André Greipel a câştigat la „milimetru” etapa a II-a din „Paris-Nisa”

Greipel s-a „întors”

163 de km din cei 172 ai etapei a II-a au fost plictisitori. Plutonul a înghiţit la timp o evadare „de serviciu” şi rula liniştit în aşteptarea formării, în ultimii 2 km, a trenuleţurilor echipelor sprinterilor. Cu 9,7 km înainte de finish, din senin, Tony Martin, Lars Boom, Matti Breschel şi Geraint Thomas lansează un atac şi sunt cu 10-12 secunde în faţa plutonului. Cum toată lumea ştia că Tony Martin este unul dintre cei mai buni contratimpişti din lume, plutonul, mai precis echipele sprinterilor au sunat „deşteptarea” şi a început cursa de urmărire. Ar fi fost culmea ca o etapă 100% de plat şi cu o şosea destul de plată să nu revină unui sprinter. Cu 1,3 km, evadaţii sunt ajunşi şi trenuleţele sprinterilor se pun în mişcare. Cu 350 de metri înainte de linia de sosire, André Greipel, foarte bine condus de lansatorul său Gregory Henderson, declaşează sprintul final, şi deşi din prima poziţie era destul de expus, reuşeşte să se menţină în frunte şi să câştige etapa la fotofinish. O victorie normală şi mană cerească pentru pariori, Greipel având cota de 6,5 pentru victorie. Cele mai bune cote le-au avut John Degenkolb – 2,2 şi Nacer Bouhanni – 4. Etapa a III-a este tot una favorabilă sprinterilor, chiar dacă pe traseu sunt 3 căţărări de categoria a III-a. Cum sunt şi două sprinturi intermediare, nu este exclus să asistăm la o schimbare a tricoului galben, John Degenkolb fiind favorit să în preia, chiar şi dacă nu va câştiga etapa.

Clasament etapa a II-a Zoo Parc de Beauval >>Saint-Amand-Montrond (172 km)

1. André Greipel (Lotto Soudal) – 4:30:18
2. Arnaud DeMare (FDJ) – a.t.
3. John Degenkolb (Team Giant-Alpecin) – a.t.
4. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – a.t.
5. José Joaquín Rojas (Movistar Team) – a.t.

„Tricoul galben” – Clasamentul general

1. Michal Kwiatkowski (Etixx – Quick Step) – 9:53:16
2. Rohan Dennis (BMC Racing Team) – a.t.
3. John Degenkolb (Team Giant-Alpecin) + 02”
4. Tony Martin (Etixx – Quick Step) + 07”
5. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) + 09”
6. Lui Leon Sanchez (Astana Pro Team) + 10”
7. Lars Boom (Astana Pro Team) + 10”
8. Sylvain Chavanel (IAM Cycling) + 10”
9. Tom Dumoulin (Team Gian-Alpecin) + 13”
10. Geraint Thomas (Team Sky) + 13”

„Tricoul verde” – Clasamentul pe puncte

1. Alexander Kristoff (Team Katusha) – 20 puncte
2. John Degenkolb (Team Giant-Alpecin) – 18 puncte
3. Nacer Bouhanni (Cofidis, Solutions Crédits) – 17 puncte
4. Michal Kwiatkowski (Etixx – Quick Step) – 15 puncte
5. André Greipel (Lotto Soudal) – 15 puncte

„Tricoul alb cu buline roşii” – Clasamentul căţărătorilor

1. Jonathan Hivert (Bretagne – Séché Environnement) – 5 puncte
2. Arnaud Gerard (Bretagne – Séché Environnement) – 4 puncte
3. Philippe Gilbert (BMC Racing Team) – 3 puncte
4. Thomas De Gendt (Lotto Soudal) – 2 puncte

„Tricoul alb” – Clasamentul rutierilor tineri

1. Michal Kwiatkowski (Etixx – Quick Step) – 9:53:16
2. Rohan Dennis (BMC Racing Team) – a.t.
3. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) + 09”
4. Tom Dumoulin (Team Gian-Alpecin) + 13”
5. Wilco Kelderman (Team LottoNL-Jumbo) + 16”

