
În perioada dinaintea Primului Război Mondial, cazinoul era cu siguranță unul dintre cele mai elegante și emancipate locuri de socializare dintr-un oraș. În ziua de astăzi, jocul de cazinou are mai degrabă o conotație negativă, pentru că este asociat cu decadența, dar în perioada lui de glorie era asociat cu o activitate recreațională pentru mica și mare nobilime.
Dacă vrei să știi care erau jocurile de noroc favorite ale nobilimii românești și cum arăta o cameră de joc, te invit să citești câteva curiozități despre anii de glorie a jocurilor de noroc, la Cazinoul din Constanța. Te asigur, cazinourile de pe vremuri nu arătau și nu funcționau deloc cum funcționează cele mai bune cazinouri online de pe Cazinouri.info.
Cea mai prolifică epoca pentru jocul de noroc, la Cazinoul din Constanța
La Belle Époque în România a fost o perioadă marcată de stabilitate economică și creștere, datorită expansiunii industriale și a inovațiilor tehnologice. Această epocă înfloritoare, dintre anii 1880 până în 1914, a culminat cu apariția celor mai frumoase monumente arhitectonice, printre care și cele mai frumoase cazinouri din România.
Cazinoul din Constanța este dovada vremurilor de prosperitate, în care oamenii câștigau bine, mica nobilime călătorea din ce în ce mai mult, iar evenimentele de societate erau mai dese. Din acest motiv, cazinourile nu aveau doar rolul de gazdă a jocurilor de noroc. Cazinourile din România, inclusiv acesta, aveau mai multe funcții, deservind mai multor tipuri de distracții.
Ce funcții avea Cazinoul din Constanța
Primul cazinou, Kursaal-ul, construit în 1880, oferea un loc de relaxare pentru protipendada orașului. Anatole Magrin, fotograful Curții Regale, a făcut câteva poze aici, până la demolarea lui în 1891. Locul acestei “săli de relaxare” a fost luat de Casin, o clădire provizorie din lemn, care a fost folosită ca loc de întâlniri până în 1910.
În viziunea primului arhitect conservator, Petre Antonescu, Cazinoul din Constanța avea funcțiunea de teatru, dar revenire liberarilor la putere și intervenția arhitectului Daniel Renard, au condus la realizarea celui mai mare cazinou la ora ceea din România, în stil Art Nouveau, cu funcții extinse.
- Bufet cu laborator
- Sală de lectură
- Vestiar
- Două săli de joc
- Biliard
- Sala de spectacole
- Foaierul artiștilor
- Budoar pentru doamne
- Pavilionul restaurant (ridicat ulterior)
În cazinou, seratele erau întreținute de orchestre românești și străine. Se țineau spectacole pe scena amplasată la etajul unul al cazinoului, iar în cele două săli de joc nu erau găzduite doar jocuri de noroc, ci și jocuri de societate. Cel mai popular joc era ruleta, dar se juca și șah, table sau jocuri de cărți.
Cele mai apreciate jocuri de noroc în Cazinoul din Constanța
Jocurile de masă erau foarte apreciate în acea vreme. Ruleta cu siguranță era favorita invitaților Cazinoului din Constanța. Se juca inclusiv Baccara, poker cu 5 cărți, blackjack, Faro sau Chemin-de-fier.
Ruleta – în cazinou se paria la varianta franțuzească a ruletei, cu un singur zero, cunoscută astăzi ca Ruleta Europeană. Croupierul învârtea roata de ruletă într-o direcție, apoi arunca bila de fildeș în direcția opusă. În timp ce roata se învârtea, jucătorii plasau pariurile. Se paria direct cu bani, respectându-se miza minimă sau cu jetoane.
Baccarat – cunoscut sub numele de Chemin de Fer și Baccarat Banque, au fost populare printre jucătorii francezi și în alte părți ale Europei. Jocul, cunoscut pentru asocierea cu mize mari și jucători aristocrați, a fost o caracteristică obișnuită în multe cazinouri.
