Născută și crescută în Târgu Jiu, Andreea Ancuța este o tânără de 19 ani care își trăiește viața cu determinare și bucurie. Povestea ei începe cu un diagnostic dificil la doar patru ani, când medicii au descoperit că suferă de tetrapareză spastică. Această afecțiune nu a reușit însă să-i umbrească zâmbetul și să-i înfrângă spiritul.
„Am fost la multe centre de recuperare din toată țara. Am reușit să fac progrese, dar nu total. Am nevoie de ajutor ca să mă deplasez. Mă ajută mama în tot ceea ce fac. Mama este susținătorul meu numărul unu”, mărturisește Andreea.
Cu toate că Andreea a crescut știind că viața ei va fi o luptă continuă, a reușit să își croiască un drum plin de realizări și momente de bucurie. Anul acesta, a absolvit cu succes liceul și a trecut examenul de bacalaureat, un moment de mândrie și împlinire pentru orice tânăr, dar cu atât mai mult pentru ea. Andreea visează să devină psiholog, dorința ei de a-i ajuta pe alții fiind profund inspirată de sprijinul pe care l-a primit de-a lungul vieții. „Cândva am fost ajutată la rândul meu, iar acum am și eu dorința de a ajuta.”
În ciuda dificultăților fizice, Andreea a avut un an extrem de productiv. A reprezentat liceul la Balul Bobocilor cu un moment emoționant de poezie, compus chiar de ea, și a continuat să se implice în numeroase proiecte și activități de voluntariat. Un moment deosebit a fost piesa de teatru în care a jucat alături de alți tineri cu dizabilități. Spectacolul, realizat de Asociația Be TeeN din Târgu Jiu, a demonstrat că talentul și ambiția nu cunosc limite.
Pasiunea pentru teatru a devenit o parte importantă din viața Andreei, culminând cu scrierea și interpretarea unei piese de teatru proprii. „Teatrul este o formă de exprimare care îmi permite să îmi depășesc limitele și să transmit emoții autentice. Este o parte din mine”, spune Andreea cu entuziasm.
Această realizare a fost posibilă datorită susținerii constante a mamei sale, care a fost mereu alături de ea, ajutând-o în toate aspectele vieții cotidiene. „Mama este îngerul meu păzitor. Fără ea, nu aș fi reușit să fac toate aceste lucruri minunate.”
Andreea este un exemplu de curaj și determinare, transformându-și dizabilitatea într-o abilitate. Tânăra cred ca orice e posibil, iar dacă îți dorești să vezi frumosul din viață, poți transforma orice dificultate într-o oportunitate. „Dizabilitatea poate fi o mare abilitate, desigur, dacă tu îți dorești să vezi asta!”, afirmă ea cu convingere.
Aproape de finalul anului trecut, Andreea a continuat să impresioneze prin participarea la proiectul „Cu brațele spre cer”, unde a fost protagonista unui spectacol unic. Colegii și apropiații o descriu ca fiind mereu cu zâmbetul pe buze, luptând împotriva oricăror bariere impuse de viață. „Pentru că tot vorbim despre teatru, am fost și protagonista în piesa de teatru „Cu brațele spre cer”, în care personajele au fost interpretate de mai mulți tineri cu dizabilități, demonstrând astfel că talentul și ambiția nu au limite”, povestește Andreea.
Povestea Andreei Ancuța este o lecție de viață și o sursă de inspirație. În pofida provocărilor, ea a demonstrat că ambiția și dorința de a ajuta pot depăși orice obstacol. Continuând să-și urmeze visul, Andreea privește cu încredere spre viitor, convinsă că finalul poveștii sale va fi unul fericit.
Doamne ajut-o in continuare!
Doamne ajuta. Un copil minunat
Sî ia Legătura cu CeiDin SUA care au făcut Ceva cu CIPuri în Creier și se pare că au reFăcut Căie Nervoase MOTORII.
@CONTESTATARUL
-aici e caz(!) de EDITARE GENETICA,
de terapie genică
-dr. Josef Mengele a incercat ceva….
OriCE să fie, dar NUMAI în SUA s-ar putea rezolva …
MERITĂ!