”Ne-a părăsit prof. dr. arhitect EMIL BARBU POPESCU – Mac. A fost decanul, rectorul și președintele Școlii noastre.
Îi datorăm enorm, Clubul A, Sesiunile diplomelor internaționale, Stadionul Național, pregătirea numeroaselor generații de studenți, orientarea și complexitatea școlii.
Comunitatea universitară, conducerea din ,,Ion Mincu, l-a respectat și venerat în timp, recunoscându-i și celebrându-i meritele, pasiunea implicării, suportul permanent adus profesiei și apărarea artei edificării.
Noi, cei de acum, vom continua direcția și drumurile deschise de acest mare lider, profesor, mentor. Un OM. Dumnezeu să îl ierte!”
………………………..
Îl credeam nemuritor. A fost în vremuri grele, dar pline de speranțe, deschizător de uși, porți și drumuri pentru studenții de la Arhitectură și din țară.
Amintesc doar contributia sa la realizarea, la Sala Palatului, a admirabilului spectacol Jesus Christ Superstar. A fost un cutremur ideologic.
A sădit în spiritele tinere ideea că oricum sunt libere și depinde de ei cum să se exprime în același spirit al libertătii și în formele arhitectonice.
Am scris despre expozițiile pe care le organiza periodic cu proiectele grupurilor de lucru ale studenților pe care îi îndruma.
Una, ținută, dacă îmi amintesc bine, la Galeriile Municipiului de pe Strada Academiei, a primit premiul anual al revistelor VS și Amfiteatru.
Nu pot să nu evoc dragostea lui pentru sport.
A făcut din Sportul Studențesc un club și o echipă de nivel internațional, cu jucători inimitabili precum Hagi.
Amintesc modestia și luciditatea sa. Când i s-a oferit posibilitatea de a candida pentru postul de primar al Bucureștilor susținut de PSD i-a mulțumit dlui președinte Iliescu pentru onoare și a declinat invitația spunând că nu este pregătit să reziste tensiunii și atmosferei de ceartă vulgară din campanie.
Un om onest și prieten adevărat.
Adio Mac!
iar a murit?sau nu va mai saturati de coliva ?
@Omule simplu, de pe strada, vine si coliva ta, n-ai grija…
Macar omul despre care e vorba a facut ceva pe lumea asta, nu a stat la tastatura sa improaste aiurea cu noroi. Rusine!