Atitudine și sensibilitate urbană: tehnici de echilibru afectiv

Un foarte vechi proverb german spune că aerul orașului te face liber. Eliberează de cutume, segregare culturală sau confesională, de înfățișare sau de ideal. Orașul dezvoltă reguli ale competiției profesionale, reguli ale unei adaptări continue de la o generație la alta și impune o permenantă re-profesionalizare. Orașele sunt în mișcare. Cuceresc teritorii dincolo de ziduri dar nu ar reuși această perfeormanță de extindere perpetuă fără modificările substanțiale care se petrec în interiorul zidurilor sale.

Continua adaptare la o aglomerare prea puțin omogenă de caractere, aspirații, atitudini, comportamente și mai ales mentalități determină pe de o parte un plus de agresivitate în competiție sau în comportament iar pe de altă parte induce treptat trecerea unor praguri în sens invers, către pasivitate, resemnare și depresie. Orașul a găsit și propus antidoturi deopotrivă pentru stoparea agresivității extreme și pentru ameliorarea pragurilor de prăbușire în adaptare.

Dar, undeva la mijlocul societății urbane, confruntările și dramele continuă. Fiecare a încercat metode de îmbunătățire a tonsului psihic și afectiv pe măsură ce s-au îndepărtat de prima perioadă a vârstei active. Sunt stări sufletești pe care vrei să le oprești mai multă vreme în preajma ta, de echilibru, de liniște interioară, de ignorare a celor care încearcă să te agreseze prin atitudinea sau faptele lor.

Acest articol prezintă tehnicile de echilibru afectiv puse în aplicare de profesorii Francisc Josif Rainer și elevul său, savantul de mai târziu, Ștefan Milcu. Informațiile au fost adunate din jurnalele celor doi profesori și am considerat foarte importantă preocuparea lor pentru lupta de a rămâne într-un echlibru afectiv constant deși fragil, într-o societate macinată continuu de adversități variate și furtuni ideologice aduse de două războaie mondiale

Dr.Francisc Rainer (1874-1944) a avut această preocupare întreaga sa viață. Rainer afirma că este „o ciudată ironie că omul modern s-a străduit atât de mult să cunoască lumea din afara lui și atât de puțin pe cea din lăuntrul lui”.¹ Oamenii și-au pierdut liniștea interioară, calmul, și uneori cumpătul în fața unor situații mai grele. Rainer s-a folosit în viața sa de îndemnurile venite dinspre filozofia antică și îndeosebi cugetările lui Marc Aureliu. Acesta încadra lupta cu ceilalți, agresori permanenți, unui adevăr uitat adesea: „ai un timp determinat de viață” și prin urmare nu-l irosi în confruntări sterile pentru întîietate într-o dispută sau o confruntare lipsită de mize în plan îndepărtat, singurul care contează. „Și dacă nu pui calm în acest timp el va dispare și tu vei dispare și nu va mai reveni niciodată”. Timpul irosit într-o polemică alimentează disconfortul sufletesc și este timp pierdut definitiv. De aceea „turbulențele exterioare caută a le evita. Nesocotiți pe acei care nu au un scop în viață către care să-și îndreptate cugetarea. Cei care nu veghează la mișcările sufletului lor sunt neoameni.” Ca să te îndepărtezi de astfel de oameni conflictuali „gândește-te să faci ce ai în inimă cu strictă și simplă gravitate, cu libertate, cu dreptate și a te urma în toate celelate gânduri. Și te vei ușura atunci când vei săvârși fiecare acțiune ca cea din urmă a vieții tale evitând orice murmur împotriva destinului”. Așadar să nu îngrijoreze trecerile dificile aduse de hazard ci mai degrabă impasul în care intri singur, fără să-l fabrice vreo faptă omenească. Numai fapta omenească care agresează poate determina căderea. „Sufletul omului se coboară atunci când se irită din cauza oricărui eveniment”. De aceea Marc Aureliu, omul antic, recomandă și îl îndeamnă pe omul modern să se îndrepte spre adevărurile simple: „geniul tău interior va rămâne la adăpostul hulei, nealterat, superior la plăcere și la durere, să nu acționeze nici la întâmplare, nici cu falsitate, nici cu șarlatanii, să nu se îngrijeze de ceea ce fac alții, dacă fac sau nu; să accepte accidentele și destinul ca venind de unde a venit el însuși. Și mai ales să aștepte moartea cu seninătate, nevăzând decât o dispariție a elementelor, din care fiecare om e construit. Moartea conformă cu natura și nimic nu e rău ce e conform cu natura”.²

