Cartea unui psihiatru prestigios (George Şerban, Lying: Man’s Second Nature, 2001) a fost luată odinioară, simptomatic, în baza diagnozei „societății minciunii“ dată epocii (Wolfgang Reinhard, Unsere Lügen Gesellschaft, 2006). Pe aceste meleaguri, minciuna abundă însă și acum, iar erorile înfloresc de-a dreptul. Sunt erori, le putem spune, de metodă, care duc la a lua confuzii drept opinii, simple supoziții drept certitudini, verbiajul drept cultură. Sunt frecvente erorile logice – argumentul ad hominem, argumentul ad verecundiam, non causa pro causa – care nu au cum să lămurească faptele. Rău pricepute, tehnicile mediatice ale „concretului“ duc la concluzii hazardate, pe care, bineînțeles, nici un cetățean cu scaun la cap nu se poate bizui. Împreună, toate contribuie la o distorsionare a realității care împiedică de fapt rezolvările.
La toate acestea, în ultimii ani se adaugă un nărav ce capătă rangul unui curent. Lipsindu-le cultura și capacitatea argumentării, destui vor să se împroprietărească cu teme. Unii își adjudecă, bunăoară, tema statului de drept, fără să mai observe că în joc nu este de fapt statul de drept, ci ceva precis – statul de drept al unei democrații, desfigurat de mai bine de un deceniu. Mai nou, sunt inși care cred că întruchipează lupta cu corupția și fac vorbire, dezinvolt, de „penali“. Ei trec pe lângă faptul că, la drept vorbind, sunt mai penali decât „penalii„ și rămân nemișcați de împrejurarea că nu propun nimic, afară de mânuirea iataganului instituțiilor de forță pentru a-i opri pe cei care încearcă, totuși, ceva.
Firește, și în România, cei mai mulți oameni sunt mândri că sunt europeni și fac ceva pentru aceasta, după puteri, de obicei în tăcere. Mai nou însă apar inși care vor să ia în proprietate chiar apartenența europeană a țării. Ei alarmează funcționari din diferite capitale pentru a se bate cu pumnul în piept. Ba fac un circ unic, cum s-a văzut în recenta „dezbatere“ de la Bruxelles, pentru a-i induce în eroare pe cei care nu au cum să cunoască degradările la care au contribuit acasă. Respectivii, nu numai că nu au mișcat un deget atunci când se disputa efectiv integrarea europeană, nu doar că nu au contribuit la ea, dar aplică mecanica unei alte „corectitudini politice“. A fi european, pentru aceștia, înseamnă, până la urmă, a sta smirnă la ce spune o birocrație care – așa cum arată, deocamdată, Brexitul, amenințarea cu Frexit, tribulațiile Cehiei, Poloniei, Ungariei, preocupările Irlandei – este depășită de rol. Spus direct, actuala birocrație europeană nu are cum să nu ne facă să ne amintim cordial de Prodi sau Delors!
Și în cazul noilor profitori, „corectitudinea politică“ este demagogică și ignorantă. În legătură cu ea se cuvin spuse câteva lucruri.
Identificarea europeană a generat, în timp, la rândul ei, maladii. Precum au generat altădată, alte valori: uneori patriotismul a devenit de carnaval, iar democratismul a fost folosit pentru a distruge democrația! Este evident că nici această identificare nu este scutită de mimetici și oportuniști, încât nu este de prisos să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă a fi european.
Nu prezentăm aici vreo viziune în detalii. Am făcut-o în alt loc. Aș spune doar că a fi european – la propriu – nu se reduce la a fi născut în geografia continentului, nici la a fi participat la istoria acestuia, nici chiar la a fi în instituții ale Europei unite, nici la a fi cu un partid sau altul, oricare dintre acestea. Adesea, sunt mai europeni cei născuți altundeva și vin din altă istorie, care nici nu revendică cetățenie sau un partid și instituții anume.
Pe de altă parte, nimeni nu este a priori european, căci european se devine. Cheia este felul de a fi și de a te manifesta – înțeles ca un ansamblu de convingeri obiectivate în comportamente și inițiative benefice. Despre ce este însă vorba când ne referim la acest mod?
