Articole scrise de: Andrei Marga

În anii ’90, țările din Europa Centrală și Răsăriteană au revenit la statul de drept, bucurându-se de sprijinul lumii libere.

Nivelul politicii a scăzut în multe locuri din lume, ca efect al neoliberalismului, ce însoțește globalizarea.

Nivelul politicii a scăzut în multe locuri din lume, ca efect al neoliberalismului ce însoțește globalizarea.

Editura Academiei Române a tipărit în ultimele săptămâni ale anului de curând încheiat cartea lui Andrei Marga „Rațiune și voința de rațiune“

Cotitura din 1989 a oferit României, după decenii de civism atrofiat și moravuri pervertite, șansa revenirii la moralitate. Cum se stă astăzi?

Zeci de inși neinformați, care cred fanatic că statul existent ar fi de drept și s-ar afla în pericol, se scot pe străzi

Decizia președintelui american de a pune în aplicare recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului a fost prompt salutată de Cehia și Ungaria

Din vizita Regelui Mihai la Universitatea „Babeș-Bolyai“ am păstrat filmul, inclusiv filmul discursului Regelui în Aula Magna în care vorbiseră altădată predecesorii săi

Chiar dacă autorii tac, iar utilizatorii nu-l recunosc „statul paralel“ există, din nefericire. Convine sau nu, faptele vorbesc univoc.

Să privim nota Departamentului de Stat. Ea nu spune că pachetul de modificări ale legilor justiției, propuse justificat de ministru, subminează ceva.

Convenabil sau nu, deciziile majore ce afectează viețile cetățenilor trec prin politică și se iau de către cei care o exercită pe față.

În locul privirii lucide în ceea ce este, la noi prevalează un discurs nerealist privind Uniunea Europeană, crezându-se, de pildă, că aceasta este aceeași cu proiectul din 1993.

Și în România de astăzi, precum în afacerea Dreyfus, probele materiale  ale evaluărilor, cam în toate domeniile, sunt după ureche.

Cunoștințele de istorie întrețin, cum știm, cultura și inspiră decizii. Mai ales acolo unde se perpetuează tradiții, iar științele sociale nu conving.

Întrebarea „cine a dispus și a executat abuzul, nedreptatea, crima?“ trebuie pusă oricând și oriunde. Nu este acceptabilă niciodată anonimizarea răspunderii.

În România se coboară în mediocritate.

Discuția în jurul justiției din România nu este nouă. Rareori a fost însă atât de ascuțită. Aceasta, deoarece neajunsurile sunt în fond instituționale și pretind o soluție instituțională. Să privim lucrurile obiectiv, pe baza strictă a documentelor, dincolo de indiferența ce trece drept virtute și de confuziile curente. Așa cum atestă înscrisurile, s-a ajuns la […]

Ce-i ține laolaltă pe membrii unei națiuni? Răspunsul dat nu de mult în Germania (vezi B. Vogel, Hrsg., Was eint uns? Verständigung der Gesellschaft über gemeisame Grundlagen, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2008) este, pe bună dreptate, acela că nu un singur „factor“, ci mai ­mulți formează liantul națiunilor. Desigur, limba comunicării curente, locul de naștere, […]

Nu este domeniu al vieții în România actuală care să nu aibă nevoie de reconstrucție. Improvizații, randament scăzut, corupție, abuzuri sunt cam pretutindeni. În mod evident, devizele cele mai recente – „să trăiți bine“, „punct și de la capăt“, „să vină tinerii“, „să vină cei de afară“, „schimbarea clasei politice“, „ vin tehnocrații“, „fără penali“ […]

Orice discuție asupra premiilor naționale stârnește sentimente complicate. Dovadă este și faptul că după aproape orice ierarhizare nemulțumirile justificate explodează.

Unii au vrut cu toată ființa o lume diferită și au creat America. Unii și-au scos energic țara din ruină și au dat Germania postbelică. Unii au dorit inflexibil să conteze, iar China a căpătat pondere mondială. Unii au aspirat la libertate și prosperitate și le au, Polonia dând tonul. Unii vor să iasă din […]

Acuzația de populism este la modă. Dacă, în locul austerității, Guvernul pune consumul ca motor al economiei, este socotit populist.

Ca urmare a lacunelor vieții publice, în România actuală abundă argumentații de neînțeles pentru cineva lucid. Multe sunt de-a dreptul ridicole în raport cu nevoile concrete ale țării.

Cum cei mai mulți se consideră creștini, se poate spune că, în Europa, creștinismul este mai mult decât viziune – este însuși mediul formării și referința fundamentală. Pot fi însă luate în serios partidele și persoanele care-și afișează adesea cu emfază afilierea?