Tradusă pe limba omului modern, îndemnul lui Marc Aureliu se regăsește în anamneza făcută de Fr.Rainer la mijlocul anilor 1930: „toată mizeria socială și economică de azi, haosul politic și nenorocirile războiului nu sunt decât consecințele lipsei de spiritualitate din omenire. Alergăm toată viața după fericire, căutând-o în afară și nu știm că ea este în noi”. Fericirea care stă ascunsă în noi „este o realitate, este divinul din noi, care veghează necontenit și așteaptă să-l descoperim și să-l cunoaștem.(…)Este o stare de conștiință pe care noi o putem realiza chiar aici pe pământ. Împărăția lui Dumnezeu este în noi, o putem realiza în sufletul nostru. (…)Oamenii au rămas numai cu conștiința animalității, cu eul personal, vizibil, cu carnea pe care ne-o arătăm unii altora. Și cu toate acestea în profunzimea fiecăruia dintre noi există o forță de o grandoare ce nu se poate concepe și de o misterioasă sublimitate, care este eul veritabil, real”.³

Fericirea este liniștea cu care trăiești, liniște care impune siguranță în profesie și curaj în confruntare cu viața, cu lumea. Primii pași către această ascunsă fericire îi descrie Fr.Rainer astfel: „socotește-te singur demn de orice vorbire și orice acțiune conformă cu natura. Nu te lăsa întors nici de critica unora, nici de șoaptele care pot rezulta… Dar, dacă este bine să lucrezi, ori să vorbești astfel, nu te socoti nedemn. Aceasta au propria lor călăuză lăuntrică și ascultă de propriile lor instincte. Nu te neliniști, dar mergi drept pe drumul tău, călăuzit de natura ta proprie și natura universală: amândouă de altfel urmează o cale unică”.⁴ Cale unică prezentă prin faptele tale și viața pentru care lupți.

Pentru a pătrunde în echilibrul sufletesc descris mai sus, și pentru a-l păstra sunt o mulțime de fapte mici pe care le poți face pentru tine cu fiecare zi. Adevăruri simple, pe care le întâlnim cu fiecare zi aproape. Poți începe cu răspunsul la întrebarea: cum te trezești dimineața? Ceea ce urmează trezirii este o adevărată metodă pentru a-ți fi mai bine întreaga zi. Astfel, după trezie nu te lenevi în pat căci „e foarte rău. Vin gândurile rele, deprimante, fără rost. Trebuie să te scoli cum deschizi ochii, să beneficiezi de starea aceea de sănătate primitivă pe care o ai în acel moment, ca să te arunci într-o preocupare rodnică”.⁵ Apoi, trezirea trebuie urmată de exerciții fizice, care „dau o senzație de tonus binefăcătoare”. Omul modern, de acum un secol, deși nu dispunea de aparate și săli de fitness se folosea de exercițiile fizice matinale aproape zi de zi iar în momentele mai libere practica scrima.

