Astăzi analizăm felul în care au fost folosite virusurile în războiul sirenelor de pe Titan, hei, liniște în fundul sălii, atenția se concentrează la mine, strigă supărăcit profesorul de strategie militară de la Standford și West Point, de la Moscova și Berlin, din Cairo și din Tokyo.
Militarii din sală se repliază, aruncă, vezi bine, cu cocoloașe de hârtie, dă-le-n mă-sa de virusuri, afară e soare, mergem la cafea, mergem la agățat gagici pe bulevard, vine Bregovici să facă o cântare, vine și fanfara din Clejani, vin Stan și Bran, Birlic, Ben Johnson, Pol Pot, Carlos Santana, Stalin, vine și Che, vine și Troțki, vine și Picasso, mă rog, vine multă lume bună, dictatori, actori, nebuni, clovni politici, parlamentari europeni, împărați chinezi și japonezi, eroi legendari din Brazilia, consilierul lui Dalai Lama, vine și Ivan Turbincă. Pe bune? Pe bune? Și virusurile? Virusurile sunt niște animale mici și nesuferite, nu sunt animale, zice un cadet cu mustață în furculiță. Alo, hai să bem o bere, lasă sirenele de pe Titan, manipularea e evidentă foarte. Foarte? Da, mi-e dor de libertate, de civilie, nu mai vreau război. Și atunci ce rost mai avem noi militarii?
Așa, și zici că virusurile nu sunt animale, ele se ascund prin canale?! Da, și politicienii perverși iau virusurile de cap, le bagă-n capul oamenilor, îi sperie foarte, așa, chiar așa. Aha! Și cadeții ies prin parc la soare vorbind la superlativ despre sirenele de pe Titan, niște ființe cosmice fabuloase care se joacă cu virusurile uite-așa, se joacă, se joacă, iau virusurile de urechi și le schimbă areneul, ce le schimbă?! Trăim într-un alt mileniu, ghețarii se topesc, virusurile cresc. Dar ce sunt virusurile de fapt, întreabă un cadet venit tocmai din Mongolia. Păi știți ce? Ce? Virusurile fac parte din spațiul intim al universului așa cum suntem și noi, tot acolo, Aha! Și spațiul ăsta care e un tot, are tot felul de coduri genetice, frânturi, curbe, stringuri, mă rog, fragmente. Aha.
Adică universul e viu! Aha. Aha, pe naiba, să mergem pe bulevard la agățat la gagici, nu mai vrem lecții despre războaie, vrem să ne giugiulim, să bem bere și să fumăm trabuc, uite-l pe Fidel Castro, Fidel Castro face reclamă pentru firmele de turism din Cuba, veniți în Cuba, distrați-vă în Cuba, capitaliștii cei răi v-au mințit, virusurile nu sunt așa de periculoase, Rusia vă zice și ea minciuni despre virusuri, aha, Rusia ne păcălește, capitaliștii ne păcălesc, China ne păcălește, dar în Cuba e soare, și-n Dubai e soare și pe Titan e soare, ne cheamă sirenele pe Titan, fac și ele reclamă la agențiile de turism, e bine, e din ce în ce mai bine, lumea nu mai are nevoie de războaie.
,,Feed” de Mira Grant, la Ediția Folio SF (2014):
,,Când virusul s-a propagat ,în 2014, toată lumea a crezut că e o glumă, deși putea fi …sfârșitul lumii! Azi,în 2039, fiecare a înțeles că e bine să ocolim zonele infectate și adunările publice. Dar când e vorba să urmărim campania pentru prezidențialele din SUA, unii, precum bloggerii din Georgia și Shaun Mason, în numele adevărului,sunt gata să înfrunte pericolul: meetingurile,hoardele de jurnaliști și agenți însărcinați cu securitatea candidaților…Atât de multe riscuri pentru a te regăsi în prezența unui infectat, față-n față cu un zombie.”. Uimitor, domnule Bufnilă , îmi aduceți parfumul dulce al sirenelor titanice din tinerețe, când citeam SF …acum adevărate! De ce,scriitori, precum Ovidiu Bufnilă, Mira Gran, Karim Justin,Estelle Faye etc, etc, scriu adevărul despre virusuri când azi, 4 aprilie 2020, e adevăr? Nu știm!Bravo,domnule! Suntem de aceeași vârstă,eu sunt păcătosul cititor și,dumnevoastră …un fel de profet!