea și protecția victimelor infracțiunilor pentru acoperirea nevoilor urgente. În prezent, compensarea financiară a victimelor infracțiunilor se realizează conform dispozițiilor Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunii, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul unei proceduri judiciare care presupune parcurgerea de către victimă a mai multor etape cu o durată de timp specifică unei proceduri comune;
– necesitatea măririi cuantumului compensațiilor financiare acordate pentru prejudiciile materiale victimelor și a avansului de care pot beneficia acestea, prin includerea în categoria prejudiciilor suferite de victimă prin săvârșirea infracțiunii și a prejudiciilor morale;
– lipsa specialiștilor în domeniul informatic în cadrul Agenției necesar dezvoltării și gestionării sistemului informatic național integrat de evidență a creanțelor provenite din infracțiuni, ca sistem unic de monitorizare a bunurilor sechestrate, confiscate și valorificate în cadrul procesului penal (ROARMIS);
– necesitatea consolidării funcției publice specifice de inspector de urmărire și administrare bunuri, în ceea ce privește: drepturile salariale, raportat la complexitatea activităților desfășurate; statutul acestora, în sensul asimilării acestei funcții cu funcția publică generală, în funcție de vechimea în specialitatea studiilor, prin raportare la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare; prelungirea perioadei de detașare a funcționarilor publici cu statut special pe funcțiile de inspectori de urmărire și administrare bunuri de la 6 luni la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă 2 ani.

La data de 11 decembrie 2015, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Prin înființarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), România șia propus o abordare integrată a recuperării activelor provenite din infracțiuni, combinând la nivelul ANABI funcțiile suport pentru organele de urmărire penală și instanțe cu cele de cooperare internațională, de administrare efectivă a bunurilor indisponibilizate și de reutilizare socială a
bunurilor și valorilor confiscate. Astfel, ANABI a fost desemnată oficiu național pentru recuperarea creanțelor (Asset Recovery Office – ARO), în sensul Deciziei 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile. În exercitarea acestei funcții, Agenția are atribuții concrete ce țin de implementarea standardelor europene în domeniul cooperării în vederea recuperării creanțelor provenite din infracțiuni. De asemenea, Agenția este reprezentată în cadrul sistemului Național de coordonare EUROJUST (Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare Judiciară în Materie Penală – European Union Agency for Criminal Justice Cooperation)