Ioan Buduca

Author

Ioan Buduca
Articole scrise:

Cu maximă claritate, ceea ce vreau să spun este că SRI nu mai vrea să iasă din cadrul strict legal spre a executa şantajele ce ar fi fost de rigoare pentru formarea grabnică a coaliţiei necesare guvernării.

Doamne, cât de îngustă e, de fapt, mintea acestui gânditor care poartă un nume atât de cunoscut: Gabriel Liiceanu. Mintea aceasta, adesea strălucindă, crede că un partid politic există ca să creeze norme de judecată

AUR a apărut ca formaţiune politică în siajul creat de preşedinţia lui Donald Trump, interpretată de electoratul european ca o şansă a suveranismelor

Cu spatele ciuruit de cei de la Înalta Poartă, cu pieptul neprotejat de paltonul confortului călduţ, s-ar prea putea ca suspendarea lui Iohannis să nu mai fie tabu.

Maradona povestea că nu mai are memoria vizuală personală a cursei sale spre gol din meciul cu Anglia. În locul ei avea imaginile care au rămas pe înregistrarea de televiziune a meciului

În ianuarie 2020, la Davos, George Soros a formulat aşa încă nedeclarata pandemie: „această stare de spirit revoluţionară în care ne aflăm”.

Te întrebi de ce liberalii văd puroiul doar la pesedişti, iar pesediştii îl văd doar la liberali, când e evident că au dreptate şi unii, şi alţii (cum spunea USR la începuturile sale).

Dezamăgit că Licuriciul cel Mare nu îi garantează continuitatea prezidenţială prin interpuşi, Băsescu a aranjat prin generalul Coldea să fie adus la Cotroceni un interpus care ar putea fi pe placul Licuriciului mai mic: Germania.

Românii au înţeles deja, de mai multă vreme, că independenţa justiţiei din România înseamnă, în limbajul dublu al UE: să garantaţi că nu vă veţi atinge de interesele multinaţionalelor noastre,

Ceauşescu ar fi procedat la fel doar dacă Gorbaciov l-ar fi susţinut. Norocul nostru că nu l-a susţinut. Noroc că nu ne-am revoltat înainte de a fi lăsat din braţe de Moscova, în fapt.

E profund necinstit pentru că mimezi o exactitate pe care nu o deţii şi ştii, în baze matematice, că nu o deţii.

În esenţă, autorul acestei cărţi dramatizează răspunsul la întrebarea „De ce eu nu pot să cred?”. Pe acest plan, drama aceasta are a întâlni multe suflete-ecou.

Pentru a doua oară în ultimii patru ani, America se vădeşte a fi radical divizată pe linia tremurândă a unor procentaje aproape egale.