Dacă facem o analiză, atunci, la nivelul culturii, nu se poate să nu distilăm componente caracteristice, la un moment dat, ale europenității, precum: știință, explicativă, nomologică, în serviciul tehnologiilor; economie de randament; administrație rațională; cultură a dreptului ce promovează demnitatea omului și, de asemenea, suveranitatea și generalitatea legii; libertatea ca autonomie; derivarea voinței politice din comunicare; unitatea dintre cunoaștere și reflexivitate; prevalența orizontului „vieții izbutite“.
Iar la nivelul persoanei, a fi european presupune o competență deschisă spre cunoaștere, comportament economic subordonat randamentului, atașare la raționalitate în administrație, participare la dezbaterea publică din comunitate, cultura adevărului cu bază faptică, a libertății, dreptății și solidarității umane și abordarea reflexivă a realităților.
Numai că, din concepte nu rezultă realitatea, după cum din convingeri nu ies fapte, decât dacă acționezi. Iar simple pretenții pot să nu însemne nimic. A fi european este, de aceea, înainte de orice, un proiect, dacă este vorba de o persoană, un program, dacă ne gândim la o comunitate. Și proiectul, și programul sunt diferit realizate. La drept vorbind însă, nimeni nu le poate lua în proprietate, fiind bunuri ale vieții civice accesibile continuu, oricui.
Mai trebuie spus că programul amintit este astăzi în fața unor dificultăți deloc oarecare. Le-am evocat nu cu mult timp în urmă. Mărirea decalajelor sociale și extinderea sărăciei, scăderea nivelului educației, reducerea valorii liderilor, lipsa viziunilor, degradarea unor democrații, declinul demografic sunt doar cele mai perceptibile. Acest program se confruntă mai nou cu o patologie pe care chiar succesele unificării europene de după 1989 au generat-o – birocratizarea, slăbirea simțului istoric și normopatia. Criza în care Uniunea Europeană a intrat după 2010 demască nemilos aceste maladii.
De aceea, a fi european nu se mai reduce nici măcar la comportamentul cerut de cultura împărtășită a Europei, ci include asumarea dificultăților și înfruntarea lor. A fi european nu este ceva de natura bătutului cu pumnul în piept, ci are de-a face cu luciditatea constatării și răspunderea acțiunii. Mai cu seamă astăzi, când este hotărâtor nu atât ceea ce se decide într-un un centru, cât ceea ce rezolvă împreună statele naționale însele. Spus mai direct, nu dezarmarea și îngenuncherea statului național, ci profilarea acestui stat prin rezolvarea problemelor cetățenilor săi este la ordinea zilei. Nu plierea la birocrație, oricare ar fi, ci gândirea cu capul propriu, străină de clișee, este indiciul apartenenței europene.
Cu două decenii în urmă, analizele (de pildă, Jürgen Habermas, Die postnationale Konstellation und die Zukunft der
Demokratie, 1998) înregistrau patru probleme cruciale ale Europei unite: problema ocupării forței de muncă, problema corelării pieţei şi a dreptăţii sociale, problema deciziei și problema formării „voinței politice europene“. Între timp, s-a îngroșat, cred eu, a cincea problemă crucială. Este problema reorganizării: pe de o parte, Europa unită are nevoie stringentă de relansare, dar, pe de altă parte, liderii de azi nu au găsit forma de organizare lăuntrică dincoace de „democrația interguvernamentală“, în care puțini mai cred și plecând de la care trebuie începută democratizarea și debirocratizarea.
Dificultățile, maladiile, problemele presante sunt realități. Nu erai niciodată în mod automat european, dar acum, a recunoaște nevoia înnoirii și a democratiza sunt parte a identității europene.
Falsele rezolvări costă totdeauna din greu. După ce România a amânat, tot din „corectitudine politică“, schimbările aduse de cotitura din 1989, după ce a întârziat apoi ieșirea din neoliberalism, acum riscă să întârzie în dreptul unui mimetism pretins „european“, pe care nimeni din afara țării nu îl practică. Profilarea propriului punct de vedere, ca persoane și, de ce nu, ca țară, este parte a felului european de a fi și, desigur, a soluțiilor.
