Mitologia greacă are un story la fel de epopeic precât îl au Iliada şi Odiseea. Nu altfel stau lucrurile în „filmul” antroposofiei. Desigur, azi, o minoritate covârşitoare ar considera basme întâmplările din acest „film” dacă ar avea prilejul să-l cunoască.
Daţi-mi voie să povestesc unul din basmele acestea. Cei care azi sunt arhangheli treceau în urmă cu doi eoni prin stadiul prin care trecem noi, oamenii, acum. În eonul acela se formata eterul universal, care acum, în compoziţia noastră, este responsabil cu memoria. Nu toţi viitorii arhangheli au absolvit cu brio şcoala vieţii atunci, în urmă cu doi eoni. Unii au absolvit-o cu 10, alţii cu 4.
Repetenţii au fost numiţi de cei din vechimea proto-persană (pe vremea lui Zarathustra) „fiii întunericului”. Să precizăm că eterul este luminos, dar invizibil pentru noi. Antroposofia îl numeşte Ahriman pe şeful acestor cete de arhangheli retardaţi şi explică de ce forţele ahrimanice n-au putut interveni decisiv în istorie decât după răspândirea ateismului pe scară largă. Astfel că primul prilej de încorporare într-o personalitate istorică l-a găsit Ahriman în vremea lui Lenin, transferându-se apoi asupra lui Stalin şi a lui Hitler.
Aşa că antroposofia povesteşte despre conflictul bolşevism-nazism ca despre un fel de epopee care ar fi doar începutul unei epoci în care Ahriman se va instala în memoria omenirii şi va încerca, de acolo, să convingă omenirea că e perfect capabilă să iniţieze o Nouă Creaţie Cosmică, bazată exclusiv pe materialism.
În 1921, părintele antroposofiei a profeţit apariţia unei reţele de păianjeni superinteligenţi care vor înconjura toată planeta. Azi îi spunem acestei reţele internet. Dar, în final, avem a ne aştepta ca această reţea să nu se bazeze pe siliciu, cum se întâmplă azi, ci pe celule (neuroni) vii – iată profeţia completă a lui Rudolf Steiner. Care – atenţie! – a mai profeţit că, la începutul mileniului 3, va avea loc o încarnare a lui Ahriman, nu doar o încorporare (sau mai multe) ca în prima parte a secolului al XX-lea. Încarnarea aceasta ar urma să fie posibilă într-o personalitate care ar accepta să-şi augmenteze puterea minţii cu o putere computerială plantată în creier.
Basmul nostru nu se sfârşeşte aici. Dar am putea să ne cutremurăm totuşi cum o personalitate ce şi-a consacrat sufletul puterilor hristificante a putut să descifreze ceva ahrimanizant, ce, iată, se află deja sub ochii noştri.
Maradona povestea că nu mai are memoria vizuală personală a cursei sale spre gol din meciul cu Anglia. În locul ei avea imaginile care au rămas pe înregistrarea de televiziune a meciului. Asta e ahrimanizarea: o înlocuire a viului. Acest proces de înlocuire a viului din memoria noastră, spunea Platon, a început când s-a trecut de la oralitate la scris. Timpul a avut răbdare cu Ahriman.
Ce se câştigă când ceva se pierde? Omul cuprinde tot mai clar prin conştienţă ceea ce îl cuprinde prin existenţă. Matematic, a cuprinde sfera care te cuprinde se numeşte hipersferă. Basmul de mai sus poate fi luat şi ca o fabulă. Morala? Sfera neagră ce ne cuprinde sub ahrimanizarea existenţei poate fi transformată într-o hipersferă albă prin hristificarea conştienţei.
Ahrimanicii vor pretinde că albul este domeniul lor. Iată-i, acum, pe davosieni. Ei spun deja în cartea lor despre muncă aşa: lasă băncilor mele averea ta personală (naţională) şi noi te vom face fericit finanţând nevoile tale.
Revoluţia salvatoare? O schimbare a minţii. Da, OK, aşa să fie, dar nevoile mele nu sunt o pluralitate pentru fericirea confortului material. Ele se reduc la cele nouă fericiri enunţate de Mântuitor.
Vaticanul actual a pierdut aripa conservatoare. Ea vorbeşte doar prin demisionatul papă Benedict al XVI-lea. Care i-a numit, recent, lupi pe cei reprezentaţi de davosieni.
Abia acum putem înţelege parabola demisiei sale: lumea aceasta vrea să-şi facă împărat, dar, iată, eu vă reamintesc Împărăţia de care aparţinem noi… Bătălia noastră are a continua în interiorul lumii din noi, nu în exterior… Prinţul acestei lumi din exterior a devenit mult mai puternic decât a fost pe vremea Imperiului Roman… Vor exista papi care îl vor unge împărat… Adevărata papalitate nu va fi demisionară… Ea va acţiona din Noul Egipt al sclaviei noastre…
În termenii creştinismului auroral, ne-am întors în catacombele Romei. Nu doar demisia lui Benedict al XVI-lea e o parabolă. Şi istoria în care ne aflăm e una.
Anthony Storr, psihiatru si psihanalist britanic, a afirmat despre antropozofia lui Rudolf Steiner: „Sistemul său de credință este atât de excentric, atât de nesusținut de dovezi, atât de vădit bizar încât scepticii raționali nu pot să-l considere decât delir”. Atat. Delir.
EXCELENT! Multumesc.