De ce vă faceți că plouă? De ce nu vă mai sensibilizează nimic, nici cuvintele de ocară, nici pupincursimul, nici apocalipsele?!

Hai, pe punte, domnilor generali, urcați alături de Amiral! Hai, pe punte, articiști, urcați alături de Amiral! Hai pe punte generații, urcați pe punte alături de Amiral!

Hai, pe punte, domnilor generali, urcați alături de Amiral! Hai, pe punte, artiști talentați, urcați alături de Amiral!

Să ridicăm ancora! Mola pupa, mola prova! Atențiune! Atențiune! Atențiune! Sifleea dă onor Amiralului!

 Acum, hai să lămurim niște lucruri, că trebuie lămurite. Dacă aș fi un tembel, un aiurit, unul cu capu-n nori, aș zice, oameni buni, eu n-am ce face

Cum spuneam, în România sunt o mulțime de pupincuriști, de lingăi, de trădători care ling clanța fie la Vest, fie la Est, de când e lumea și pământul.

De nu știu când, România e în pană de cauciuc, pe bune, nu metaforic vorbind. Și eu, uite ce neobrăzare, am pretenția absurdă, ridicolă

Scriind acest jurnal aiuristic, îmi trece prin minte că noi, așa, în general, oamenii de pe planeta asta mică, mică, avem o meteahnă ciudată şi periculoasă.

Hei, tu, da, chiar tu! Vezi unde pui ștampila aia de vot, vezi că nu-s pe prima pagină a buletinului de vot!

Războiul? Am pomenit ceva de război?! Dar e în plină desfășurare, se vede cu ochiul liber, nu trebuie să fii Președinte ca să-ți dai seama de asta.

 Ca mai toată lumea, de-a lungul timpului, m-am înfuriat pe stăpânire, oricare a fost ea, adică așa, din stradă,

 Preambul: De nu-l numim de pe acum pe Candidatul PSD din 2024? Păi e simplu, extrem de simplu. Marcel Ciolacu, Președintele PSD

Stai că nu-i de râs. Spune Constituția că pot să candidez!? Spune, așa că, uite, candidez. Da, dom’le, pot să candidez

Atât timp cât eşti privit nu poţi fi liber, mi-a spus Pitoşkin pregătindu-mă să mă dezic de mine însumi. Pusese ochii pe mine.

Bună dimineaţa domnule Bufnilă? Domnul Bufnilă are favoriţii albi, albi. Fumează pipă, e aproape Președinte.

Nasol frate, foarte nasol, Klaus Iohannis aproape face o criză de nervi, ieșind în balconul prezidențial de la Cotroceni.

Cum mă vezi și cum te văd. Să vezi tu cum mai mint cu maximă nerușinare politicienii noștri, de te prăpădești de râs.

Trăim într-un Univers Vălurit în care oamenii de toate religiile, de toate orientările și ideologiile, se văluresc în chip misterios.

Domnule Mario Vargas Llosa, aflu cu surprindere că, în discursul pe care l-ați ținut cu ocazia primirii în rândurile membrilor Academiei Franceze,

Bacovia? Un personaj digital din imensitatea poetică a acestei lumi oceanice, zvârcolitoare și aiurite din punct de vedere politic?!

Marmulis, căpitanul fregatelor imperiale, m-a căutat la telefon, Amirale, vreau să vin și eu în flotă, vin cu toate fregatele mele, să știi, parol.

Iată ce comentează presa stelară despre Jurnalul unui Președinte iubit de popor:

În noaptea în care Bucătăresele Vesele din Nottingham l-ar fi călărit pe respectabilul şi venerabilul don Pasqualedo, vulcanii noroioşi

Dar ce, credea cineva că sunt un Președinte de paie, un papă-lapte?! Uite că nu, frate!