Apropiați de dinastie, despărțiți de istorie. Regele Harald V și Regele Mihai I, veri de gradul al treilea

Arborele genealogic european: Legătura de sânge dintre Regele Harald V și Regele Mihai I

Sistemul de alianțe dinastice europene a fost construit, în mare măsură, pe descendența Reginei Victoria a Marii Britanii, cunoscută drept „bunica Europei”. Prin cei nouă copii ai săi, liniile regale s-au ramificat pe tot continentul. Regele Mihai I al României a fost stră-strănepot direct al Reginei Victoria prin ambele ramuri parentale: atât prin tatăl său, Regele Carol al II-lea (legat de dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen), cât și prin mama sa, Regina-Mamă Elena (provenită din Casa Regală a Greciei și Danemarcei), potrivit stirileprotv.ro.

Această dublă ascendență l-a plasat pe Regele Mihai I într-un cerc restrâns de rudenie directă cu marii monarhi europeni ai secolului XX și XXI, fiind văr de gradul al treilea cu Regele Harald V al Norvegiei. Aceeași legătură de gradul al treilea îl conecta pe suveranul român de alți lideri dinastici importanți, precum Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Regina Margareta a II-a a Danemarcei, Regele Juan Carlos I al Spaniei și Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei.

Copilăria sub umbra războiului: Puncte comune și cai divergente

Născut în 1921 (Mihai I) și, respectiv, 1937 (Harald V), cei doi monarhi au aparținut aceleiași generații încercate de instabilitatea politică a secolului XX. Încă din primii ani ai vieții, ambii au fost confruntați cu trauma ocupației militare și a strămutării provocate de cel de-Al Doilea Război Mondial.

Când Germania nazistă a invadat Norvegia în aprilie 1940, tânărul prinț Harald, pe atunci în vârstă de doar trei ani, a fost evacuat de urgență. Împreună cu mama sa, Prințesa Märtha, și surorile sale, Ragnhild și Astrid, Harald s-a adăpostit inițial în Suedia, de unde a emigrat în Statele Unite ale Americii. În acest timp, bunicul său, Regele Haakon al VII-lea, și tatăl său, Prințul Moștenitor Olav, au condus rezistența norvegiană din exilul londonez. În SUA, familia princiară a menținut relații strânse cu administrația americană, Harald primind prima sa îndatorire oficială la doar șase ani, în Canada, în cadrul unei ceremonii dedicate forțelor aeriene.

CITEȘTE ȘI:

Regele Harald al V‑lea al Norvegiei, cel mai în vârstă șef de stat din Europa, a murit la 89 de ani

În mod paralel, în România anului 1940, Regele Mihai I urca pe tron pentru a doua oară la vârsta de 18 ani, într-un context extrem de complex. Spre deosebire de vărul său norvegian care s-a aflat la adăpost peste Ocean, Mihai I a rămas în țară pe tot parcursul conflagrației, asumându-și ulterior decizia istorică de la 23 august 1944.

Divergența majoră a destinelor lor s-a produs la finele războiului. Harald s-a întors triumfal la Oslo în iunie 1945, continuându-și studiile la școlile publice norvegiene, la Academie Militară și ulterior la Universitatea Oxford. România, în schimb, a intrat sub sfera de influență sovietică, iar Regele Mihai I a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947, petrecând mai bine de patru decenii în exil.

Domnia Regelui Harald V și tranziția către modernitate

Născut la Asker, Harald a fost primul prinț moștenitor născut pe pământ norvegean după mai bine de 500 de ani, într-o țară ce își redobândise independența monarhică recent, în 1905, după separarea de Suedia. De la tatăl său, Olav al V-lea, Harald a moștenit pasiunea pentru sporturile nautice. A fost sportiv olimpic și a obținut titlul mondial la navigație în 1987, în calitate de căpitan al ambarcațiunii sale.

La 21 ianuarie 1991, după trecerea în neființă a tatălui său, Harald V a depus jurământul ca Rege al Norvegiei. Preluând tronul într-o perioadă de expansiune economică accelerată de industria petrolieră și a gazelor naturale, monarhul s-a ghidat după deviza istorică a dinastiei: „Totul pentru Norvegia”.

Spre deosebire de tendința recentă a altor monarhii europene (precum cele din Olanda, Spania sau Danemarca), unde suveranii au ales să abdice în favoarea noilor generații, Regele Harald V a menținut principiul angajamentului pe viață, exercitându-și prerogativele constituționale până la decesul său, survenit la vârsta de 89 de ani, la Spitalul Național din Oslo.

În urma trecerii sale în neființă, succesiunea la tronul Norvegiei s-a realizat automat, prințul moștenitor Haakon devenind noul monarh al țării. Domnia lui Harald V rămâne în istorie drept un model de conservare a tradiției instituționale combinată cu o adaptare continuă la valorile unei societăți democratice moderne.