Retro Paris – Nisa

Cum a fost la început

Prima ediţie a acestei curse s-a desfîşurat în 1933. Iniţiativa a aparţinut – ca şi în cazul Turului Franţei – unui ziar: „Le Petit Journal”, promotor fiind directorul acestuia, Albert Lejeune. Prima cursă a avut 6 etape şi un parcurs de 1.257 km. Marele favorit al cursei era francezul Andre Leducq, câştigător în 1930 şi 1932 a Turului Franţei. Leduck a deţinut foarte mulţi ani recordul privind numărul de etape câştigate în turul Franţei. Înainte de începerea cursei inaugurale Paris-Nisa, Leducq avea la activ 23 de victorii de etapă în 7 tururi ale Franţei (Cu 25 de victorii de etapă, Leducq a stat pe locul 1 până în 1972 când a fost detronat de Eddy Merckx, iar la ora actuală împarte locul 3 all time al câştigătorilor de etape din Turul Franţei împreună cu Mark Kavendish. Sunt şanse minime să mai fie întrecut de vreun rutier aflat în activitate, cel puţin în următorii 4 sau 5 ani, dacă nu mai mult). Ei bine, marele favorit nu a reuşit să câştige această primă cursă, deşi întreaga Franţă îşi pusese speranţele în el. Andre Leducq a terminat cursa pe un modest (pentru el) loc 21. Şi exact ce nu doreau francezii, învingător a fost un rutier belgian, Alfons Schepers. De altfel, în top 5, belgienii au ocupat locurile 1, 2 şi 4. Schepers era şi el un rutier în vogă, el câştigând până atunci, în 1929 şi 1931 clasica Liège–Bastogne–Liège.

Ceea ce astăzi este de neconceput – la nicio ramură şi competiţie sportivă – şi pentru foarte multă lume ar părea incredibil, este modul în care s-a dat primul start în Paris-Nisa: s-a plecat la ora 5.00 dimineaţa. Prima etapă, Paris-Dijon a avut 312 km. Mai trebuie să amintim că între 1933 şi 1939, tricoul liderului cursei era albastru-auriu. Între 1951 şi 1955, tricoul a fost galben cu puncte orange, iar între 1955 şi 2001, tricoul a fost alb. Din 2002 s-a optat pentru „clasicul” tricou galben.

7 victorii consecutive

Cele mai multe victorii în „Paris – Nisa” le-a realizat rutierul irlandez, Sean Kelly. El a câştigat de 7 ori cursa, în 7 ediţii consecutive, între 1982 şi 1988. De 5 ori a triumfat rutierul francez Jacques Anquetil (1957, 1961, 1963, 1965 şi 1966), iar câte 3 curse au câştigat: Eddy Merckx (1969, 1970 şi 1971), Joop Zoetemelk (1974, 1975 şi 1979) şi Laurent Jalabert (1995, 1996 şi 1997).

Patru câştigători sunt prezenţi în 2015

La cea de a 73-a cursă „Paris – Nisa” sunt aliniaţi la start 4 rutieri care au câştigat tricoul galben: Richie Porte (Team Sky) – învingător în 2013, Sir Bradley Wiggins (Team Sky) – 2012, Tony Martin (Etixx – Quick Step) – 2011 (atunci sub culorile HTC – High Road) şi Luis Leon Sanchez (Astana Pro Team) – 2009 (sub culorile Caisse d’Epargne – actuala Movistar Team).

Dintre cei 160 de rutieri care au început cursa, un număr de 22 au reuşit victorii de etapă la ediţii anterioare. Cele mai multe victorii de etapă, 6, le-a obţinut între anii 2005 şi 2012, belgianul Tom Boonen de la Etixx-Quick Step. Din păcate, Boonen s-a accidenrtat grav în prima etapă şi a trebuit să abandoneze. În cazul său, există marele risc ca nu doar sezonul 2015 să fie compromis ci şi viitorul său în ciclism. Tom Boonen este unul dintre foarte puţinii rutieri care au peste 10 ani la aceeaşi echipă. Din 2003 el nu a părăsit clubul sub culorile căruia aleargă în prezent, chiar dacă acesta a purtat mai multe denumiri, în funcţie de spomnsori: Quickstep – Davitamon (2003), Quickstep – Innergetic (2004-2010), Quickstep Cycling Team (2011), Omega Pharma – Quick-Step (2012-2014).

Dintre rutierii aflaţi în cursă în 2015, Sylvain Chavanel (IAM Cycling) este veteranul „absolut”, el concurând pentru prima oară în 2001 în „Paris-Nisa”, pe atunci sub culorile echipei „Bonjour” (actuala Team Europcar)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.