AUTIŞTII CĂRŢILOR (71)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013

– Mă simt şi eu de parcă aş pluti. Ceva asemănător cu imponderabilitatea despre care vorbesc astronauţii. Adică ce se spune că ar simţii astronauţii…, adică…

– Şi eu la fel!

– Şi eu…

– Atunci, e bine, concluzionează ghidul fără a părea deosebit de satisfăcut, mai degrabă cu „vocea sa oficială”.

A vorbit măcar şi un singur minut abandonându-şi acea voce? vă întrebaţi. Parcă… parcă de vreo două ori. Şi, în loc să gândiţi în continuare la cele tocmai trăite, tocmai simţite ori măcar în loc de a admira priveliştile mereu schimbătoare de pe terasa Celui de Al treilea turn (de pe Cel de Al treilea turn) – terasa este circulară şi deschisă, aşa că schimbările de peisaj nu mai sunt întrerupte, despărţite de ferestre -, vă chinuiţi să vă aduceţi aminte când a ieşit ghidul din carapacea sa de robot.

Şi, astfel, timpul se scurge în gol şi ghidul vă pofteşte să coborâţi.

– Acum sunteţi mai pregătiţi pentru Cel de al patrulea şi ultimul turn.

Toţi v-aţi aşteptat la un repaus mai lung pe terasa de pe Cel de Al treilea turn, la fel cum s-a întâmplat şi la ultimele etaje din primele turnuri. Un repaus pentru a oferi un fel de recapitulare în sinea fiecăruia în legătură cu cele tocmai trăite. Gânduri, discuţii şi o binemeritată odihnă. (Nu toţi mai sunteţi suficient de tineri pentru urcuşuri aproape neîntrerupte într-un asemenea ritm.) În loc de admiratul priveliştii şi de acumulat noi energii, după ce a spus că „acum sunteţi mai pregătiţi pentru Cel de Al patrulea şi ultimul turn”, ghidul o şi ia înainte, începând să coboare scările.

Protestaţi din nou: pretextul de a rămâne să vă odihniţi îl reprezintă mesele de pe lângă creneluri, mesele acoperite cu mâncăruri. Bineînţeles că nu vă e foame, peste tot, mai la fiecare cat, v-au aşteptat aperitive, gustări, fursecuri, prăjituri, ba chiar şi supe, pe lângă băuturile răcoritoare. Şi toate s-au dovedit de cea mai bună calitate.

– Aceste toate bunătăţi pentru cine au fost pregătite?

– Noi am plătit pentru tot, nu ne puteţi grăbi în felul acesta!

– Şi nici peisajele schimbătoare nu avem răgazul să le examinăm dintr-un loc atât de potrivit pentru aceasta!

Ghidul parcă a surzit brusc şi a dispărut pe casa scărilor.

Nu mai recunoaşteţi curtea: deşi parcă aţi ieşit prin aceeaşi poartă prin care aţi intrat, peisajul este cu totul altul. Vă aflaţi acum într-un spaţiu auster, fără bănci, fără vegetaţie, fără gazon, doar cu dale pe jos şi cu un zid gros de cărămidă ce-l înconjoară. Zidul e atât de înalt încât nu puteţi vedea dincolo de el decât vârful unuia dintre turnuri. Care? Aceasta este acum întrebarea: nici unul dintre voi nu recunoaşte crenelurile.

– Probabil că din interior lucrurile se văd diferit, vă daţi cu părerea.

Ghidul se îndreaptă deja spre intrarea în Cel de al patrulea Turn, intrare masivă, cu aer cazon, ca întreaga această curte. De o parte şi de alta a grilajului intrării stau câte doi portari. Nişte zdrahoni parcă veniţi din filmele cu gangsteri. Nimic din politeţea uşor dulceagă de până atunci. Pentru ce această schimbare resimţită de toţi? Pentru ce?

De data asta, fără să vă înţelegeţi între voi, faceţi o grevă spontană. Continuaţi să vă uitaţi în sus şi vă daţi fiecare cu părerea din care turn face parte vârful construcţiei pe care o vedeţi.

