Autoritatea ca praf și pulbere

Tema alegerilor s-a transformat neașteptat în teama de alegeri în România. Suntem încă la începutul unei crize sistemice în care frustrarea populară, și aceea a celor care se consideră proprietari ai vieții publice, este tot mai nefericit rezolvată.

Incapacitatea dovedită a sistemului de a găsi soluții democratice poate degenera într-o anarhie utilă multora, inclusiv a unor segmente din sistem.

Lumea se schimbă însă nu în sensul în care peste noapte s-a putea instaura ca definitivă puterea unii grup restrâns de persoane așa cum apare acum structura.

Alegerile nu mai sunt pentru stabilitatea democratică, au alt suport, unul absolut toxic, au evoluat spre propagandă fățișă din care nu prea mai există ieșire.

România a fost întoarsă în anii 50, nu de azi de ieri, prin incapacitatea sistemului de a se alinia interesului public, la momentul instaurării republicii de sorginte sovietică.

Instituțiile statului pot totul în dereglementarea legalității actuale însă ar trebui să fie orientate numai spre ceea ce este necesar altfel există riscurile unei disoluții periculoase și posibile.

In aceste condiții autoritatea se compromite cu atât mai mult cu cât vocile de serviciu ale propagandei sunt dintre cele mai detestabile.

Retragerea lui Klaus Iohannis, salutară în multe sensuri, pare să fi deschis cale liberă spre dificultăți care păreau posibil de rezolvat doar prin demisia sa.

Președintele interimar nu are altă alternativă decât a fi un simplu executant a unor interese arbitrare, care în lipsa unui mandat real, nu poate fi sancționat cu nimic.