Foarte importante sunt așadar primele gânduri ale zilei însă apoi, la fel de importantă este și atitudinea îndată ce treci de pragul casei și apari alături de ceilalți. Atitudinea și ținuta dau un plus tonusului, stării de optimism, sau dimpotrivă. Deoarece ținuta fizică înfluențează puternic ținuta psihică. Într-o scrisoare datată 24 iulie 1932, Rainer o îndemna pe soția sa: „Ai grijă deosebită să te ții mai «straff» când umbli, adică să umbli cât mai drept, nicidecum relaxată, în voie”.⁶ Este și foarte important ce vorbești cu ceilalți despre starea ta sau desfășurările din viața ta. Rainer recomanda soției sale: „dacă ai vreo suferință morală sau fizică, nu vorbi de ea, căci descriind-o, o accentuezi. Nu da atenție lucrurilor care te fac să suferi”.⁷ Grijile mărunte dau cel mai mult de furcă gândurilor noastre. Rainer recunoștea acest lucru într-o altă scriosare(1934) adresată soției sale „nici eu nu mă las impresionat de nimic. Deci rugămintea mea e insistentă: nu te lăsa impresionată de nimic. Noi, în privința aceasta, nu ne-am făcut educația cuvenită. Noi, dacă ni se pare că am pierdut o cheie, ori am uitat umbrela, ori am rătăcit un geamantan, întîi și întîi trecem prin emoții, ca și cum acestea ne-ar servi la ceva obligatoriu. Eu acum îmi fac școala. Când fac o asemenea constatare și pornește valul de emoție, îndată îl tai, cu gândul. Nu vreau să fiu jucăria fiecărui incident, mic ori măricel, inseparabil de existență. Ei, și dacă l-ai pierdut, trebuie să mă și zgudui? Dar poate nici nu s-a pierdut. Nemaiputând suporta asemenea agitații cu adevărat sterile, le suprim.”⁸

Trezirea imediată, ținuta «straff» pe stradă și privirea directă, drept în față, suprimarea emoțiilor în fața unor întâmplări sterile și apoi să ignori răutățile și faptele mărunte ale celor din jur. Ele sunt cele care tulbură sufletul cel mai mult, calmul echilibrului tău sufletesc care ajută să vezi clar lucrurile aflate în desfășurare și să iei deciziile cele mai potrivite în imediat, cu precizie și curaj. Pentru aceasta Rainer și-a îndreptat efortul de auto-perfecționare psiho-somatică printr-o practică surprinzătoare. Într-o scrisoare din tinerețea sa, (6 mai 1915) spunea că „trebuie să reprim impulsiunile motoare pe care le simt îndată ce încep să cuget: nevoia de a umbla, ori, dacă sânt culcat, de a contracta anumite grupe musculare ale extremității superioare. Acestea sunt surogate ale unei cugetări pe care eu mi-o doresc progresivă și viguroasă, – și care întârzie a veni… «represiune» nu e cuvântul nimerit. Mai bine: să comut pe cale utilă nervoasă îndreptată fără rost spre calea efectoare. Închiderea bruscă și energică a mîinii, am observat că se face ca să umple hiatul atunci când cugetarea, neputând să înainteze, rămâne în suspensie”.⁹

Rainer căuta, potrivit lui Ghe.Brătescu, să-și creeze „o stare permanentă de «euforie»”, pe care o definea ca „senzația neîntreuptă de elasticitate… intelectuală și fizică” datorată mai cu seamă influenței «dinamogenice» a factorului psihic.¹⁰