Şi această atitudine a voastră pare să fi fost prevăzută de către organizatori, iar ghizii pregătiţi s-o rezolve. Ghidul vostru revine printre voi şi-l ia pe domnul cu costumul maro pe după umeri, după care se îndreaptă amândoi spre intrarea în Ultimul turn. (Mai târziu vă vine ideea că domnul acela, întotdeauna pe fază, probabil că nu era unul dintre vizitatori, ci tot un funcţionar, un fel de „agent sub acoperire”. Până atunci, manevra ghidului îşi face efectul: dacă unul dintre voi – unul pe care îl mai credeaţi că face parte dintre voi -, se pregăteşte să intre în turn, se mai iau şi alţii după el. Pe urmă se iau toţi. Toţi în afară de domnul cu veşnicul aparat de fotografiat, care nu renunţă cu una cu două la protestul abandonat de voi ceilalţi. (El va rămâne în curtea aceea şi după ce, atunci când voi veţi fi ajuns deja la etajul doi, va încerca să vă ajungă din urmă, paznicii de la poartă îl vor împiedica să mai intre. Veţi auzi chiar şi din interiorul turnului protestele sale, însă nu-l veţi mai revedea după ce veţi coborî şi din Cel de Al patrulea turn. La intrarea căruia, trebuie să introduceţi din nou legitimaţia-card într-un orificiu. Apoi, grilajul se deschide cu zgomot şi vă lasă să treceţi. Zgomotul acela trebuie, probabil, să aibă şi el un rost anume întrucât diferă de la persoană la persoană: la unii grilajul se dă la o parte pe ton de hârâit de maşină, la alţii acompaniat de muzică (muzică populară, muzică de divertisment, muzică simfonică). La nedumerirea voastră, ghidul vă explică, acum din nou răbdător, că acesta este rezultatul unei aprecieri provizorii. Nu înţelegeţi şi cereţi lămuriri mai accesibile.

– O să înţelegeţi! Aveţi răbdare! Pot să vă spun doar că după ce va sosi Bărbatul aşteptat nu va mai exista nici o poartă. El va introduce cardul şi în clipa aceea poarta va dispărea.

Chiar dacă n-aţi recunoşte-o cu voce tare, în adâncul sufletului, fiecare dintre voi speră că poarta va dispărea odată cu introducerea cardului său.

– S-ar putea să fie nevoie de mai mult studiu pentru ca misterul să se dezlege, vă consolează ghidul, obişnuit cu asemenea reacţii. Fiţi liniştiţi, cine va apuca să termine cu bine întregul tur va beneficia de studiu din belşug.

Da, dar asta veţi afla mai târziu…

Sunteţi distraşi de protestele celor în faţa cărora grilajul nu se deschide. Paznicii îi iau de acolo şi dispar cu ei în curte. Deşi zdrahoni cu toţii, paznicii se poartă cu atenţie cu cei ce „nu au dreptul să continue excursia”. Da, dar nu este vorba despre oameni din grupul vostru. Ceea ce îi provoacă ghidului o satisfacţie pe care nu şi-o poate ascunde. (Nici nu încearcă.)

– Pe ei îi aşteaptă un autobuz special şi vor fi conduşi direct la aeroport. Atât au putut ei să înţeleagă, ceea ce nici aceasta nu e puţin, concluzionează ghidul.

– Şi domnul acela cu nelipsitul lui aparatul de fotografiat?

– Acela? Ghidul dă din umeri. Acela este cu totul altceva.

Totuşi, mai târziu veţi afla mai mult despre respectivul personaj, despre consecinţele purtării sale.

Turnul IV

Pe pliantele de la intrarea în cel de Al Patrulea turn, scrie: „Iar, la sfârşit, ritmul” şi „ Speranţele”. şi le priviţi cu mai puţină curiozitate – v-aţi încărcat de acum cu destule hârtii. Experienţa organizatorilor pare să fi anticipat şi aceasta: aici sunt mai puţine pliante şi parcă nici nu mai sunt atât de colorate.

Odată intraţi prin poarta masivă, ghidul încearcă să vă facă instructajul şi începe din nou cu un citat latin, numai că nu mai sunteţi atenţi la spusele lui şi cuvintele trec pe lângă voi. Parcă a spus ceva despre speranţe. Parcă… Fiecare vă gândiţi la ale voastre – de fapt nici măcar gândurile nu vă mai ascultă şi vin şi pleacă fără nici o noimă. Şi, în felul acesta, ajungeţi aproape fără să vă daţi seama la

Turnul IV, etajul întâi

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.