RO marginalitatii europene de astăzi a fost impinsa în pragul colapsului, datorita parcursului scris de ueuropenii mai vicleni si mai puternici. De la economie la cultură, de la agricultură la demografie, de la politică la ecologie, de la sănătate la învățâmânt, nu există domeniu în care să nu fie vizibil dezastrul în care ne aflăm… Suntem vlaguiti intelectual si material de „exodul creierelor” , de jaful politic generalizat, de raptul negustorilor bancari, de calitatea precară a alimentelor pe care le consumăm, de delirul consumerist întreținut de hypermarketuri si mall-uri, de pământul fertil vândut pe nimic strainilor… Agitatia si indiferenta în care suntem siliți să trăim ca “europeni integrati” ne-a confiscat timpul de gândire – nu avem timp să discernem între bine și rău, între adevăr și simulacru, între informație și fake. Graba noastră și dezinformarea sunt extrem de profitabile pentru “expertii”integrarii care ne repetă fără încetare că soluțiile unice de supraviețuire în ziua de astăzi sunt job-urile epuizante, creditele pe zeci de ani pt locuințe scumpe și ineficiente, consumul alienant.
Majoritatea dintre noi, romanii inceputului de veac XXI, suntem captivi unei imense iluzii : aceea că nu putem trăi altfel decât așa cum trăim acum: stresați, obosiți, vlăguiți de viață, înstrăinați de valorile fundamentale ce ne îndreptățesc să ne numim “oameni”lucizi si cu discernamant, capabili de lupta pt independența reala față de sistemul absurd în care am fost aruncați…
Foarte rar, un astfel de comentariu complet si la obiect – multam, exista speranta…
Dar relansarea de care vorbiți a fost deja gândită până în cele mai mici detalii fiind rezumată pentru vulg în sintagma cheie “Europa cu două viteze”. In mod mascat prin teoria nerespectării “cedării de suveranitate” sau prin reproșarea unor false devieri de la “valorile europene” gen populism(?), naționalism, justiție primele două mult mai ample și virulente în țările vestice fanion, se pregătește alungarea țărilor estice de la masa comună, care nici până acum nu a fost rotundă.
Domnul Andrei Marga a mai citit câteva cărți ajungând la concluzia că ar trebui și să își „profileze propriul punct de veder”, pe care nu lasă a nțelege că l-ar „expune”, „nefiind profilat” ?
Și dacă Marga ar citi câteva cărți, cum zici măi ???????, este mai mult decât la cei care nu citesc, dar scriu anonim vrute și nevrute. Chestie de cultură!
„(…), „nefiind profilat”, probabil , ?
Din minte confuză ?????? numai confuzii pot ieși. Vezi că prea multe ???… se anulează succesiv.
Cred ca in finalul articolului domnul profesor Andrei Marga concluzioneaza cu mult discernamamant tot ce a incercat sa transmita cu multa rabdare si aplicare in slova sa: ” Falsele rezolvări costă totdeauna din greu. După ce România a amânat, tot din „corectitudine politică“, schimbările aduse de cotitura din 1989, după ce a întârziat apoi ieșirea din neoliberalism, acum riscă să întârzie în dreptul unui mimetism pretins „european“, pe care nimeni din afara țării nu îl practică. Profilarea propriului punct de vedere, ca persoane și, de ce nu, ca țară, este parte a felului european de a fi și, desigur, a soluțiilor.”. va urma …
… a solutiilor ”. Eu ca simplu cititor la gazeta, simplu condicar, lefegiu, spun ca dupa ticalosia din dec.’89( precedatat de alte doua ticalosii -Dictatul de la Viena 1940, alungarea NORMALITATII adica: DEMOCRATIA, CAPITALISMUL, MONARHIA-30.DEC.1947!, cu fosta URSS pe post de dirijor blestemat !) prin care fosta URSS impreuna cu batranul edecar Ion si Iliescu impreuna cu pupilul sau, dusmanul de neam si tara, Petre Roman si alti spioni ai altor tari, au montat in locul tovarasiei golania de democratie originala in sos slinos de capitalism de cumetrie care a dat liber la mega hotii si mega banditisme economice care au adus tara azi in ruina: economica, politica, sociala, tara care este jefuita de resursele solului si subsolului, in dispret pentru mediu, precum coloniile din Africa si America de Sud, in contrast izbitor cu apartenenta noastra la N.A.T.O.( DIN ANUL 2004!), U.E.( DIN ANUL 2007!), Parteneriat Strategic cu SUA ! ROMANIA azi este un experiment la nivel mondial de jefuire a resurselor sale de catre : RUSI, AMERICANI, EVREI, FRANCEZI, ENGLEZI, GERMANI si alti trepadusi din Europa si din Lumea asta cam prost facuta ! Din pacate in trendul asta de NIMENI ECONOMIC care am devenit dupa 29 de ani de balamuc nou, care atrage in mod obiectiv un NIMENI POLITIC putem sa fim desfiintati ca stat national unitar sa redevenim cnezate si voievodate ca in feudlismul timpuriu in principal ca asa vor, ca asa dicteaza intersele rusilor si americanilor in zona asta de Europa, natii care sunt ” umar la umar ” in ultimul secol probabil deranjate de ctitorirea acum 100 de ani a: REGATULUI ROMANIA MARE SUB SCEPTRUL M.S.REGELE FERDINAND I -EVERESTUL NOSTRU CA TARA SI NATIE ! Sper ca bunul Dumnezeu sa ne aiba in Grija si Paza Sa, sa ne dea minte sa slalomam printre intersele meschine si dusmanoase ale rusilor si americanilor in principal … !
