Declaraţia de presă a Georgianei Hosu, şefa DIICOT, susţinută pe marginea ultimelor „descoperiri“ din „Dosarul Caracal“ trezeşte mari suspiciuni şi poate fi interpretată ca o nouă tentativă de manipulare a opiniei publice în cel mai controversat caz din ultimii ani.

Ciolacu, doctorandul de la Academia SRI, degeaba declară că speră ca intelectualii să se înscrie în PSD în perioada următoare, căci acest timp de limbaj nu e „pentru la toată lumea”!

Realmente, mă înspăimîntă acele imagini în care Iohannis pronunţă cuvîntul „RĂZBOI”, scrîşnind din dinţi, urmat de un zîmbet larg.

Înfrîngerea zdrobitoare a PSD la alegerile prezidenţiale a generat, în mod firesc, un război intern pe viaţă şi pe moarte, amplificat şi de faptul că Viorica Dăncilă nu a făcut gestul acela simplu de a-şi da imediat demisia

Alegerile prezidenţiale nu numai că nu aduc linişte în politică, ci abia dacă deschid spre evoluţii spectaculoase în perioada următoare, care depind de deciziile PSD.

Nu ştiu cîţi cred în acele promisiuni electorale, dar este cert că, de la o vreme, „Diaspora” (termen folosit cu totul impropriu) a devenit decisivă în cazul alegerilor prezidenţiale.

Este surprinzător că nimeni din presă, ca să nu spun doar că niciunul dintre jurnaliştii invitaţi la „şueta” de marţi a Preşedintelui, n-a sesizat o declaraţie iresponsabilă pe care Klaus Iohannis a făcut-o în faţa întregii ţări

Aproape orice informaţie care vine direct din „Dosarul Caracal” devine automat o adevărată bombă de presă care aruncă în aer ancheta procurorilor DIICOT.

Nu ştiu dacă aşa-zisa dezbatere de la distanţă dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă va avea sau nu vreo influenţă privind votul de duminică. Ne-o vor spune, poate, sondajele de opinie în următoarele zile şi, în în mod cert, alegătorii în ziua votului.

O adevărată bombă explodează în „Cazul Caracal”: la dosar este Raportul întocmit de poliţişti chiar în prima zi cînd au intrat în curtea lui Gheorghe Dincă, adică a doua zi după ce Alexandra reuşise să sune la 112.

Prezenţa „Casei lui Dincă” drept obiectiv turistic arată impactul uriaş al „Cazului Caracal” în rîndul opiniei publice, ceea ce a dus la această celebritate sinistră a „casei groazei”, cum a fost denumită casa lui Gheorghe Dincă de pe Şoseaua Craiovei din Caracal.

În turul doi al prezidenţialelor de anul acesta nu se pune problema cîştigătorului, ci doar a procentului cu care Iohannis o va înfrînge pe Viorica Dăncilă.

Orice argument ar pune pe masă, este cît se poate de limpede că lui Klaus Iohannis îi este frică! Nu de Viorica Dăncilă, ci de oricine.

Dacă-l dăm la o parte pe Emil Constantinescu, care măcar a încercat să fie un alt fel de preşedinte, un calcul simplu ne arată că toţi ceilalţi ne-au amanetat şi ne amanetează viaţa pentru 30 de ani: 10 ani cu Ion Iliescu, 10 ani cu Traian Băsescu şi 10 ani cu Klaus Iohannis. Total: 30 de ani!

Acest prim tur al alegerilor prezidenţiale a scos la iveală cîteva surprize care necesită o resetare a opiniilor despre principalii actori de pe scena politică românească. În ceea ce ne priveşte pe noi, cei de la „Cotidianul”, surpriza nu se referă la clasarea primilor doi candidaţi

Un război public între cei doi, care au fost cîndva pe aceeaşi baricadă, slujindu-l împreună pe Traian Băsescu, nu poate decît să ne încînte. Totuşi…

În acest an, pentru prima oară de la Revoluţie, nu am avut o campanie electorală prezidenţială! Dacă ne uităm la toate ţările democratice din lume, nu vom întîlni nicăieri o asemenea situaţie.

Schimbarea unui guvern, chiar şi după o moţiune de cenzură, nu este o noutate, ci un exerciţiu democratic prin care România a mai trecut. Totuşi, situaţia de acum are cîteva particularităţi care o fac interesantă pentru o analiză mai specială.

În ultima vreme, Klaus Iohannis, aflat în campanie electorală, nu ratează nici o ocazie să-şi acuze adversarii că put a „comunism”, ultima sa declaraţie fiind de-a dreptul obraznică

Nu mică mi-a fost mirarea cînd, chiar aici, în „Cotidianul”, am citit acest titlu: „Jos labele de pe Șora și Arafat, măi, nemernicilor!”, al cărui autor era Alina Mungiu Pippidi.

Cum s-a întîmplat? Să-şi fi băgat dracul coada pentru a ne arăta încă de atunci că sîntem în faţa primei escrocherii post-revoluţionare? Foarte posibil!

Nu ştiu dacă preşedintele Klaus Iohannis ştie cine a fost regele Pyrrhus din Epirus – nici nu are importanţă, dar este curios cum a reuşit după această moţiune de succes să fie exact în situaţia acestuia de acum 2.300 de ani.

Obrăznicia şi tupeul golănesc au devenit principalele arme în apărarea lui Mihai Şora după dezvăluirile publicate de „Evenimentul zilei” şi „Cotidianul” în legătură cu trecutul stalinist al lui Mihai Şora şi aşa-zisa sa disidenţă din cabinetul Anei Pauker.

Primul cuvînt pe care l-a pronunţat Klaus Iohannis după moţiunea de cenzură a fost „REZOLVAT”. Am rămas surprins. Mă aşteptam ca Preşedintele României să apară îngrijorat