Ștefan Milcu (1903-1997) a fost unul dintre elevii cei mai apropiați ai prof.Fr.Rainer și a studiat neurologia cu trei mari neurologi: Gheorghe Marinescu, Ionescu-Sisești și C-tin Parhon. Concluzia lui este fermă: „creierul trebuie protejat de intoxicații, de surmenaj. Trebuie respectate regulile lui biologice ceea ce înseamnă în primul rând repausul, somnul, cele șapte ore obligatorii, chiar opt ore când consumul este mai mare”. Orașul este un mare consumator de energie nervoasă. De aceea, Ștefan Milcu a practicat relaxarea «Schultz», și iată cum o descrie savantul român: „întîi scoți toate boarfele cu care ai fost în oraș. Hainele sunt o sarcină pentru corp din mai multe puncte de vedere. Adică scot haina socială și rămân cu învelișul biologic, nu gol, ci cu o cămașă simplă. Haina socială trebuie îndepărtată, haină care intră și în definiția noastră. Suntem îmbrăcați diferit după psihologia noastră. Chiar și felul de a-ți face cravata te definește. Eliberarea de haina socială este foarte importantă. Al doilea, întinderea pe orizontală. Pe un pat, pe o sofa, pe jos. (…) Condiția principală este de liniște perfectă. Nici un telefon, nici o vorbă, deci pe lângă eliberarea de haina socială, eliberarea și de conexiunile sociale. (…)Tehnic vorbind trebuie să te lași nemișcat și să cauți să nu te mai gândești la nimic. Să lași fluxul cerebral în haosul lui. De exemplu, acum toată cerebralitatea noastră este orientată spre discuția care se desfășoară. Dar dacă ești singur, lăsat în pace, nu te ocupi de nici o problemă și atunci sistemul nervos funcționează în haosul lui. El nu mai este orientat social. (…)În ceea ce privește relaxarea musculară ai reușit să o faci când începi așa: mâna dreaptă mi-este grea. Nu pot s-o mai ridic. Mâna stângă mi-este grea. Nu pot s-o mai ridic. Piciorul drept, piciorul stâng, și așa mai departe. Prin aceste ordine date structurilor periferice, ajungi într-adevăr să nu mai poți ridica mâna, piciorul etc. Încercați să faceți lucrul ăsta. Atunci când ai reușit, ai obținut relaxarea. Înseamnă că fluxul nervos, care întreține tonusul minimal continuu, se află la cel mai coborât nivel posibil. Dacă ar dispare complet ar însemna că ai murit. Nu te mai poți mișca. Această trecere, de la a putea să mă mișc, la a nu putea să mă mișc este esențialul tehnicii de relaxare. Se obține prin educație”.¹¹

Haina socială, haina orașului trebuie așadar îndepărtată din intimitate. Odată cu ea sunt îndepărtate toate amintirile și întâmplările desfășurate cu implicarea ta sau în prezența ta. Apoi ,urmează îndepărtarea gândurilor care nu au putut fi oprite sau atent supravegheate astfel încât să nu afecteze echilibrul interior. Este un efort de autodisciplinare a emoțiilor. Emoții care pot fi echilibrate, pentru omul consumator de cultură, și cu ajutorul muzicii, lecturii, jocurilor. Echilibrul sufletesc este cunoscut și păstrat prin rezolvarea problemelor puse pe realitate iar aceste probleme sunt rezolvate în funcție de calitatea personalității. Potrivit lui Rainer, „alegerea soluțiilor preferate în această rezolvare fixează genul personalității. Importante sânt ciocnirile cu realitatea, iar nu cu fantomele lucrurilor. Putem fi convinși că singura cale care ne este oferită pentru a evolua este aceea a efortului personal. Nu putem evolua decât după intuiția noastră, de aceea, fiecare din noi trebuie să găsească calea personală prin care își crește calitățile”.¹²

Deși a crezut toată viața sa în „solidaritatea sufletelor omenești”, Fr. Rainer ajungea, cu nouă ani înainte de dispariția sa, la trista convingere că „oamenii aceștia sunt făcuți sufletește dintr-un material pe care ricoșează orișice idee largă și generoasă”.¹³ Viața a fost complicată și în trecutul nu foarte îndepărtat. Interbelicul nu a fost nicidecum o perioadă de frumusețe sufletească și de echilibru social. Astăzi, trăim, social și mentalitar, în prelungirea lui anatomică.

„Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanţare nr. POSDRU/89/1.5/S/59758

Adrian Majuru

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.