Blackjack – era cunoscut și sub numele de 21, a fost jucat pe scară largă în toată Europa. Regulile de blackjack s-au consolidat mai mult la începutul secolului al XX-lea.
Faro – popularitatea Faro a continuat până în secolul al XIX-lea, dar a început să scadă până la sfârșitul anilor 1800.
Poker – se juca pokerul cu 5 cărți, care începea cu distribuirea a cinci cărți fiecărui jucător. Jucătorii puteau schimba între zero și cinci cărți pentru a forma cea mai bună mână posibilă. Urma un nou tur de pariuri, iar jucătorul cu cea mai bună mână câștiga potul.
Cum se juca Chemin de Fer?
Jocul este o variantă populară a jocului de baccarat, cunoscută în special în cazinourile europene, inclusiv în cele din Franța. Este un joc de cărți elegant, care a fost adesea asociat cu clasa superioară, și a câștigat popularitate în rândul nobilimii europene.
Jucătorii încearcă să obțină o mână de cărți cu un total cât mai apropiat de 9. Valorile cărților sunt similare cu cele din baccarat: așii valorează 1 punct, cărțile de la 2 la 9 sunt evaluate la valoarea nominală, iar 10 și valetul, dama și regele valorează 0 puncte.
Diferența principală între Chemin de Fer și alte variante ale baccaratului este că jucătorul care joacă rolul bancherului se schimbă în cursul jocului. Bancherul, care pariază împotriva celorlalți jucători, este desemnat pe rând.
Cum se juca Faro?
Faro și-a câștigat popularitatea inițial în Franța sub numele de Pharaon în secolul al XVII-lea. Înainte de ascensiunea pokerului, Faro era adesea jocul de alegere în sălile de jocuri de noroc. Faro se juca cu un pachet complet de 52 de cărți. Scopul jucătorilor este de a paria pe cărțile care vor fi trase din pachet, încercând să prezică valoarea cărților care vor apărea.
Faro se juca pe o masă specială acoperită cu un covor care prezintă toate cele 52 de cărți împărțite în patru rânduri. Jucătorii plasau jetoane pe covorul de joc, pe cartea sau cărțile pe care doreau să parieze. Dealerul trage două cărți din talon la fiecare rundă: prima carte, denumită carte pierzătoare, arată care pariuri pierd, iar a doua carte, denumită carte câștigătoare, arată care pariuri câștigă.
Pariurile plasate pe cartea câștigătoare sunt plătite la cote de 1 la 1. Pariurile pe cartea pierzătoare sunt colectate de către casa. Deși Faro a fost extrem de popular în secolul al 19-lea, popularitatea sa a scăzut treptat din cauza vulnerabilității la înșelăciune din partea caselor și a dealerilor. Pe vremuri, jocurile de noroc nu erau licențiate de stat.
Las-o balta: @R.C! Cazinoul, MONUMENT ISTORIC, a fost „privatizat” sau „restituit” naiba stie cui de clanul de infractori Nastase Adrian, si-astazi e-n paragina/ are nevoie de fonduri banesti serioase pentru restaurare, în starea actuala nefiind de folosit. „Restituirile” lui Nastase Adrian, multi sute de mii de milionar sau chiar miliardar în $, si clicii = prejudiciu imens patrimoniului si imaginii României. @Limba Romaneza: ai dreptate, însa cred sa nu fi fost decât o greseala de tipar: R.C. si-o poate corecta.
Articol scris de un „academician repetent”… acordul in gen numar si caz al partilor de vorbire se face dupa cum „vrea muschii mei”…
„Anii de glorie A jocurilor de noroc…”
Trebuie sa candidati la functia de Presedinte „A” Romaniei…
Siktir !
Asta are nevoie Romania cel mai mult, jocuri de noroc, in rest le avem pe toate