… a solutiilor ”. Eu ca simplu cititor la gazeta, simplu condicar, lefegiu, spun ca dupa ticalosia din dec.’89( precedatat de alte doua ticalosii -Dictatul de la Viena 1940, alungarea NORMALITATII adica: DEMOCRATIA, CAPITALISMUL, MONARHIA-30.DEC.1947!, cu fosta URSS pe post de dirijor blestemat !) prin care fosta URSS impreuna cu batranul edecar Ion si Iliescu impreuna cu pupilul sau, dusmanul de neam si tara, Petre Roman si alti spioni ai altor tari, au montat in locul tovarasiei golania de democratie originala in sos slinos de capitalism de cumetrie care a dat liber la mega hotii si mega banditisme economice care au adus tara azi in ruina: economica, politica, sociala, tara care este jefuita de resursele solului si subsolului, in dispret pentru mediu, precum coloniile din Africa si America de Sud, in contrast izbitor cu apartenenta noastra la N.A.T.O.( DIN ANUL 2004!), U.E.( DIN ANUL 2007!), Parteneriat Strategic cu SUA ! ROMANIA azi este un experiment la nivel mondial de jefuire a resurselor sale de catre : RUSI, AMERICANI, EVREI, FRANCEZI, ENGLEZI, GERMANI si alti trepadusi din Europa si din Lumea asta cam prost facuta ! Din pacate in trendul asta de NIMENI ECONOMIC care am devenit dupa 29 de ani de balamuc nou, care atrage in mod obiectiv un NIMENI POLITIC putem sa fim desfiintati ca stat national unitar sa redevenim cnezate si voievodate ca in feudlismul timpuriu in principal ca asa vor, ca asa dicteaza intersele rusilor si americanilor in zona asta de Europa, natii care sunt ” umar la umar ” in ultimul secol probabil deranjate de ctitorirea acum 100 de ani a: REGATULUI ROMANIA MARE SUB SCEPTRUL M.S.REGELE FERDINAND I -EVERESTUL NOSTRU CA TARA SI NATIE ! Sper ca bunul Dumnezeu sa ne aiba in Grija si Paza Sa, sa ne dea minte sa slalomam printre intersele meschine si dusmanoase ale rusilor si americanilor in principal … ! p.s.- da ma continuarea comentariul sa nu iti chestionez decedatii fiintelor dragi, in decedatii mamicutii tale de cretin !
Iar ai luat-o pe campie, monarhistule. Incepi discursul cat de cat logic – dupa care, te trezesti iar in balarii!
Pt.costel. Asta este parerea dumitale si a unora care pun bete in roate, deoarece nu convine cand spun si tot spun despre realitatea care cade in capul nostru in amarata noastra de tara ROMANIA ! Vin-o cu argumente, combate-ma, daca ai ceva sa spui nu formula asta rasuflata ” te trezesti iar in balarii ”, o fi pentru tine ” balarii ” si gasca voastra de securisti aflati in slujba sotului doamnei Carmen, nu pentru majoritatea romanilor ! Salve si mii de bombe !
Am citit atent. Multumim dlui. profesor. Cred insa ca in fata ofensivei grosiere a „mimetistilor” abordarea intelectualista (scuzati dle. profesor), finesse, paleste. Trebuie vorbit raspicat, transant, cu concretete.
În orice situație trebuie precizie. Dar și distincții. Cu barda nu dă rezultate! S-a mai încercat. Dar dacă oamenii înțeleg finesse, atunci este bine. Chestiunea este ce fac oamenii, adică fiecare. Dacă se rămâne la citit și la gusturi nu iese mare lucru. Deci nu contează dacă Marga e finesse sau nu, ci ceea ce facem fiecare.